Iunie

Iefta nu mai avea alți copii; doar fiica sa ar fi putut să dea naștere unui descendent, care să-i păstreze numele și moștenirea în Israel. (Jud. 11:34) Cu toate acestea, Iefta a spus: „Mi-am deschis gura către Iehova și nu mai pot da înapoi”. (Jud. 11:35) Chiar dacă a presupus un preț foarte mare, faptul că a acționat cu credință i-a adus aprobarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Ai fi făcut și tu aceeași alegere? Când ne-am dedicat viața lui Iehova, noi i-am promis solemn că vom înfăptui voința sa în orice situație. Am știut că respectarea acestei promisiuni avea să pretindă spirit de sacrificiu. Totuși, dorința de a ne respecta promisiunea ne este pusă la încercare îndeosebi când ni se cere să facem ceva ce nu ne place. Când facem astfel de sacrificii și îi slujim lui Dumnezeu într-un mod prin care ieșim din zona noastră de confort, arătăm că avem credință. Chiar dacă sacrificiile ar putea fi dureroase, binecuvântările lui Iehova sunt întotdeauna mult mai mari. (Mal. 3:10) w16.04 1:11, 14, 15

Isus conduce congregația creștină prin intermediul spiritului sfânt. Avem nevoie de spiritul sfânt pentru a reuși să ne împotrivim ispitelor, să predicăm eficient și cu îndrăzneală și să luăm decizii înțelepte. De aceea, să facem tot ce putem pentru a fi prezenți la întrunirile congregației, astfel încât să primim spiritul sfânt al lui Dumnezeu! La multe întruniri analizăm modul în care s-au împlinit unele profeții biblice. Astfel, ne întărim convingerea că și promisiunile lui Iehova cu privire la viitor se vor împlini. Desigur, nu doar cei care prezintă teme de la pupitru ne încurajează. Și cei care dau răspunsuri și care cântă din toată inima ne întăresc. (1 Cor. 14:26) Iar, când vorbim cu frații și surorile înainte și după întruniri, simțim că facem parte dintr-o familie și ne bucurăm cu adevărat de înviorare. (1 Cor. 16:17, 18) w16.04 3:6, 7

Isus a vorbit despre amploarea acestei lucrări când a spus că vestea bună avea să fie predicată „pe tot pământul locuit”. (Mat. 24:14) Continuatorii lui Isus trebuie să facă discipoli „din oamenii tuturor națiunilor”. Aceasta presupune o lucrare la scară mondială. Pentru a înțelege cum împlinesc Martorii lui Iehova profeția lui Isus referitoare la amploarea lucrării de predicare, să analizăm câteva date. În Statele Unite există aproximativ 600 000 de membri ai clerului în diferite confesiuni, în timp ce numărul Martorilor lui Iehova este de aproximativ 1 200 000. La nivel mondial există în jur de 400 000 de preoți catolici. Să ne gândim acum la numărul Martorilor lui Iehova care participă la lucrarea de predicare a Regatului. La nivel mondial, aproximativ opt milioane de Martori predică de bunăvoie în 240 de țări și teritorii. Ce lucrare impresionantă se face pe tot pământul spre lauda și gloria lui Iehova! (Ps. 34:1; 51:15) w16.05 2:13, 14

Lumea este plină de oameni care acționează în virtutea unui spirit de independență ce alimentează mândria, egocentrismul și competiția. Oricine se lasă influențat de acest spirit susține, de fapt, afirmația lui Satan că este înțelept să-ți urmărești propriile interese, indiferent de modul în care acest lucru i-ar afecta pe alții. (Gen. 3:1-5) Această atitudine egoistă duce la vrajbă. Însă Isus i-a învățat pe oameni să caute pacea, chiar dacă acest lucru pare să nu fie în interesul lor. În Predica de pe munte, Isus a dat sfaturi excelente cu privire la modul de a rezolva neînțelegerile sau situațiile care pot da naștere la conflicte. De exemplu, el și-a îndemnat discipolii să fie blânzi, să fie împăciuitori, să nu țină mânie, să-și rezolve repede problemele și să-și iubească dușmanii. (Mat. 5:5, 9, 22, 25, 44) w16.05 1:4, 5

Mulți dintre noi au trebuit să facă schimbări mari înainte de botez pentru a-și aduce viața în armonie cu cerințele de bază ale Bibliei. După botez, am înțeles că trebuie să facem în continuare unele schimbări mai mici, astfel încât să-i imităm mai bine pe Dumnezeu și pe Cristos. (Ef. 5:1, 2; 1 Pet. 2:21) De exemplu, poate am observat că avem unele slăbiciuni cum ar fi un spirit critic, frica de oameni sau tendința de a bârfi. Simți că îți este mai greu decât te așteptai să faci progrese în aceste privințe? Să nu uităm că suntem în continuare imperfecți. (Col. 3:9, 10) Prin urmare, nu este realist să ne așteptăm ca după botez – sau chiar după mulți ani la adevăr – să nu mai facem greșeli, să nu mai cedăm slăbiciunilor sau să nu mai avem unele motivații și înclinații greșite. Adevărul este că unele tendințe ar putea persista mulți ani. (Iac. 3:2) w16.05 4:3-5

Poate că am auzit pe cineva spunând ceva de genul: „N-am apreciat pe deplin disciplinarea primită de la părinți până n-am avut și eu copii”. Când dobândim mai multă experiență de viață, putem să vedem disciplinarea într-o lumină nouă și să începem s-o privim așa cum o privește Iehova, ca pe o manifestare a iubirii. (Evr. 12:5, 11) Da, din iubire părintească, Iehova ne modelează cu răbdare. El dorește să fim înțelepți și fericiți și să arătăm și noi iubire față de el. (Prov. 23:15) El nu vrea să suferim din cauza unei conduite neînțelepte și nici nu vrea să murim ca niște „copii ai mâniei”, aceasta fiind perspectiva pe care ne-a transmis-o Adam. (Ef. 2:2, 3) În trecut, fiind „copii ai mâniei”, am avut multe trăsături care nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu, probabil chiar unele trăsături specifice animalelor sălbatice! Totuși, întrucât Iehova ne-a modelat, am făcut schimbări, astfel că ne asemănăm mai mult cu niște miei. (Is. 11:6-8; Col. 3:9, 10) w16.06 1:7, 8

Majoritatea copiilor sunt dornici să învețe și tind să fie umili. (Mat. 18:1-3) De aceea, părinții înțelepți se străduiesc să întipărească în mintea și în inima micuților lor adevărul biblic și iubirea pentru acesta. (2 Tim. 3:14, 15) Desigur, pentru a reuși, părinții trebuie mai întâi să-și întipărească adevărul în propria inimă și să trăiască în armonie cu acesta. Când părinții procedează astfel, copiii nu numai că aud adevărul, ci și văd efectele acestuia în viața lor. Mai mult, ei înțeleg că părinții îi disciplinează din iubire, reflectând astfel iubirea lui Iehova. Dacă ne supunem cu umilință lui Iehova și arătăm acest lucru prin modul nostru de viață, vom fi foarte prețioși în ochii săi, la fel ca profetul Daniel. (Dan. 10:11, 19) Mai mult, Iehova va continua să ne modeleze prin intermediul Cuvântului său, al spiritului sfânt și al organizației sale. w16.06 2:14, 17

Iehova l-a iubit pe David și l-a considerat un om „după inima lui”. (1 Sam. 13:13, 14) Dar chiar și David a făcut lucruri rele. El a comis adulter cu Bat-Șeba, care a rămas însărcinată. Acest lucru s-a întâmplat când Urie, soțul ei, era plecat la război. David l-a chemat de pe câmpul de luptă și a încercat să-l facă să aibă relații sexuale cu Bat-Șeba, astfel încât să pară că Urie era tatăl copilului. Însă Urie n-a vrut să meargă acasă. De aceea, David a pus la cale uciderea lui în luptă. Din cauza acestor păcate grave, David și familia lui au avut foarte mult de suferit. (2 Sam. 12:9-12) Însă Dumnezeu a fost îndurător față de el și l-a iertat, deoarece, în ansamblu, David a umblat „în integritatea inimii”, vrând să facă ce este drept. (1 Regi 9:4) Dacă ai fi trăit în acel timp, cum ai fi reacționat? Te-ai fi poticnit din cauza conduitei greșite a lui David? w16.06 4:7

Ca Martori ai lui Iehova, noi luăm în serios avertismentul lui Isus. Suntem conștienți că am înaintat mult în „timpul sfârșitului” și că ‘necazul cel mare’ este foarte aproape! (Dan. 12:4; Mat. 24:21) În lume vedem războaie devastatoare, tot mai multă imoralitate și nelegiuire, confuzie religioasă, foamete, epidemii și cutremure de pământ. Așa cum a prezis Isus, slujitorii lui Iehova efectuează o amplă lucrare de predicare a Regatului la nivel mondial. (Mat. 24:7, 11, 12, 14; Luca 21:11) Abia așteptăm timpul când Isus va veni și va îndeplini scopul lui Dumnezeu! (Mar. 13:26, 27) Însă, oricât ne-am strădui, nu putem ști cu exactitate anul, și cu atât mai puțin ziua și ora, când va începe necazul cel mare. w16.07 2:2-4

Datorită bunătății nemeritate a lui Iehova, avem privilegiul de a ne apropia de tronul său ceresc în rugăciune. El ne-a acordat acest privilegiu prin intermediul Fiului său, „prin care avem această libertate de exprimare și cale liberă cu încredere, prin credința noastră în el”. (Ef. 3:12) Calea liberă pe care o avem la Iehova prin intermediul rugăciunii este într-adevăr o dovadă minunată a bunătății sale nemeritate. Pavel ne-a îndemnat să ne rugăm lui Iehova oricând avem nevoie, „ca să primim îndurare și să găsim bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit”. (Evr. 4:16b) Ori de câte ori ne confruntăm cu încercări și necazuri, îl putem implora pe Iehova să ne ajute. Chiar dacă nu merităm, Iehova ne răspunde la rugăciuni, de multe ori prin frații noștri de credință. „Astfel, putem să fim plini de curaj și să spunem: «Iehova este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce poate să-mi facă omul?».” (Evr. 13:6) w16.07 3:12, 13

Noe și cei trei fii ai săi au avut fiecare câte o singură soție. Totuși, după Potop, poligamia a început să fie foarte răspândită. În multe culturi, imoralitatea sexuală a devenit un mod de viață, fiind inclusă chiar și în ritualurile religioase. Când Avram (Avraam) și soția lui, Sarai (Sara), au ascultat de Dumnezeu și s-au mutat în Canaan, oamenii de acolo practicau lucruri prin care arătau dispreț față de căsătorie. Iehova a decretat ca orașele Sodoma și Gomora să fie distruse deoarece locuitorii lor practicau sau tolerau imoralitatea crasă. Avraam și-a condus bine familia, iar Sara a lăsat un exemplu excelent respectând autoritatea soțului ei. (1 Pet. 3:3-5) Avraam s-a îngrijit ca fiul său Isaac să se căsătorească cu o închinătoare a lui Iehova. Isaac a făcut același lucru pentru fiul său Iacob, ai cărui fii au devenit strămoșii celor 12 triburi ale lui Israel. w16.08 1:10

Cuvintele profetice rostite de Isaia se împlinesc în aceste zile din urmă. De exemplu, în anul de serviciu 2015, la nivel mondial, au participat la lucrarea de predicare 8 220 105 vestitori ai Regatului! Ultima parte a acestei profeții ar trebui să-l intereseze pe fiecare slujitor al lui Iehova, deoarece Tatăl nostru ceresc spune: „Eu, Iehova, voi grăbi lucrul acesta la timpul lui”. La fel ca pasagerii dintr-o mașină care prinde viteză, noi vedem amploarea tot mai mare pe care o ia lucrarea de predicare. Cum reacționăm personal la această intensificare a lucrării? Facem tot ce putem ca vestitori zeloși ai Regatului? Mulți frați și surori slujesc deja ca pionieri auxiliari sau regulari. Și nu-i așa că ne bucurăm să vedem că mulți acceptă invitația de a sluji unde este mai multă nevoie de ajutor sau participă la alte activități teocratice? Indiferent că suntem frați sau surori, fără îndoială că avem „multe de făcut în lucrarea Domnului”. (1 Cor. 15:58) w16.08 3:1, 2

La scurt timp după ce israeliții au fost eliberați în mod miraculos din sclavia egipteană, amaleciții i-au atacat. La îndrumarea lui Moise, Iosua a ieșit plin de curaj la luptă în fruntea israeliților. Apoi, Moise i-a luat pe Aaron și pe Hur și s-a dus împreună cu ei pe un deal din apropiere, de unde puteau vedea lupta. Moise a urmat un plan care le-a adus victoria. El ținea toiagul adevăratului Dumnezeu cu mâinile ridicate spre cer. Cât timp făcea aceasta, Iehova întărea mâinile israeliților, astfel că ei erau mai tari decât amaleciții. Însă, când mâinile lui Moise se îngreunau și se lăsau în jos, erau mai tari amaleciții. Aaron și Hur au acționat imediat. Ei „au adus o piatră și au pus-o sub [Moise] și el s-a așezat pe ea, iar Aaron și Hur i-au sprijinit mâinile, unul de o parte și altul de cealaltă parte, astfel că mâinile lui au rămas nemișcate până la apusul soarelui”. Da, mâna puternică a lui Dumnezeu i-a ajutat pe israeliți să câștige lupta. (Ex. 17:8-13) w16.09 1:5-7

Pavel a fost pe deplin convins că putea câștiga această luptă interioară rugându-se lui Iehova pentru ajutor și manifestând credință în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Dar ce se poate spune despre noi? Și noi putem câștiga lupta cu propriile slăbiciuni. Cum? Imitându-l pe Pavel, bazându-ne în totalitate pe Iehova, nu pe forța noastră, și având credință în răscumpărare. Uneori, Dumnezeu ne-ar putea lăsa să arătăm cât de mult ne preocupă un anumit lucru. De exemplu, cum vom reacționa dacă noi sau un membru al familiei noastre ne-am îmbolnăvi grav sau am fi nedreptățiți? Dacă ne încredem în mod deplin în Iehova, îl vom ruga să ne dea putere ca să-i rămânem fideli și să nu ne pierdem bucuria și echilibrul spiritual. (Filip. 4:13) Exemplul multor creștini, atât din zilele lui Pavel, cât și din zilele noastre, arată că rugăciunea ne poate ajuta să ne reînnoim puterile și să ne întărim încrederea în Iehova, astfel încât să continuăm să perseverăm. w16.09 2:14, 15

Pe măsură ce congregația creștină din secolul I creștea, a apărut o problemă la baza căreia stătea, din câte se pare, discriminarea. Iudeii de limbă greacă erau nemulțumiți că văduvele lor erau tratate nedrept. Pentru a rezolva problema, apostolii au numit șapte bărbați care să se asigure că nimeni nu era trecut cu vederea. Toți cei aleși aveau nume grecești, ceea ce ar putea sugera că apostolii au vrut să detensioneze situația creată de diferențele etnice care trebuie să fi existat printre primii creștini. (Fap. 6:2-6) Fie că ne dăm seama, fie că nu, mediul cultural din care provenim își pune amprenta asupra noastră. (Rom. 12:2) În plus, probabil că-i auzim pe vecini, pe colegii de muncă sau pe colegii de școală vorbind disprețuitor despre persoanele de altă rasă ori naționalitate sau care provin dintr-un mediu cultural diferit. În ce măsură ne influențează aceste prejudecăți? Și cum reacționăm când cineva face glume legate de naționalitatea noastră, exagerând, poate, anumite caracteristici ale culturii din care facem parte? w16.10 1:7, 8

„A percepe” înseamnă a recunoaște existența a ceva ce nu este vizibil sau evident imediat. (Evr. 11:3) Prin urmare, oamenii cu perspicacitate își folosesc mintea, nu doar ochii și urechile. Pentru a ne ajuta în acest sens, organizația lui Iehova ne pune la dispoziție multe materiale bine documentate. Acestea ne dau posibilitatea de ‘a-l vedea’ pe Creatorul nostru cu ochii credinței. (Evr. 11:27) Printre ele se numără materialul video Minunile creației dezvăluie gloria lui Dumnezeu, broșurile Viața – Opera unui Creator? și Originea vieții – Cinci întrebări care merită să fie analizate, precum și cartea Există un Creator care se interesează de voi?. De asemenea, revistele noastre conțin multe informații prețioase la care putem medita. În revista Treziți-vă! apar deseori interviuri cu oameni de știință și cu alte persoane care explică de ce acum cred în Dumnezeu. Rubrica intitulată „Opera unui Proiectant?” prezintă multe exemple de proiecte uimitoare pe care le vedem în natură și pe care oamenii de știință se străduiesc să le imite. w16.09 4:4, 5

Slujitorii fideli menționați în Evrei, capitolul 11, au murit înainte ca sămânța promisă, Isus Cristos, să deschidă calea spre viață cerească. (Gal. 3:16) Însă, pentru că promisiunile lui Iehova sunt demne de încredere, ei vor fi înviați la viață perfectă într-un paradis pământesc. (Ps. 37:11; Is. 26:19; Os. 13:14) În Evrei 11:13 se spune despre unii slujitori ai lui Dumnezeu care au trăit în timpurile precreștine: „În credință au murit toți aceștia, deși n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe [și] le-au salutat”. Unul dintre aceștia a fost Avraam. A avut el mereu în minte speranța minunată de a trăi sub conducerea seminței promise? Isus a dat un răspuns clar la această întrebare când le-a spus împotrivitorilor săi: „Tatăl vostru Avraam s-a bucurat mult în speranța de a vedea ziua mea și a văzut-o și s-a bucurat”. (Ioan 8:56) Același lucru se poate spune și despre Sara, Isaac, Iacob și mulți alții care și-au pus speranța în Regatul ce urma să vină, „al cărui constructor și făuritor este Dumnezeu”. (Evr. 11:8-11) w16.10 3:4, 5

Cât de recunoscători ar trebui să fim că, prin intermediul spiritului său sfânt, Iehova ne-a ajutat să înțelegem adevărul și să manifestăm credință în vestea bună! (Luca 10:21) Ar trebui să-i mulțumim neîncetat pentru că ne-a atras la el prin Fiul său, „Reprezentantul Principal al credinței noastre și Cel care o duce la perfecțiune”. (Evr. 12:2) Pentru a arăta că apreciem bunătatea sa nemeritată, să continuăm să ne întărim credința rugându-ne lui și studiind Cuvântul său. (1 Pet. 2:2) Trebuie să continuăm să arătăm prin acțiunile noastre că avem credință în promisiunile lui Iehova. De exemplu, noi continuăm să predicăm vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu și să facem discipoli. De asemenea, continuăm „să facem ce este bine față de toți, dar mai ales față de cei înrudiți cu noi în credință”. (Gal. 6:10) Și facem eforturi ‘să ne dezbrăcăm de vechea personalitate’. (Col. 3:5, 8-10) w16.10 4:11, 12

Într-adevăr, universul este un model de organizare perfectă. Prin urmare, Iehova vrea ca și slujitorii săi să fie bine organizați. De fapt, în acest scop, Dumnezeu ne-a lăsat ca ghid Biblia. Fără îndrumarea organizației lui Dumnezeu și fără norme divine, am avea de suferit și am fi nefericiți. Israelul, poporul lui Dumnezeu din trecut, a fost un model de organizare. De exemplu, sub Legea mozaică, unele femei „făceau un serviciu organizat la intrarea cortului întâlnirii”. (Ex. 38:8) Mai târziu, regele David i-a organizat pe leviți și pe preoți în grupuri care îndeplineau sarcini specifice. (1 Cron. 23:1-6; 24:1-3) Și congregația creștină din secolul I a fost organizată. Ea a beneficiat de îndrumarea corpului de guvernare, alcătuit inițial din apostoli. (Fap. 6:1-6) Congregațiile primeau sfaturi și îndrumări și prin intermediul scrisorilor inspirate. (1 Tim. 3:1-13; Tit 1:5-9) w16.11 2:3, 6, 8, 9

În 607 î.e.n., o armată numeroasă, condusă de regele babilonian Nebucadnețar al II-lea, a invadat Ierusalimul. Regele a înecat în sânge orașul. Biblia spune: „[Nebucadnețar] i-a omorât pe tinerii lor cu sabia, în casa sanctuarului lor, . . . nu i-a fost milă nici de tânăr, nici de fecioară, nici de bătrân, nici de cel slăbit de bătrânețe. . . . A ars casa adevăratului Dumnezeu și a dărâmat zidul Ierusalimului, a dat foc tuturor turnurilor de locuit și tuturor obiectelor de valoare, distrugând totul”. (2 Cron. 36:17, 19) Această distrugere n-ar fi trebuit să-i ia prin surprindere pe locuitorii orașului. Ani la rând, profeții lui Dumnezeu îi avertizaseră că vor fi dați în mâinile babilonienilor dacă vor continua să încalce legea divină. Mulți iudei aveau să fie uciși de sabie, iar supraviețuitorii urmau să-și petreacă restul vieții în exilul babilonian. w16.11 4:1, 2

Adam a fost acel „singur om” prin care păcatul și moartea ‘au intrat în lume’. Astfel, ‘prin greșeala acelui singur [om], moartea a domnit’. Însă, „prin acesta singur, Isus Cristos”, primim „din belșug bunătate nemeritată”, adaugă Pavel. (Rom. 5:12, 15, 17) Manifestând bunătate nemeritată, Dumnezeu a furnizat mijlocul de salvare a întregii omeniri. „Prin ascultarea acestuia singur [Isus] mulți vor ajunge drepți”, spune Biblia. Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu poate duce la ‘viață veșnică prin Isus Cristos’. (Rom. 5:19, 21) Iehova nu era obligat să-și trimită Fiul pe pământ pentru a ne răscumpăra. Mai mult, oamenii imperfecți și păcătoși nu meritau răscumpărarea, prin care le pot fi iertate păcatele. Așadar, faptul că ni s-a acordat posibilitatea de a fi iertați și de a ne bucura de viață veșnică este, fără îndoială, un gest de bunătate pe care nu-l merităm. Prin felul în care ne trăim viața, arătăm cât de mult prețuim darul bunătății nemeritate oferit de Dumnezeu. w16.12 1:1, 6, 7

Cu toții trebuie să ne facem o autoanaliză deoarece Pavel a scris: „A îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte”. (Rom. 8:6) Acesta este un avertisment cât se poate de serios, deoarece poate însemna moarte spirituală în prezent și moarte fizică în viitor. Totuși, Pavel nu a spus că, dacă o persoană începe ‘să-și îndrepte mintea spre carne’, sfârșitul ei inevitabil este moartea. Oricine se poate schimba. Să ne gândim la bărbatul imoral din Corint, care a trebuit să fie exclus. El a făcut schimbări, încetând să umble după carne, adică a renunțat să-și urmeze dorințele imorale, și s-a întors pe calea cea dreaptă. (2 Cor. 2:6-8) Dacă bărbatul din Corint a putut face schimbări, și un creștin din prezent, care nu a comis un păcat atât de grav, se poate schimba. Bineînțeles, avertismentul lui Pavel cu privire la sfârșitul celor care „își îndreaptă mintea spre carne” ar trebui să ne motiveze să facem orice schimbare necesară. w16.12 2:5, 12, 13

Este încurajator să știm că putem ‘să ne aruncăm povara asupra lui Iehova’ și că el ne „va susține”. Să fim ferm convinși că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau ne imaginăm”. (Ef. 3:20) Ce asigurare extraordinară! Iehova ne va ajuta nu doar mult, ci „nespus mai mult”. Pentru a primi răsplata, trebuie să avem încredere deplină în Iehova și să respectăm îndrumările sale. Moise i-a spus națiunii Israel: „În țara pe care Iehova, Dumnezeul tău, ți-o dă moștenire, ca s-o stăpânești, Iehova te va binecuvânta, dar numai dacă vei asculta de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău, și dacă vei avea grijă să împlinești toate aceste porunci pe care ți le poruncesc astăzi. Căci Iehova, Dumnezeul tău, te va binecuvânta așa cum ți-a promis”. (Deut. 15:4-6) Suntem ferm convinși că Iehova ne va binecuvânta dacă vom continua să-i slujim cu fidelitate? Avem toate motivele să nutrim această convingere. w16.12 4:8, 9

Iehova nu a luat această decizie la voia întâmplării, ci a respectat o promisiune pe care i-o făcuse cu secole înainte prietenului său Avraam. (Gen. 22:15-18) În plus, Iehova își exercită întotdeauna libertatea cu iubire și dreptate. Acest lucru reiese clar din modul în care i-a disciplinat pe israeliți, care au abandonat de repetate ori închinarea adevărată. Când aceștia s-au căit sincer, Iehova le-a arătat bunătate și îndurare spunând: „Îi voi vindeca de infidelitatea lor. Îi voi iubi din inimă [sau de bunăvoie, nota de subsol]”. (Os. 14:4) Așadar, Iehova este un exemplu minunat în ce privește exercitarea libertății în folosul altora! Când a început să creeze, Iehova a decis în mod iubitor să-și înzestreze creaturile inteligente cu liber-arbitru. Primul care a primit acest dar a fost Fiul său întâi născut, „chipul Dumnezeului nevăzut”. (Col. 1:15) Chiar înainte de a veni pe pământ, Isus a ales să-i rămână loial Tatălui său și să nu i se alăture lui Satan în răzvrătirea sa. w17.01 2:3, 4

Schimbările din viață fie ne limitează, fie ne lărgesc sfera de activitate. Indiferent că suntem tineri sau înaintați în vârstă, că avem o sănătate bună sau o sănătate șubredă, Iehova știe cum să ne folosească în cel mai bun mod posibil în serviciul său. El are mereu așteptări realiste de la noi și apreciază orice efort pe care îl facem. Asemenea lui Isus, putem găsi bucurie în orice însărcinare primită. (Prov. 8:30, 31) O persoană modestă nu este nemulțumită de însărcinările sau responsabilitățile pe care le are în congregație. Ea nu este permanent preocupată de obținerea unor noi privilegii sau de privilegiile pe care le primesc alții. Dimpotrivă, ea se străduiește să-și îndeplinească rolul cu bucurie, convinsă fiind că cel care i l-a încredințat este Iehova. Totodată, ea respectă din toată inima rolul, sau locul, pe care Iehova li l-a încredințat altora. O persoană modestă le arată onoare altora și este dornică să ajute. (Rom. 12:10) w17.01 3:13, 14

Unii frați mai tineri primesc responsabilitatea de a supraveghea munca efectuată de frați mai în vârstă și cu mai multă experiență. Chiar dacă rolurile s-au schimbat, este bine ca, înainte de a lua decizii, frații mai tineri să se consulte cu frații mai în vârstă pentru a beneficia de pe urma înțelepciunii și a experienței lor. Timotei era un tânăr care a colaborat mulți ani cu apostolul Pavel. Pavel le-a scris corintenilor: „Iată de ce vi-l trimit pe Timotei, fiindcă el este copilul meu iubit și fidel în Domnul. El vă va aminti principiile pe care le urmez în serviciul lui Cristos Isus”. (1 Cor. 4:17) Aceste câteva cuvinte scot în evidență colaborarea strânsă dintre Pavel și Timotei. Pavel și-a făcut timp să-l învețe pe Timotei ‘principiile pe care le urma’. Iar Timotei s-a străduit să învețe cât mai bine și a câștigat afecțiunea lui Pavel. Astfel, Pavel a fost sigur că Timotei se putea îngriji de necesitățile spirituale ale fraților și surorilor din Corint. Bătrânii pot urma exemplul excelent al lui Pavel în timp ce îi instruiesc pe alți frați pentru a fi în fruntea congregației! w17.01 5:13, 14

Iehova vrea ca oamenii să trăiască, nu să moară. Fiind Izvorul vieții, el va deveni Tatăl fiecărei persoane înviate. (Ps. 36:9) Așadar, este cât se poate de potrivit că Isus ne-a învățat să ne adresăm lui Iehova astfel: „Tatăl nostru care ești în ceruri”. (Mat. 6:9) Iehova i-a dat lui Isus un rol foarte important în învierea morților. (Ioan 6:40, 44) Isus a spus: „Eu sunt învierea și viața”. (Ioan 11:25) Iehova nu își manifestă generozitatea doar față de câțiva oameni privilegiați, întrucât Isus a spus: „Cine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră și mamă”. (Mar. 3:35) Iehova vrea ca oameni din toate națiunile, triburile și limbile să devină închinători ai săi. Aceștia sunt numiți ‘o mare mulțime, pe care nimeni nu poate s-o numere’. Ei manifestă credință în răscumpărare și fac voința lui Dumnezeu. De asemenea, îi aduc laude lui Iehova și spun: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, și Mielului!”. (Rev. 7:9, 10) w17.02 2:10, 11

Pentru ca adevărul biblic să poată fi răspândit în mai multe limbi, în 1884 a fost înființată Zion’s Watch Tower Tract Society, avându-l ca președinte pe fratele Russell. El a studiat cu multă sârguință Biblia și a demascat fără teamă doctrine precum Trinitatea și nemurirea sufletului. De asemenea, a înțeles că întoarcerea lui Cristos avea să fie invizibilă și că „timpurile fixate ale națiunilor” urmau să se sfârșească în 1914. (Luca 21:24) Fratele Russell și-a folosit din plin timpul, energia și resursele materiale pentru a le împărtăși altora aceste adevăruri. Este clar că, în acea perioadă crucială, fratele Russell a fost folosit de Iehova și de Isus Cristos. Fratele Russell nu a vrut să fie glorificat, sau onorat, de oameni. În 1896, el a scris: „Nu dorim omagiu, nici reverență pentru noi înșine sau pentru scrierile noastre; nici nu dorim să fim numiți Reverend sau Rabi. Nici nu dorim ca cineva să fie numit după numele nostru”. Ulterior, el a spus: „Aceasta nu este lucrarea omului!”. w17.02 4:8, 9

Toți trebuie să luăm decizii în viață. Este adevărat, nu toate deciziile au o importanță vitală. Totuși, multe dintre deciziile pe care le luăm ne pot influența profund viața. Când luăm decizii bune, putem duce o viață relativ liniștită. În schimb, când luăm decizii greșite, viața noastră este plină de probleme, neînțelegeri și dezamăgiri. Ce ne poate ajuta să luăm decizii înțelepte? Trebuie să avem credință în Dumnezeu și să fim convinși că el vrea și poate să ne ajute să fim înțelepți. De asemenea, trebuie să avem încredere în sfaturile din Cuvântul său și în modul său de a acționa. (Iac. 1:5-8) Cu cât ne apropiem mai mult de Iehova și apreciem Cuvântul său, cu atât suntem mai convinși că el știe ce este cel mai bine pentru noi. Astfel, ne facem obiceiul ca, înainte de a lua o decizie, să consultăm Cuvântul lui Dumnezeu. w17.03 2:2, 3

La fel ca tatăl său, Asa, Iosafat i-a rămas devotat lui Dumnezeu chiar și atunci când o mare armată a pornit la luptă împotriva lui Iuda. (2 Cron. 20:2-4) Deși a fost cuprins de teamă, Iosafat „și-a îndreptat fața ca să-l caute pe Iehova”. Într-o rugăciune, regele a recunoscut cu umilință că el și poporul său ‘nu aveau putere în fața acelei mari mulțimi’ și că nu știau ce să facă. Bizuindu-se întru totul pe Iehova, Iosafat a spus cuvintele consemnate în textul de astăzi. Uneori, la fel ca Iosafat, s-ar putea să nu știm ce să facem sau chiar să fim copleșiți de frică. (2 Cor. 4:8, 9) Dar să ne amintim ce a făcut Iosafat. El a recunoscut într-o rugăciune rostită în public că el și poporul său se simțeau neputincioși. (2 Cron. 20:5) Cei care au responsabilitatea de a se îngriji de spiritualitatea familiilor lor pot urma exemplul lui Iosafat rugându-l pe Iehova să-i îndrume și să le dea forță pentru a face față problemelor cu care se confruntă. Nu vă jenați să rostiți aceste rugăciuni în prezența membrilor familiei! Ei vor remarca încrederea pe care o aveți în Iehova. Dumnezeu l-a ajutat pe Iosafat și vă va ajuta și pe voi. w17.03 3:12, 13