Ianuarie

Tânăra răsuflă ușurată când își vede tatăl întorcându-se teafăr de la luptă. Aleargă să-l întâmpine și, bucurându-se de marea lui victorie, începe să cânte și să danseze! Dar, în loc să i se alăture, tatăl ei își sfâșie veșmintele și strigă: „Vai, fiica mea! M-ai doborât!”. Apoi, el îi spune că îi făcuse lui Iehova o promisiune care avea să-i schimbe fiicei sale viața pentru totdeauna, spulberându-i visele și speranțele de a duce o viață normală. Totuși, fără să ezite, ea își îndeamnă tatăl să-și respecte promisiunea. Cuvintele ei frumoase arată că are o credință puternică. Ea are încredere că orice i-ar cere Iehova este spre binele ei. (Jud. 11:34-37) Tatăl ei este mândru de ea, deoarece știe că, fiind dispusă să-i susțină decizia, fiica lui avea să se bucure de aprobarea lui Iehova. Iefta și fiica lui au avut încredere în modul lui Iehova de a acționa, chiar și când nu le-a fost ușor. Ei au fost convinși că faptul de a obține aprobarea lui Iehova merita orice sacrificiu. w16.04 1:1, 2

Dacă te simți rănit din cauza cuvintelor unui prieten sau ale unui membru al familiei, dacă suferi de o boală gravă sau ești îndurerat pentru că ți-a murit cineva drag, poți găsi mângâiere meditând la exemplul lui Iov. (Iov 1:18, 19; 2:7, 9; 19:1-3) Deși nu știa de ce s-au abătut atâtea necazuri asupra lui, Iov n-a renunțat. Ce l-a ajutat să persevereze? În primul rând, „el se temea de Dumnezeu”. (Iov 1:1) Iov a fost hotărât să-i fie plăcut lui Iehova atât în împrejurări favorabile, cât și în împrejurări nefavorabile. În plus, Iehova l-a ajutat pe Iov să mediteze la lucrurile impresionante pe care le crease prin intermediul spiritului său sfânt. Astfel, Iov a fost și mai convins că Iehova avea să pună capăt încercărilor sale la momentul potrivit. (Iov 42:1, 2) Și chiar așa s-a întâmplat. „Iehova a pus capăt necazurilor lui Iov . . . și Iehova i-a dat lui Iov tot ce fusese al lui, ba chiar mai mult, de două ori mai mult.” Iov a avut o viață lungă și „a murit, bătrân și sătul de zile”. (Iov 42:10, 17) w16.04 2:11, 13

Noi suntem prudenți anticipând situațiile periculoase și rămânem inocenți nepermițând ca acestea să ne determine să facem compromis. Trebuie să fim prudenți când sunt aduse în discuție subiecte politice. De exemplu, când prezinți mesajul despre Regat, evită să lauzi sau să critici ideile ori acțiunile vreunui partid politic sau ale vreunui conducător. Încearcă să stabilești o bază comună cu locatarul concentrându-te asupra problemei de fond și nu asupra vreunei soluții propuse de politicieni. Apoi, cu ajutorul Bibliei, arată cum va rezolva guvernul lui Dumnezeu problema în mod complet și definitiv. Dacă sunt aduse în discuție subiecte sensibile, precum căsătoria între persoane de același sex sau avortul, susține normele divine și spune cum le aplicăm noi în propria viață. În timpul discuției, rămâi complet neutru față de aspectele politice ale acestor subiecte. Noi nu adoptăm nicio poziție în raport cu ce legi ar trebui aprobate, abrogate sau schimbate și nici nu insistăm ca alții să ne accepte părerea. w16.04 4:8, 9

Trebuie să facem discipoli, să-i botezăm și să-i învățăm. Dar care este primul lucru pe care trebuie să-l facem? Isus a spus: „Duceți-vă”! Cu privire la această poruncă, un biblist a explicat: „Fiecare credincios are sarcina de «a se duce», indiferent că trebuie să meargă peste drum sau peste ocean”. (Mat. 10:7; Luca 10:3) Se referea Isus doar la eforturile individuale ale continuatorilor săi sau avea în vedere o campanie organizată de predicare a veștii bune? Întrucât o singură persoană nu s-ar fi putut duce la ‘toate națiunile’, această lucrare presupunea ca discipolii lui să acționeze în mod organizat. Isus a arătat acest lucru când i-a invitat pe discipoli să devină „pescari de oameni”. (Mat. 4:18-22) Isus nu s-a referit aici la un singur pescar care folosește o undiță și o momeală, stând relaxat și așteptând ca peștele să muște momeala. Mai degrabă, Isus s-a referit la folosirea unor plase de pescuit. Acest tip de pescuit presupunea muncă grea, organizare și eforturile conjugate ale multora. (Luca 5:1-11) w16.05 2:3, 4

Pentru a cunoaște mai bine modul de gândire al lui Iehova, studiul personal trebuie să fie o prioritate pentru noi. Când citim sau studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ne-am putea întreba: Ce învăț de aici despre Iehova, despre căile sale drepte și despre modul său de gândire? Trebuie să avem o atitudine asemănătoare cu cea a psalmistului David, care a spus: „Fă-mă să cunosc căile tale, o, Iehova, învață-mă cărările tale! Fă-mă să umblu în adevărul tău și învață-mă, căci tu ești Dumnezeul salvării mele! În tine sper toată ziua”. (Ps. 25:4, 5). Când meditezi la un pasaj biblic, te-ai putea întreba: Cum pot aplica această idee în viața de familie? Unde aș putea s-o aplic? Acasă? La locul de muncă? La școală? În lucrarea de predicare? Odată ce stabilim unde putem aplica ideea respectivă, ne va fi mai ușor să înțelegem cum o putem folosi. w16.05 3:9, 11

Stabilind aceste cerințe pentru supraveghetori, Iehova arată că frații care slujesc în poziții de răspundere trebuie să corespundă unor norme înalte. (1 Tim. 3:2-7) El se așteaptă ca ei să dea un bun exemplu și le va cere socoteală pentru modul în care tratează congregația, „pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu”. (Fap. 20:28) Iehova vrea să ne simțim în siguranță în grija subpăstorilor numiți de el. (Is. 32:1, 2) Așadar, cerințele biblice pentru bătrânii creștini ne amintesc că Iehova se îngrijește cu adevărat de noi. De fapt, fiecare slujitor al lui Iehova poate învăța ceva din aceste cerințe, întrucât cele mai multe dintre ele au legătură cu lucruri pe care Iehova ni le cere tuturor. De exemplu, toți ar trebui să fim rezonabili și să avem o minte sănătoasă. (Filip. 4:5; 1 Pet. 4:7) Când bătrânii sunt „exemple pentru turmă”, noi putem să învățăm de la ei și ‘să le imităm credința’. (1 Pet. 5:3; Evr. 13:7) w16.05 5:8-10

De ce trăsături care ne pot împietri inima trebuie să ne păzim? Printre acestea se numără mândria nepotrivită, practicarea păcatului și lipsa de credință. Ele pot dezvolta în noi un spirit de neascultare și de răzvrătire. (Dan. 5:1, 20; Evr. 3:13, 18, 19) Fără îndoială, Ozia, regele lui Iuda a manifestat mândrie. (2 Cron. 26:3-5, 16-21) La început, Ozia „a făcut ce este drept în ochii lui Iehova” și „s-a străduit neîncetat să-l caute pe Dumnezeu”. Dar, „când a devenit puternic, inima i s-a umplut de trufie”, chiar dacă puterea lui era de la Dumnezeu! El chiar a încercat să ardă tămâie la templu, privilegiu care le era rezervat preoților din familia lui Aaron. Apoi, când preoții i-au spus că greșește, plin de mândrie, Ozia s-a înfuriat. Care a fost rezultatul? Dumnezeu a făcut ca el să aibă o ‘cădere’ umilitoare, iar Ozia a suferit de lepră până la sfârșitul vieții. (Prov. 16:18) Dacă nu reușim să ne păzim de mândrie, și noi am putea începe ‘să gândim despre noi mai mult decât trebuie’ și chiar am putea ajunge să respingem sfaturile biblice. (Rom. 12:3; Prov. 29:1) w16.06 2:3, 4

Ce simți față de frații și surorile care provin din alte culturi? Limba maternă, stilul de îmbrăcăminte, manierele și alimentația lor pot fi complet diferite de ale tale. Ai tendința să-i eviți și să te întovărășești mai mult cu cei care provin dintr-un mediu asemănător cu al tău? Sau ce simți dacă supraveghetorii din congregația ta – sau din circumscripția ori filiala de care aparții – sunt mai tineri decât tine sau sunt dintr-o altă cultură sau rasă? Permiți ca astfel de lucruri să submineze unitatea care trebuie să existe în poporul lui Iehova? Ce ne poate ajuta să evităm astfel de pericole? Pavel le-a dat un sfat practic creștinilor care trăiau în Efes, un oraș prosper, cu oameni din multe medii culturale. (Ef. 4:1-3) Mai întâi, Pavel a menționat calități precum umilința, blândețea, răbdarea și iubirea. Acestea ar putea fi comparate cu stâlpii de susținere ai unei case. w16.06 3:17, 18

Satan vrea să fim sclavi ai Bogăției, nu ai lui Iehova. (Mat. 6:24) Cei care își folosesc cea mai mare parte a energiei pentru a strânge lucruri materiale ajung, în cel mai bun caz, să aibă o viață superficială, deoarece își satisfac cu egoism propriile plăceri; sau, în cel mai rău caz, ajung să-și piardă credința în Iehova și în Regatul său și să aibă o viață plină de dureri și dezamăgiri. (1 Tim. 6:9, 10; Rev. 3:17) Este așa cum a spus Isus în ilustrarea despre semănător. Când mesajul despre Regat ‘este semănat printre spini, dorințele după celelalte lucruri pătrund și înăbușă cuvântul, iar el ajunge neroditor’. (Mar. 4:14, 18, 19) Întrucât sfârșitul acestui sistem este tot mai aproape, acum nu este momentul să strângem din ce în ce mai multe lucruri materiale. Nu ar trebui să ne așteptăm ca, după necazul cel mare, să rămânem cu bunurile pe care le avem în prezent, indiferent cât de valoroase sau cât de dragi ne sunt. (Prov. 11:4; Mat. 24:21, 22) w16.07 1:5, 6

Într-o dimineață, proprietarul unei vii a mers în piață ca să angajeze oameni care să lucreze în via lui. Oamenii pe care i-a găsit au fost de acord cu plata pe care le-a oferit-o și au plecat la lucru. Însă, deoarece avea nevoie de mai mulți lucrători, pe parcursul zilei, proprietarul s-a întors de câteva ori în piață ca să mai angajeze oameni. El le-a spus că le va da „ce este drept” chiar și celor pe care i-a angajat la sfârșitul după-amiezii. Seara, el i-a adunat pe lucrători ca să-i plătească și i-a dat fiecăruia aceeași plată, indiferent că a lucrat multe ore sau numai una. Când au văzut aceasta, cei pe care îi angajase primii au început să murmure. Proprietarul le-a spus: ‘Nu v-ați înțeles cu mine pentru un dinar? Nu-mi este permis să le dau lucrătorilor mei ceea ce vreau? Sau este ochiul vostru rău pentru că eu sunt bun?’. (Mat. 20:1-15) Această parabolă a lui Isus ne amintește de una dintre calitățile lui Iehova care este menționată deseori în Biblie, și anume „bunătatea nemeritată”. (2 Cor. 6:1) w16.07 3:1, 2

Având în vedere că sfârșitul se apropie, este mai important ca oricând să predicăm vestea bună despre Regat! (Mar. 13:10) Fără îndoială, vestea bună scoate în evidență bunătatea nemeritată a lui Iehova. Să nu uităm acest lucru când participăm la lucrarea de predicare! Când predicăm, obiectivul nostru este să-l onorăm pe Iehova. În acest sens, trebuie să le arătăm oamenilor că toate binecuvântările de care vom avea parte în lumea nouă sunt dovezi ale bunătății extraordinare a lui Iehova. Când depunem mărturie, le putem explica semenilor că, sub conducerea Regatului lui Cristos, oamenii se vor bucura de toate foloasele jertfei de răscumpărare și, treptat, vor deveni perfecți. Biblia spune: „Creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii și va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu”. (Rom. 8:21) Acest lucru va fi posibil numai datorită bunătății extraordinare a lui Iehova. w16.07 4:17-19

Chiar dacă nu spune în mod concret ce pot și ce nu pot să facă partenerii pentru a-și arăta iubirea în cadrul relațiilor sexuale firești, Biblia menționează unele manifestări de afecțiune. (Cânt. 1:2; 2:6) Partenerii conjugali ar trebui să se poarte cu tandrețe unul cu celălalt. Dacă avem o iubire puternică față de Dumnezeu și față de aproapele, nu vom permite nimănui și niciunui lucru să ne pună în pericol legătura conjugală. Unele căsnicii au devenit tensionate sau chiar s-au destrămat din cauza dependenței de pornografie a unuia dintre parteneri. Soțul și soția trebuie să respingă cu fermitate orice atracție spre această practică și orice tendință de a manifesta vreun interes sexual față de altcineva în afară de partenerul conjugal. Chiar și faptul de a lăsa impresia că flirtează cu altcineva denotă lipsă de iubire și este un lucru ce ar trebui evitat. Dacă ne vom aminti că Dumnezeu vede toate gândurile și acțiunile noastre, ne vom întări hotărârea de a-i fi plăcuți și de a rămâne caști. (Mat. 5:27, 28; Evr. 4:13) w16.08 2:7-9

Cunoștința exactă avea să-i ajute pe creștinii din Colose ‘să umble într-un mod demn de Iehova pentru a-i plăcea pe deplin’. De asemenea, avea să-i ajute să continue ‘să dea rod în orice lucrare bună’, îndeosebi în predicarea veștii bune. (Col. 1:10) Pentru a-i sluji cât mai bine lui Iehova, o persoană trebuie să aibă obiceiul de a studia personal Biblia. De aceea, trebuie să-i ajutăm pe cei cu care studiem să înțeleagă că este important să aibă acest obicei. Însă, înainte să-i ajutăm pe alții să înțeleagă acest lucru, trebuie să fim noi înșine convinși de valoarea studiului personal. De fapt, noi înșine trebuie să avem bune obiceiuri de studiu. Prin urmare, te-ai putea întreba: Când locatarii spun ceva ce contravine învățăturilor Bibliei sau pun întrebări grele, reușesc să dau răspunsuri bazate pe Biblie? Când le spunem altora ce foloase ne-a adus studiul personal, ei s-ar putea simți îndemnați să studieze cu sârguință Scripturile, astfel încât să aibă și ei foloase. w16.08 4:3, 4

Este foarte important ‘să răsturnăm fortificațiile’ lumii. Acestea includ învățăturile și filozofiile ei, precum și practicile rele, cum ar fi imoralitatea, fumatul, excesul de alcool și consumul de droguri. De asemenea, trebuie să luptăm încontinuu cu descurajarea și cu propriile slăbiciuni. (2 Cor. 10:3-6; Col. 3:5-9) Dar chiar este posibil să învingem acești adversari puternici? Da, însă nu fără luptă. Comparându-se cu un boxer din vechime, Pavel a spus: „Îmi dirijez loviturile nu ca să lovesc în vânt”. (1 Cor. 9:26) Așa cum un boxer luptă împotriva adversarului său, tot așa și noi trebuie să ne împotrivim dușmanilor noștri. Iehova ne instruiește și ne ajută în această luptă. El ne dă instrucțiuni vitale în Cuvântul său. Iehova ne ajută și prin intermediul publicațiilor noastre bazate pe Biblie, al întrunirilor și al congreselor. Aplici ceea ce înveți? w16.09 2:2, 3

Într-adevăr, pentru Isus, faptul de a-i ajuta pe alții a fost mai important decât propriile preferințe, fiind strâns legat de îndeplinirea voinței lui Dumnezeu. De aceea, vom renunța la articolele sau stilurile de îmbrăcăminte care ne plac, dar din cauza cărora oamenii s-ar putea să nu fie receptivi la mesajul nostru. (Rom. 15:2) Părinții creștini au responsabilitatea de a-și învăța copiii să aplice principiile Bibliei. Aceasta presupune și să se asigure că atât ei, cât și copiii lor fac tot ce pot ca să bucure inima lui Dumnezeu prin îmbrăcămintea și aspectul lor. (Prov. 22:6; 27:11) Părinții le pot insufla copiilor respect față de Dumnezeul nostru sfânt dându-le un bun exemplu și instruindu-i cu iubire. Ei trebuie să le explice copiilor cum și unde pot găsi haine potrivite. Astfel, copiii vor alege haine care nu doar le plac, ci le și permit să-l reprezinte în mod demn pe Iehova Dumnezeu. w16.09 3:13, 14

Ca învățător, Isus a sensibilizat inima celor ce-l ascultau deoarece îl iubea pe Iehova, iubea Cuvântul lui Dumnezeu și îi iubea pe oameni. (Luca 24:32; Ioan 7:46) Aceeași iubire îi va ajuta și pe părinți să sensibilizeze inima copiilor lor. (Deut. 6:5-8; Luca 6:45) Prin urmare, dragi părinți, studiați cu atenție și cu regularitate Biblia și publicațiile noastre. Meditați la creație și citiți articolele din publicații care vorbesc despre acest subiect. (Mat. 6:26, 28) Astfel, veți dobândi mai multă cunoștință, vă veți spori aprecierea față de Iehova și veți fi mai bine pregătiți să vă învățați copiii. Când adevărul Bibliei este în inima voastră, veți dori să vorbiți despre el cu membrii familiei. Nu faceți aceasta doar la închinarea în familie sau când vă pregătiți pentru întruniri, ci cu orice ocazie. Aceste discuții nu trebuie să fie forțate, ci trebuie să aibă loc în mod firesc și spontan, ca parte a comunicării voastre de zi cu zi. w16.09 5:6, 7

Imposibilitatea de a aprofunda Cuvântul lui Dumnezeu într-o limbă străină constituie un real pericol pentru sănătatea noastră spirituală. De exemplu, în secolul al V-lea î.e.n., Neemia a fost foarte îngrijorat aflând că unii dintre copiii evreilor întorși din Babilon nu știau limba ebraică. De fapt, aceștia riscau să-și piardă identitatea de slujitori ai lui Iehova deoarece nu înțelegeau bine Cuvântul lui Dumnezeu. (Neem. 8:2, 8) Unii părinți care slujeau într-un teritoriu de limbă străină au observat că, la un moment dat, copiii lor începuseră să-și piardă interesul pentru adevăr. De ce? Când citim într-o limbă străină, inima noastră ar putea să nu fie la fel de sensibilizată ca atunci când citim în limba maternă. În plus, imposibilitatea de a comunica bine într-o limbă străină ne-ar putea epuiza atât pe plan mintal, cât și pe plan spiritual. De aceea, este important nu numai să ne păstrăm vie dorința de a-i sluji lui Iehova într-un teritoriu de limbă străină, ci și să ne ocrotim sănătatea spirituală. (Mat. 4:4) w16.10 2:4-6

Credința este o calitate prețioasă. Nu toți oamenii o au. (2 Tes. 3:2) Totuși, Iehova îi dă fiecărui închinător al său ‘o măsură de credință’. (Rom. 12:3; Gal. 5:22) Toți cei care o au ar trebui să fie profund recunoscători. Iehova îi atrage pe oameni la el prin Fiul său, Isus Cristos. (Ioan 6:44, 65) Credința în Isus face posibilă iertarea păcatelor, iar, datorită acestui lucru, avem perspectiva de a ne bucura veșnic de prietenia lui Iehova. (Rom. 6:23) Ce am făcut noi să merităm o astfel de binecuvântare? Fiind păcătoși, tot ce merităm este moartea. (Ps. 103:10) Dar Iehova a văzut potențialul nostru de a face binele. În bunătatea sa nemeritată, el ne-a deschis inima ca să primim vestea bună. Astfel, am început să manifestăm credință în Isus, pe baza căreia putem spera să trăim veșnic. (1 Ioan 4:9, 10) w16.10 4:1, 2

În scrisorile sale, Pavel i-a lăudat pe colaboratorii săi în credință. El călătorise mulți ani cu unii dintre ei și, cu siguranță, le cunoștea defectele, totuși a vorbit pozitiv despre ei. De exemplu, pe Timotei l-a numit ‘copilul său iubit și fidel în Domnul’ și și-a exprimat încrederea că acesta avea să se îngrijească de necesitățile fraților săi de credință. (1 Cor. 4:17; Filip. 2:19, 20) Apostolul l-a recomandat pe Tit congregației din Corint drept ‘colaboratorul său, pentru binele lor’. (2 Cor. 8:23) Fără îndoială, Timotei și Tit au fost foarte încurajați când au aflat ce părere avea Pavel despre ei. Pavel și Barnaba și-au pus viața în pericol întorcându-se în orașe unde fuseseră atacați cu violență. De exemplu, deși în Listra înfruntaseră opoziția unor gloate fanatice, ei s-au întors în acest oraș ca să-i încurajeze pe noii discipoli și să-i ajute să-și păstreze credința. (Fap. 14:19-22) În Efes, după ce fusese amenințat de o gloată furioasă, Pavel i-a încurajat pe discipolii de acolo. (Fap. 20:1) w16.11 1:10, 11

Iehova îi conduce și îi hrănește pe cei ce alcătuiesc partea pământească a organizației sale prin intermediul „sclavului fidel și prevăzător”, aflat sub îndrumarea lui Cristos, „capul congregației”. (Mat. 24:45-47; Ef. 5:23) Asemenea corpului de guvernare din secolul I, sclavul consideră Biblia mesajul inspirat de Dumnezeu și îl prețuiește. (1 Tes. 2:13) Biblia ne îndeamnă să participăm cu regularitate la întruniri. (Evr. 10:24, 25) Ea ne sfătuiește să urmăm cu toții aceeași învățătură și să punem Regatul pe primul loc în viață. (Mat. 6:33) De asemenea, Scripturile arată că avem datoria și privilegiul de a predica din casă în casă, în locuri publice și în mod informal. (Mat. 28:19, 20; Fap. 5:42; 17:17; 20:20) În Biblie, bătrânii sunt îndrumați să păstreze curată organizația lui Dumnezeu. (1 Cor. 5:1-5, 13; 1 Tim. 5:19-21) Tot în Cuvântul său, Iehova poruncește ca membrii organizației sale să fie curați din punct de vedere fizic și spiritual. (2 Cor. 7:1) w16.11 3:7, 8

În deceniile premergătoare Primului Război Mondial, Charles Taze Russell și alți Studenți în Biblie și-au dat seama că organizațiile creștinătății nu predau adevărul biblic. Prin urmare, s-au hotărât să rupă orice legătură cu religia falsă. Astfel, încă din noiembrie 1879, în Turnul de veghe al Sionului ei și-au exprimat cu fermitate poziția față de Babilonul cel Mare: „Trebuie să condamnăm orice biserică ce se pretinde a fi o fecioară castă căsătorită cu Cristos, dar care, în realitate, se unește cu lumea (fiara) și este susținută de aceasta, deoarece, în limbaj scriptural, ea este o biserică prostituată”. (Rev. 17:1, 2) Bărbații și femeile cu teamă de Dumnezeu știau ce aveau de făcut. Înțeleseseră că nu puteau avea binecuvântarea lui Dumnezeu dacă continuau să susțină organizații religioase false. De aceea, mulți Studenți în Biblie au trimis scrisori de retragere din biserică. w16.11 5:2, 3

În perioada Comemorării morții lui Isus, am citit, probabil, Romani 8:15-17. Acest pasaj important arată cum își dă seama un creștin că este uns: spiritul sfânt depune mărturie împreună cu spiritul lui. Romani, capitolul 8, li se adresează în primul rând creștinilor unși. Ei primesc „spiritul, . . . așteptând cu nerăbdare adopția ca fii, eliberarea de corpurile” lor de carne. (Rom. 8:23) Ei vor fi fii ai lui Dumnezeu în cer. Iehova le-a iertat păcatele în baza răscumpărării și i-a declarat drepți, pentru ca ei să poată deveni fii ai săi. (Rom. 3:23-26; 4:25; 8:30) Totuși, capitolul 8 din Romani este important și pentru cei care au speranță pământească deoarece, într-un anumit sens, Dumnezeu îi consideră drepți și pe ei. Prin urmare, și ei pot avea foloase în urma analizării sfaturilor din Romani, capitolul 8. w16.12 2:1-3

Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Nu vă îngrijorați niciodată”? Cu siguranță, el nu a vrut să spună că slujitorii lui Dumnezeu nu vor avea niciodată îngrijorări. Isus și-a ajutat discipolii să înțeleagă că îngrijorarea excesivă nu rezolvă problemele. Fiecare zi are necazurile ei, așadar creștinii nu ar trebui să adauge la îngrijorările din prezent mai multe griji gândindu-se la problemele din trecut sau la cele care ar putea apărea în viitor. Deseori, ne îngrijorăm peste măsură din cauza unor probleme care ar putea apărea în viitor. Totuși, nu ar trebui să ne facem griji cu privire la lucruri care încă nu au avut loc. De ce? Deoarece, de multe ori, lucrurile nu sunt atât de grave pe cât ni le imaginăm noi. Mai mult, nu există nicio situație asupra căreia Dumnezeul nostru să nu aibă control. Putem fi siguri că Dumnezeu îi va răsplăti pe cei fideli și îi va ajuta să facă față îngrijorărilor legate de trecut, de prezent și de viitor. w16.12 3:13, 16

Saul era o persoană modestă și respectată când a fost ales rege al Israelului. (1 Sam. 9:1, 2, 21; 10:20-24) Însă, la puțin timp după aceea, el s-a înfumurat. Cu o anumită ocazie, filistenii au pornit la luptă împotriva israeliților. Samuel, profetul lui Dumnezeu, îi spusese lui Saul că va veni la Ghilgal pentru a-i aduce o jertfă lui Iehova, însă nu a sosit la momentul stabilit. Israeliții erau speriați și mulți dintre ei au început să-l abandoneze pe rege. Pierzându-și răbdarea, Saul s-a gândit, probabil, că trebuia să acționeze imediat. Astfel, el a oferit o jertfă, deși nu avea această autoritate, atrăgându-și dezaprobarea lui Iehova. (1 Sam. 13:5-9) Când a sosit la Ghilgal, Samuel l-a mustrat pe rege. Dar, în loc să accepte corectarea, Saul a căutat scuze, a aruncat vina pe alții și a minimalizat gravitatea faptei sale. (1 Sam. 13:10-14) Acesta a fost începutul unui șir de fapte condamnabile, din cauza cărora Saul a pierdut tronul și, lucrul cel mai important, aprobarea lui Iehova. (1 Sam. 15:22, 23) Deși a avut un început promițător, viața lui Saul s-a sfârșit în mod dezastruos. (1 Sam. 31:1-6) w17.01 3:1, 2

În general, David a dat dovadă de fidelitate pe parcursul vieții sale. Totuși, au existat situații când a păcătuit grav. El a comis adulter cu Bat-Șeba. (2 Sam. 11:1-21) David nu putea să repare răul făcut și nici să scape de consecințele greșelilor sale. De fapt, el avea să sufere tot restul vieții din cauza unora dintre acele consecințe. (2 Sam. 12:10-12, 14) Prin urmare, David avea nevoie de credință. El trebuia să aibă încredere că, întrucât se căise cu adevărat, Iehova avea să-l ierte și să-l ajute să suporte consecințele acțiunilor sale. Fiind imperfecți, toți păcătuim. Totuși, unele greșeli sunt mai grave decât altele, iar uneori nu putem repara greșelile comise. Și noi am putea suferi din cauza consecințelor acțiunilor noastre. (Gal. 6:7) Dar avem încredere în promisiunea lui Dumnezeu că, dacă ne căim, el ne va susține în situații dificile, chiar și în acele situații în care am ajuns din vina noastră. (Is. 1:18, 19; Fap. 3:19) w17.01 1:10-12

Modestia ne poate ajuta să luăm decizii bune chiar și atunci când nu știm sau nu putem controla modul în care vor evolua lucrurile. De exemplu, poate că intenționăm să începem serviciul cu timp integral și ne gândim: Ce vom face dacă ne vom îmbolnăvi? Dacă părinții noștri în vârstă vor avea nevoie să-i ajutăm? Cum ne vom descurca la bătrânețe? Oricât de mult ne-am ruga și ne-am gândi, nu vom găsi un răspuns concret la aceste întrebări. Încrederea în Iehova ne va ajuta nu numai să ne recunoaștem limitele, ci și să le acceptăm. După ce ne analizăm situația, le cerem altora sfatul și ne rugăm pentru îndrumare, trebuie să ne îndreptăm în direcția în care ne conduce spiritul lui Dumnezeu. (Ecl. 11:4-6) Astfel, Iehova ne poate binecuvânta decizia sau ne poate ajuta să ne schimbăm planurile. (Prov. 16:3, 9) w17.01 4:14

Adam și Eva trebuiau să decidă: să asculte de Dumnezeu sau de șarpe. Din nefericire, ei au ales să asculte de Satan. (Gen. 3:6-13) Adam și Eva au pierdut perfecțiunea întrucât s-au răzvrătit împotriva lui Iehova. Și mai grav, răzvrătirea i-a înstrăinat de Dumnezeu, deoarece El ‘are ochii prea curați ca să privească ce este rău. El nu poate să se uite la răutate’. (Hab. 1:13) Dacă Iehova ar fi tolerat răutatea, ar fi fost amenințate pacea și unitatea tuturor creaturilor din cer și de pe pământ. Și, mai presus de toate, ar fi fost pusă la îndoială credibilitatea cuvintelor sale. Dar Iehova este fidel normelor sale, el nu le încalcă niciodată. (Ps. 119:142) Prin urmare, faptul că Adam și Eva erau înzestrați cu liber-arbitru nu însemna că puteau să încalce legea lui Dumnezeu fără să suporte consecințele răzvrătirii lor. Ei au murit și s-au întors în țărâna din care fuseseră creați. (Gen. 3:19) w17.02 1:8, 10, 11

Chiar de la începutul serviciului său, Isus s-a lăsat îndrumat de Scripturi. Înainte de a muri, el a făcut referire la unele profeții mesianice. (Mat. 27:46; Luca 23:46) Ce contrast între Isus și conducătorii religioși din timpul acela, care nesocoteau Cuvântul lui Dumnezeu când acesta nu era în concordanță cu tradițiile lor! Citând cuvintele lui Iehova rostite prin intermediul profetului Isaia, Isus a spus despre ei: „Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine. În zadar mi se închină ei, fiindcă îi învață pe oameni doctrine care sunt porunci omenești”. (Mat. 15:7-9) Isus a arătat că s-a lăsat îndrumat de Cuvântul lui Dumnezeu nu numai prin acțiunile sale, ci și prin învățăturile sale. Când conducătorii religioși au vrut să-l pună la încercare, Isus nu le-a răspuns bazându-se pe vasta sa înțelepciune sau pe incomparabila sa experiență, ci a apelat la Scripturi, considerându-le autoritatea supremă. (Mat. 22:33-40) w17.02 3:18, 19

Ca Martori ai lui Iehova, noi le acordăm onoare autorităților guvernamentale, ținând cont de uzanțele locale, și cooperăm cu ele. Desigur, le arătăm onoare în limitele impuse de Scripturi. Dacă ni se cere să facem ceva ce contravine legilor lui Dumnezeu sau să ne încălcăm neutralitatea creștină, vom asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni. (1 Pet. 2:13-16) Slujitorii lui Iehova din trecut sunt un model în ce privește atitudinea pe care trebuie să o avem față de autorități. De exemplu, când locuitorii Imperiului Roman au fost chemați la un recensământ, Iosif și Maria s-au conformat. Ei au călătorit până la Betleem, cu toate că, în scurt timp, Maria urma să dea naștere primului ei copil. (Luca 2:1-5) Când a fost acuzat de încălcarea legii, Pavel s-a apărat în mod respectuos, acordându-le onoarea cuvenită regelui Irod Agripa și lui Festus, guvernatorul provinciei romane Iudeea. (Fap. 25:1-12; 26:1-3) w17.03 1:9, 10

Când israeliții au adoptat căile păcătoase ale canaaniților, Iehova nu i-a mai ocrotit. (Jud. 2:1-3, 11-15; Ps. 106:40-43) Cât de greu trebuie să fi fost pentru familiile care-l iubeau pe Iehova să-i rămână loiale în acei ani! Totuși, Biblia arată că au existat oameni fideli, precum Iefta, Elcana, Ana și Samuel, care au fost hotărâți să obțină aprobarea lui Dumnezeu. (1 Sam. 1:20-28; 2:26) Mulți oameni din prezent gândesc și acționează la fel ca acei canaaniți din vechime. Viața lor se rezumă la sex, violență și bani. Dar Iehova ne dă avertismente clare, așa cum le-a dat și israeliților, pentru a ne ocroti de astfel de influențe. Vom învăța din greșelile israeliților? (1 Cor. 10:6-10) Trebuie să ne străduim să înlăturăm din viața noastră orice lucru care reflectă modul de gândire al lumii. (Rom. 12:2) Facem cu fidelitate eforturi în acest sens? w16.04 1:4-6

Când trebuie să luăm decizii importante, este esențial să apelăm la Biblie, cea mai demnă de încredere sursă de sfaturi, și să-l rugăm pe Iehova să ne îndrume. El ne poate ajuta să cultivăm calitățile necesare pentru a lua decizii în armonie cu voința sa. Când trebuie să luăm decizii importante, să ne întrebăm: Reflectă decizia mea iubire pentru Iehova? Va exista pace și bucurie în familia mea în urma deciziei pe care o iau? Va arăta decizia mea că sunt răbdător și bun? Iehova nu ne obligă să-l iubim și să-i slujim, noi alegem să facem acest lucru. Întrucât ne-a înzestrat cu liber-arbitru, Iehova ne acordă dreptul și responsabilitatea de a alege să-i slujim sau nu. (Ios. 24:15; Ecl. 5:4) Însă el așteaptă să acționăm în armonie cu deciziile pe care le-am luat pe baza Cuvântului său. Având încredere în modul în care acționează Iehova și în principiile pe care ni le-a pus la dispoziție cu bunătate, putem lua decizii înțelepte și ne putem dovedi statornici în căile noastre. (Iac. 1:5-8; 4:8) w17.03 2:17, 18