Februarie

Noe nu construise niciodată o arcă. De aceea, a trebuit să se bazeze pe Iehova. El „a făcut întocmai”, respectând tot ce i-a spus Iehova. Care a fost rezultatul? Noe nu a dat greș. El a avut succes și în rolul de cap de familie deoarece s-a bazat pe înțelepciunea divină. Le-a oferit copiilor săi o instruire corespunzătoare și le-a dat un exemplu bun, ceea ce nu a fost deloc ușor în perioada dinaintea Potopului. (Gen. 6:5) Dacă ești părinte, cum poți „face întocmai” ce spune Dumnezeu? Ascultă de el. Permite-i să te instruiască prin intermediul Cuvântului său și al îndrumărilor date de organizația sa. Totuși, în pofida eforturilor părinților, unii copii îl părăsesc pe Iehova. Însă părinții care au făcut tot posibilul să întipărească adevărul în inima copiilor lor au conștiința împăcată. De asemenea, ei speră că va veni ziua când copilul lor se va întoarce „acasă”, la Iehova. w18.03 30 ¶10, 11

Ți-ai dori să fii mai ospitalier, dar ți-e teamă că nu vei fi o gazdă bună? Unii sunt timizi și se tem că nu vor ști să întrețină atmosfera și că musafirii se vor plictisi. Alții au venituri modeste și consideră că nu le pot oferi musafirilor ceea ce le oferă alți membri ai congregației. Totuși, ca să primim musafiri, nu este necesar să avem o locuință modernă, ci una curată și primitoare. Dacă suntem motivați de iubire, nu avem de ce să ne facem griji. Cel mai important lucru este să manifestăm interes personal față de invitați. (Filip. 2:4) Aproape oricui îi place să vorbească despre experiența sa de viață, iar reuniunile ar putea fi singurele ocazii în care putem asculta astfel de experiențe. Un bătrân spune: „Faptul de a invita la mine acasă frați din congregație mă ajută să-i cunosc mai bine, să-i înțeleg mai bine și, mai ales, să aflu cum au cunoscut adevărul”. Momentele petrecute cu alții sunt mereu plăcute atunci când manifestăm interes sincer față de ei. w18.03 17 ¶15-17

Părinții creștini vor să-și ajute copiii să ia decizii înțelepte. Faptul de a amâna fără motiv botezul se poate răsfrânge în mod negativ asupra relației copilului cu Iehova. (Iac. 4:17) Totuși, înainte ca fiul sau fiica lor să se boteze, părinții înțelepți vor să se asigure că aceștia sunt pregătiți să-și asume responsabilitățile unui discipol al lui Cristos. Unii supraveghetori de circumscripție și-au exprimat îngrijorarea cu privire la acei tineri aflați în ultimii ani ai adolescenței sau chiar trecuți de 20 de ani, care au crescut în familii creștine, dar care nu s-au botezat încă. Majoritatea acestora participă cu regularitate la întruniri, merg în lucrarea de predicare și se consideră Martori ai lui Iehova. Totuși, din anumite motive, nu și-au dedicat viața lui Iehova și nu s-au botezat. În unele cazuri, părinții au considerat că copilul lor nu este pregătit pentru botez. w18.03 8 ¶1, 2

Pentru a fi asemenea lui Cristos, trebuie să înțelegem cum a gândit, ce a simțit și cum a acționat el. Apoi trebuie să călcăm pe urmele sale. Pentru Isus, relația cu Dumnezeu era mai importantă decât orice altceva. Astfel, imitându-l pe Isus, îl imităm, de fapt, pe Iehova. Înțelegem, așadar, de ce este atât de important să învățăm să gândim ca Isus. Cum putem face aceasta? Discipolii lui Isus au văzut miracolele pe care le-a făcut, i-au auzit predicile, l-au văzut cum s-a purtat cu diferiți oameni și au observat cum a aplicat principiile divine. (Fap. 10:39) Noi nu-l putem vedea pe Isus. Însă Iehova ne-a pus la dispoziție cu iubire relatările din evanghelii, care ne ajută să avem o imagine vie a personalității lui Isus. Citind și meditând la cărțile biblice Matei, Marcu, Luca și Ioan, noi învățăm mai multe despre modul de gândire al lui Isus. Astfel, putem ‘să călcăm cât mai exact pe urmele lui’ și ‘să ne înarmăm cu aceeași dispoziție a minții’ pe care a avut-o Cristos. (1 Pet. 2:21; 4:1) w18.02 22 ¶15, 16

Încă de la începutul istoriei umane, oamenii au putut învăța despre Dumnezeu în trei moduri principale: observând creația fizică, de la alți oameni temători de Dumnezeu și meditând la binecuvântările de care se bucurau trăind potrivit normelor divine. (Is. 48:18) Observând creația, Noe a putut vedea nenumărate dovezi ale existenței lui Dumnezeu, dar și ale calităților Sale nevăzute, precum „puterea sa eternă și dumnezeirea sa”. (Rom. 1:20) Astfel, Noe nu numai că s-a convins de existența lui Dumnezeu, dar a și cultivat o credință puternică în el. Fără îndoială că el a aflat multe de la rudele sale. De exemplu, el a putut învăța despre Dumnezeu de la tatăl său, Lameh, un om fidel, care a fost un timp contemporan cu Adam. Alte persoane de la care putea afla unele lucruri au fost bunicul său Metusala și stră-străbunicul său Iared, care a trăit încă 366 de ani după nașterea lui Noe. (Luca 3:36, 37) Oricum au stat lucrurile, ceea ce a aflat i-a sensibilizat inima și l-a făcut să-și dorească să-i slujească lui Iehova. (Gen. 6:9) w18.02 9 ¶4, 5

Când un colaborator creștin sau un membru al familiei spune sau face un lucru care ne rănește profund, ne simțim îngrozitor. Să presupunem că nu putem da uitării incidentul respectiv. Vom permite ca resentimentele să se amplifice în timp? Sau vom urma sfatul înțelept al Bibliei de a lămuri cât mai repede problema? Cu cât vom amâna mai mult rezolvarea neînțelegerii, cu atât ne va fi mai greu să ne împăcăm cu fratele nostru. Care sunt pașii pe care îi poți face pentru a te împăca? Mai întâi, roagă-te fierbinte lui Iehova. Cere-i să te ajute să ai o discuție ziditoare cu fratele tău. Nu uita că și el este un prieten al lui Iehova. (Ps. 25:14) Dumnezeu își iubește prietenii și îi tratează cu bunătate. El așteaptă același lucru și de la noi. (Prov. 15:23; Mat. 7:12; Col. 4:6) Apoi, recapitulează în minte ceea ce vei spune. Nu pleca de la premisa că fratele tău a vrut să te rănească. Ia în calcul posibilitatea ca și tu să fi contribuit în vreun fel la acea neînțelegere. w18.01 10 ¶15, 16

În contrast cu oamenii care nu manifestă iubire, închinătorii lui Iehova manifestă o iubire autentică față de semeni. Lucrurile au stat mereu așa. Isus a spus că porunca de a ne iubi aproapele era a doua ca importanță în Legea mozaică, după porunca de a-l iubi pe Dumnezeu. (Mat. 22:37-39) În plus, el a arătat că iubirea avea să fie semnul de identificare al adevăraților creștini. (Ioan 13:35) Creștinii aveau să manifeste această iubire nu numai între ei, ci și față de dușmani. (Mat. 5:43, 44) Isus a arătat multă iubire față de oameni. El a mers din oraș în oraș, anunțându-le oamenilor vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. A vindecat orbi, șchiopi, surzi și leproși și a înviat morți. (Luca 7:22) Isus și-a dat viața în folosul omenirii. Iubirea perfectă a lui Isus a fost o reflectare a iubirii Tatălui său. Martorii lui Iehova din întreaga lume urmează exemplul lui Isus manifestând iubire față de semeni. w18.01 29, 30 ¶11, 12

Poate că te-ai botezat înainte de anii adolescenței. Cu toate acestea, nu știi cu ce încercări te vei confrunta în viitor. Pentru a putea rămâne fidel indiferent de situație, nu uita că i-ai făcut lui Iehova o promisiune necondiționată. Cu alte cuvinte, i-ai promis Suveranului universului că vei continua să-i slujești chiar dacă prietenii sau părinții tăi nu o vor mai face. (Ps. 27:10) Cu ajutorul lui Iehova, vei găsi puterea de a trăi la înălțimea dedicării tale în orice situație. (Filip. 4:11) Iehova vrea să-i fii prieten! Sunt necesare însă eforturi susținute pentru a întreține această prietenie și pentru a continua să lucrezi la salvarea ta. De fapt, în Filipeni 2:12 se spune: „Continuați să lucrați la salvarea voastră, cu teamă și tremur”. Gândește-te ce trebuie să faci ca să-ți păstrezi prietenia cu Iehova și să-i rămâi fidel indiferent de încercări. Nu fi exagerat de încrezător în propriile forțe. Chiar și unele persoane care i-au slujit mult timp lui Iehova au deviat de la credință. w17.12 24 ¶4, 6, 7

Iehova ne acordă privilegiul de a susține grandioasa lucrare a Regatului, asigurându-ne, totodată, că vom fi bogat binecuvântați. (Mal. 3:10) El promite că cel ce dăruiește cu generozitate va prospera. (Prov. 11:24, 25) Faptul de a dărui ne face fericiți. Așa cum spune Biblia, „este mai multă fericire în a da decât în a primi”. (Fap. 20:35) Prin ceea ce spunem și facem, îi putem învăța pe copii și pe cei noi cum să contribuie la lucrarea lui Iehova pentru a se bucura și ei de binecuvântări. Tot ce avem am primit de la Iehova. Dăruindu-i din bunurile noastre demonstrăm că îl iubim și că-i suntem recunoscători pentru ce a făcut în folosul nostru. Când a făcut donații pentru construirea templului, „poporul s-a bucurat că aducea ofrande benevole”. (1 Cron. 29:9) Fie ca și noi să găsim bucurie și satisfacție continuând să-i dăruim lui Iehova din ceea ce am primit din mâna sa! w18.01 21 ¶18, 19

Prima înviere, adică învierea cerească, urma să înceapă la puțin timp după începerea prezenței lui Cristos. Creștinii unși care vor fi pe pământ în timpul necazului celui mare ‘vor fi luați în nori’. (1 Tes. 4:13-17) Ei vor fi „schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, în timpul ultimei trompete”. (1 Cor. 15:51, 52) În prezent, majoritatea creștinilor fideli nu sunt unși și nu au chemare cerească. Ei așteaptă cu nerăbdare ziua lui Iehova, când se va pune capăt acestui sistem rău. Nimeni nu știe când va veni sfârșitul actualului sistem, dar avem dovezi să credem că este foarte aproape. (1 Tes. 5:1-3) Apoi, în lumea nouă, va avea loc un alt fel de înviere, învierea la viață pe pământ. Cei înviați vor avea perspectiva de a deveni perfecți și de a trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis. w17.12 11 ¶15; 12 ¶18, 19

Dacă vom cultiva iubire și bunătate, invidia nu va încolți prea ușor în inima noastră. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Iubirea este îndelung răbdătoare și bună. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngâmfă”. (1 Cor. 13:4) Pentru ca invidia să nu prindă rădăcini în inima noastră, trebuie să ne străduim să ne însușim punctul de vedere al lui Iehova și să-i privim pe frații și pe surorile noastre ca pe membri ai aceluiași corp, congregația creștină. În acest fel vom putea împărtăși aceleași sentimente cu frații noștri, în armonie cu sfatul inspirat: „Dacă un mădular primește glorie, toate celelalte mădulare se bucură cu el”. (1 Cor. 12:16-18, 26) Astfel, când fraților noștri li se întâmplă un lucru bun, vom fi bucuroși pentru ei. Să ne gândim la Ionatan, fiul regelui Saul. El nu a fost invidios când David a fost ales rege în locul lui, ci, din contră, l-a susținut. (1 Sam. 23:16-18) Am putea manifesta și noi iubire și bunătate la fel ca Ionatan? w17.11 27 ¶10, 11

Iehova a păstrat Legea pentru noi în Cuvântul său. El dorește să înțelegem și să aplicăm „lucrurile mai importante”, adică înaltele principii ce stau la baza poruncilor conținute de ea. Legea mozaică cuprindea „tiparul cunoștinței și al adevărului” despre Iehova și despre principiile sale drepte. (Rom. 2:20) Așa cum am văzut, din măsurile referitoare la orașele de refugiu, bătrânii pot învăța cum ‘să judece cu adevărată dreptate’; de fapt, noi toți învățăm cum ‘să arătăm bunătate iubitoare și îndurare unul față de altul’. (Zah. 7:9) Deși nu mai suntem sub Lege, Iehova nu s-a schimbat. Pentru el, dreptatea și îndurarea sunt în continuare calități importante. Ce onoare avem să ne închinăm unui Dumnezeu care ne-a creat astfel încât să-i putem reflecta calitățile și în care ne putem găsi refugiul! w17.11 14 ¶3; 17 ¶18, 19

Frații care prezintă teme de la pupitru trebuie să se asigure că ideile pe care le prezintă când țin o cuvântare au la bază Biblia. (Ioan 7:16) Cum poți face lucrul acesta? În primul rând, fii atent ca versetele biblice pe care le citești să nu fie puse în umbră de experiențele sau ilustrările pe care le folosești sau chiar de modul în care prezinți cuvântarea. De asemenea, nu uita că simplul fapt de a citi versete biblice nu înseamnă a-i învăța pe alții din Biblie. Dacă citești prea multe versete, cei din auditoriu nu le vor ține minte. Prin urmare, alege cu atenție versetele-cheie și alocă timp pentru a le citi, a le explica, a le ilustra și a arăta cum pot fi aplicate. (Neem. 8:8) Încearcă să înțelegi legătura dintre idei și versetele menționate. Dar, mai presus de toate, roagă-l pe Iehova să te ajute să transmiți prețioasele sale gânduri consemnate în Biblie. (Ezra 7:10) w17.09 26 ¶11, 12

Anul 537 î.e.n. a fost un an de mare bucurie pentru poporul dedicat al lui Iehova. După 70 de ani de captivitate în Babilon, închinătorii lui Iehova au fost eliberați. Înflăcărați de zel, ei au trecut fără întârziere la acțiune pentru a restabili închinarea curată la Ierusalim. În 536 î.e.n. s-a pus temelia templului. Trecuseră 16 ani și templul lui Iehova nu era încă terminat. Era nevoie deci ca cineva să le reamintească israeliților să se întoarcă la Dumnezeu, punând pe primul plan închinarea la Iehova, nu interesele personale. Astfel, în 520 î.e.n., Dumnezeu l-a trimis pe profetul Zaharia ca să le amintească evreilor motivul principal pentru care fuseseră eliberați din Babilon. Însuși numele profetului, „Zaharia”, care înseamnă „Iah și-a adus aminte”, evoca un adevăr important: Iehova își aducea aminte de poporul său, chiar dacă acesta uitase actele Sale de salvare. (Zah. 1:3, 4) Plin de iubire, Iehova le-a promis evreilor că îi va ajuta să restabilească închinarea curată și i-a avertizat cu fermitate că nu va tolera să i se aducă închinare cu o inimă împărțită. w17.10 21, 22 ¶2, 3

Specialiștii în sănătate mintală spun că faptul de a arăta compasiune are un efect benefic asupra sănătății și a propriei stări de spirit, precum și asupra relațiilor cu alții. Când alini suferința altora, te simți mai fericit, mai optimist, mai puțin singur și mai puțin înclinat să gândești negativ. Într-adevăr, primii care au parte de foloase suntem noi înșine. Creștinii care îi ajută cu iubire pe alții se bucură de o conștiință bună, știind că acționează în armonie cu principiile divine. O astfel de atitudine îi ajută să fie părinți mai buni, parteneri de viață mai buni și prieteni mai buni. Iar când se află în nevoie, este mult mai probabil că vor avea parte de sprijinul și de ajutorul celorlalți. (Mat. 5:7; Luca 6:38) Totuși, principalul motiv pentru care dorim să cultivăm și să manifestăm compasiune nu este faptul că avem foloase personale. Noi dorim să urmăm exemplul perfect al Dumnezeului nostru, Iehova, Sursa iubirii și a compasiunii, și să-i aducem glorie. (Prov. 14:31) w17.09 12 ¶16, 17

Isus nu numai că a fost numit Rege și Mare Preot, dar a și fost însărcinat ‘să construiască templul lui Iehova’. În epoca modernă, această lucrare de construire a inclus eliberarea închinătorilor adevărați din Babilonul cel Mare și restabilirea congregației creștine în 1919. De asemenea, Isus a numit „sclavul fidel și prevăzător”, care să coordoneze lucrarea în curțile pământești ale marelui templu spiritual. (Mat. 24:45) În plus, el i-a purificat pe slujitorii lui Dumnezeu, ajutându-i să-i aducă lui Iehova o închinare curată. (Mal. 3:1-3) Pe parcursul Domniei de O Mie de Ani, Isus și cei 144 000 de regi și preoți, care vor guverna alături de el, îi vor aduce pe oamenii fideli la perfecțiune. Atunci, doar închinătorilor adevărați ai lui Dumnezeu li se va permite să rămână pe pământul curățat. Închinarea adevărată va fi, în sfârșit, complet restabilită! w17.10 29 ¶15, 16

Pentru a primi îndurare, ucigașul fără intenție trebuia să fugă cât mai repede în cel mai apropiat oraș de refugiu. (Ios. 20:4) Ca să nu fie omorât, el trebuia să ajungă în orașul de refugiu și să rămână acolo până la moartea marelui preot. Lucrul acesta pretindea anumite sacrificii din partea lui. El trebuia să-și părăsească locuința și să renunțe la munca sa. În plus, nu mai putea să călătorească. Dar toate aceste sacrificii meritau făcute. În mod asemănător, în zilele noastre, răufăcătorii care se căiesc trebuie să acționeze fără întârziere pentru a beneficia de îndurarea lui Dumnezeu. Ei trebuie să renunțe definitiv la conduita lor păcătoasă, evitând nu doar păcatele grave, ci și păcatele mai mici, care, deseori, duc la comiterea unei fapte rele. Dacă facem tot ce putem pentru a abandona o conduită păcătoasă, îi demonstrăm lui Iehova că nu ne complăcem în păcat și că nu profităm de îndurarea sa. (2 Cor. 7:10, 11) w17.11 10, 11 ¶10, 11

Iehova ne poruncește să fim generoși cu frații și cu surorile noastre. (1 Ioan 3:17) Totuși, trebuie să facem aceasta cu o motivație corectă, nu din interes. Este bine să ne întrebăm: Sunt ospitalier doar cu prietenii apropiați, cu cei ce au privilegii în congregație sau cu cei care ar putea să se revanșeze în vreun fel față de mine? Sau, dimpotrivă, caut ocazii de a fi generos față de frații și de surorile pe care nu le cunosc bine sau care n-au cu ce să mă răsplătească? (Luca 14:12-14) De asemenea, să presupunem că un colaborator creștin ajunge să se confrunte cu lipsuri din cauza unor decizii neînțelepte sau nu este recunoscător pentru ospitalitatea pe care i-am arătat-o. Într-o asemenea situație este bine să aplicăm sfatul din textul de astăzi. Dacă urmăm acest sfat, vom fi fericiți deoarece am oferit cu o motivație corectă. (Fap. 20:35) w17.10 9 ¶12

Întrucât Iosif era „frumos la trup și frumos la chip”, soția lui Potifar a încercat să-l seducă. Cu toate acestea, Iosif nu a cedat avansurilor ei. În plus, când situația a devenit critică, Iosif a fugit de soția lui Potifar. Din exemplul lui Iosif învățăm că trebuie „să fugim” de tentația de a încălca o lege a lui Dumnezeu. (Prov. 1:10) În trecut, unii dintre cei care acum sunt Martori s-au luptat cu obiceiuri greșite, precum mâncatul în exces, beția, fumatul, consumul de droguri, imoralitatea sexuală și altele. Chiar și după botez, ei ar putea fi, uneori, tentați să se întoarcă la vechile obiceiuri. Dacă te afli și tu în această situație, fă-ți timp să meditezi la consecințele dezastruoase pe plan spiritual pe care le-ai suporta dacă ai ceda înclinațiilor păcătoase. Încearcă să anticipezi situațiile în care ai putea fi expus tentației și gândește-te cum le poți evita. (Ps. 26:4, 5; Prov. 22:3) Dacă, totuși, ajungi să te confrunți cu o ispită, roagă-te pentru înțelepciune și stăpânire de sine. w17.09 4, 5 ¶8, 9

O modalitate prin care putem deveni prieteni ai lui Iehova este aceea de a ne implica într-o măsură cât mai mică în sistemul comercial și de a profita de situația noastră pentru a căuta bogății „adevărate”. Avraam, un om credincios din vechime, a ascultat de Iehova și a părăsit orașul prosper Ur pentru a locui în corturi deoarece a vrut să fie prieten cu Iehova. (Evr. 11:8-10) Avraam l-a considerat mereu pe Dumnezeu Sursa adevăratei bogății și niciodată nu a urmărit avantaje materiale. Astfel, el a dovedit că avea încredere deplină în Iehova. (Gen. 14:22, 23) Îndemnându-l pe un tânăr bogat să manifeste o credință asemănătoare, Isus i-a spus: „Dacă vrei să fii perfect, du-te, vinde-ți bunurile și dă-le săracilor și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-mă!”. (Mat. 19:21) Acest tânăr nu a manifestat o credință asemănătoare cu a lui Avraam. Totuși, au existat și oameni care și-au pus încrederea în Dumnezeu. w17.07 10 ¶12

Abia după 430 de ani de la data la care Avraam a traversat Eufratul, descendenții lui au devenit o națiune, care, în cele din urmă, a luat în stăpânire Țara Promisă. (Ex. 12:40-42; Gal. 3:17) Avraam a fost dispus să aștepte cu răbdare deoarece a avut o credință puternică în Iehova. (Evr. 11:8-12) A așteptat cu bucurie, chiar dacă promisiunea nu s-a împlinit în mod deplin în timpul vieții lui. Dar să ne imaginăm bucuria pe care o va simți el când va fi înviat pe un pământ transformat în paradis! Cât de uimit va fi să afle că o mare parte a Bibliei a cuprins consemnări despre viața sa și a descendenților săi! Să ne imaginăm cât de încântat va fi când va înțelege rolul important pe care l-a avut în împlinirea scopului lui Iehova cu privire la sămânța promisă! Fără îndoială, el va considera că a meritat să aștepte! w17.08 5, 6 ¶10, 11

În Biblie, termenul „necurăție” se referă nu numai la păcatele de natură sexuală, ci și la practicile dăunătoare, cum ar fi fumatul și obiceiul de a face glume obscene. (2 Cor. 7:1; Ef. 5:3, 4) De asemenea, termenul se poate referi la activități necurate, practicate de cineva în ascuns, cum ar fi faptul de a citi cărți erotice și de a privi materiale pornografice, ceea ce poate duce la masturbare, un obicei necurat. (Col. 3:5) Cei care obișnuiesc să privească materiale pornografice dezvoltă dorințe sexuale necontrolate, care pot crea dependență sexuală. Studiile arată că simptomele dependenței de pornografie sunt asemănătoare celor ale dependenței de alcool sau de droguri. Nu este de mirare că obiceiul de a privi materiale pornografice are consecințe negative, cum ar fi sentimente profunde de rușine, ineficiență la locul de muncă, viață de familie nefericită, divorț și sinucidere. w17.08 19 ¶8, 9

Gândindu-se la reconstruirea Ierusalimului, psalmistul a spus despre Iehova cuvintele din textul de astăzi. Câtă forță i-a dat convingerea că Dumnezeu avea să întărească porțile orașului pentru a-și ocroti închinătorii! Poate că uneori te simți copleșit de îngrijorare din cauza problemelor cu care te confrunți. Iehova îți poate da înțelepciunea necesară ca să le depășești. Psalmistul a spus despre Dumnezeu că „își trimite porunca pe pământ; cuvintele sale aleargă cu iuțeală”. După ce menționează că Iehova „dă zăpadă ca lâna”, „împrăștie bruma ca cenușa” și „aruncă gheața”, psalmistul întreabă: „Cine poate să stea împotriva frigului său?”. Și adaugă: „[Iehova] își trimite cuvântul și le topește”. (Ps. 147:15-18) Dumnezeul nostru atotînțelept și atotputernic, cel ce ține sub control gheața și zăpada, te poate ajuta și pe tine să depășești orice obstacol pe care îl întâlnești. w17.07 20 ¶14, 15

Guvernarea lui Dumnezeu este legitimă, este cea mai bună conducere și merită să o susținem din toată inima. De ce? Deoarece Iehova a creat toate lucrurile. Prin urmare, este pe deplin îndreptățit să guverneze peste oameni, precum și peste ființele spirituale. Satan nu a creat nimic. Prin urmare, el nu are niciun drept să guverneze universul. Răzvrătirea lui și a primului cuplu uman împotriva suveranității lui Iehova a fost un act de aroganță. (Ier. 10:23) Este adevărat, ei erau ființe înzestrate cu liber-arbitru. Dar aveau ei oare dreptul de a alege să fie independenți de Dumnezeu? Nicidecum. Liberul-arbitru îi dă unei persoane dreptul de a face alegeri și de a lua decizii, însă nu și dreptul de a se răzvrăti împotriva Creatorului său, Cel care i-a dat viață. Așadar, oricine se răzvrătește împotriva lui Iehova își folosește în mod greșit liberul-arbitru. Locul nostru, ca oameni, este sub guvernarea dreaptă a lui Dumnezeu. w17.06 27, 28 ¶2-4

Dacă vom iubi lucrarea de predicare, vom continua să predicăm în pofida persecuțiilor, la fel ca apostolul Pavel. (Fap. 14:19-22) În anii ’30 și la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, frații noștri din Statele Unite au fost ținta unor persecuții înverșunate. Însă, la fel ca Pavel, ei au rămas fermi și au continuat să predice. Pentru a-și apăra dreptul de a predica, frații noștri au dus multe bătălii juridice. În 1943, fratele Nathan Knorr a spus cu privire la o victorie obținută la Curtea Supremă a Statelor Unite: „Toate aceste victorii au fost posibile deoarece voi ați continuat să luptați. Victoria se datorează poziției ferme a poporului lui Dumnezeu”. Cu siguranță, iubirea noastră pentru lucrarea de predicare poate învinge persecuția. Când considerăm lucrarea de predicare o comoară de la Iehova, nu suntem preocupați doar să raportăm un anumit număr de ore. Mai degrabă, facem tot ce putem pentru „a depune mărturie temeinică despre vestea bună”. (2 Tim. 4:5) w17.06 11, 12 ¶11, 12

O iubire profundă pentru Dumnezeu ne ajută să-i respectăm poruncile, să perseverăm și să urâm răul. (Ps. 97:10) Totuși, Satan și lumea lui vor să ne slăbească iubirea pentru Iehova. Lumea din jurul nostru are un punct de vedere deformat cu privire la iubire. În loc să manifeste iubire față de Creator, oamenii sunt „iubitori de sine”. (2 Tim. 3:2) Lumea condusă de Satan încurajează satisfacerea ‘dorinței cărnii, a dorinței ochilor și etalarea ostentativă a mijloacelor de existență’. (1 Ioan 2:16) Apostolul Pavel și-a avertizat colaboratorii creștini cu privire la satisfacerea dorințelor cărnii prin cuvintele: „A îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte . . . fiindcă a îndrepta mintea spre carne înseamnă dușmănie cu Dumnezeu”. (Rom. 8:6, 7) Într-adevăr, cei care urmăresc să agonisească lucruri materiale sau să-și satisfacă dorințele sexuale sfârșesc prin a fi dezamăgiți și răniți profund. (1 Cor. 6:18; 1 Tim. 6:9, 10) w17.05 18 ¶5, 6

Când frații refugiați sunt recunoscători și nu ridică pretenții, cei care le oferă ajutor vor dărui cu bucurie. În plus, trebuie să facă tot ce depinde de ei pentru a se întreține. Acest lucru îi va ajuta să-și păstreze respectul de sine și să rămână în relații bune cu frații. (2 Tes. 3:7-9) Totuși, frații refugiați au nevoie de ajutor practic. Aceasta nu înseamnă a cheltui mulți bani, ci, în primul rând, a le acorda timp și a le arăta iubire. Am putea, de pildă, să le arătăm cum să folosească mijloacele de transport în comun, cum să cumpere alimente ieftine și sănătoase sau cum să procure unelte și echipamente, de exemplu o mașină de cusut sau o motocositoare, pentru a-și putea câștiga existența. Dar, lucrul cel mai important, îi putem ajuta să se integreze în noua congregație. Dacă avem posibilitatea, îi putem duce cu mașina la întruniri. De asemenea, am putea să-i învățăm cum să-i abordeze pe oamenii din teritoriul nostru și apoi să-i invităm cu noi în predicare. w17.05 5 ¶11, 12

Oamenii care au o gândire carnală nu pot cultiva un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale deoarece se concentrează asupra satisfacerii propriilor dorințe și plăceri. (1 Cor. 2:14) Întrucât le lipsește discernământul spiritual, ei nu pot să deosebească binele de rău. (Evr. 5:11-14) Drept urmare, unii dezvoltă o dorință nestăpânită pentru lucruri materiale, dorință care niciodată nu poate fi satisfăcută pe deplin. (Ecl. 5:10) Din fericire, ne putem împotrivi acestui mod de gândire citind cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a meditat la adevărul divin, ceea ce l-a ajutat să se împotrivească ispitei Diavolului. Dacă aplicăm principiile Bibliei, și noi vom putea să luptăm împotriva dorințelor materialiste. (Mat. 4:8-10) Făcând lucrul acesta, îi vom arăta lui Isus că îl iubim mai mult decât orice lucru material. w17.05 26 ¶17