Decembrie

În timpurile biblice, ospitalitatea includea, de obicei, o invitație la masă. (Gen. 18:1-8; Jud. 13:15; Luca 24:28-30) Aceasta era o invitație la prietenie și pace. Cine ar trebui să fie, în primul rând, oaspeții noștri? Oare nu frații și surorile din congregația în care slujim? Când vor veni timpuri grele, va trebui să ne susținem unii pe alții. De aceea, este important să avem prieteni loiali și să fim în relații pașnice cu toți frații. Supraveghetorii de circumscripție și cursanții de la școlile teocratice ar putea avea nevoie de cazare. Mai sunt și cazurile când, în urma unui dezastru natural, unii frați rămân fără locuință și au nevoie de găzduire până când le sunt reparate casele. Să nu ne gândim că doar cei care au condiții bune pot oferi ajutor. Probabil că ei au făcut deja acest lucru de multe ori. Ai putea oferi și tu cazare, chiar dacă nu ai o casă prea mare? w18.03 15 ¶6, 9

Cum se poate cineva ‘ridica’? Nu prin propria voință, ci cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu. (Filip. 4:13) Stăpânirea de sine, o calitate strâns legată de autodisciplină, face parte din rodul spiritului lui Dumnezeu. Pentru a cultiva autodisciplină, este important să ne rugăm din inimă, să studiem Biblia și să medităm. Dar dacă îți este greu să studiezi Cuvântul lui Dumnezeu? Nu uita că, dacă îi permiți, Iehova te poate ajuta ‘să dorești cu ardoare’ Cuvântul său. (1 Pet. 2:2) Mai întâi de toate, roagă-l pe Iehova să te ajute să te autodisciplinezi pentru a studia Cuvântul său. Ai putea începe prin a studia câteva minute. Cu timpul, studiul va fi mai ușor și mai plăcut! Vei începe să prețuiești momentele de liniște în care te lași absorbit de gândurile lui Iehova. (1 Tim. 4:15) w18.03 29 ¶5, 6

Înainte de a se boteza, o persoană trebuie să dobândească o cunoștință exactă despre Dumnezeu, despre scopurile sale și despre măsurile pe care le-a luat în vederea salvării omenirii. (1 Tim. 2:3-6) Pe baza acestei cunoștințe, ea trebuie să cultive o credință care să o îndemne să respingă conduita dezaprobată de Dumnezeu și să-și armonizeze viața cu normele sale drepte. (Fap. 3:19) Firește, Dumnezeu nu va accepta dedicarea unei persoane care persistă într-o conduită pe care el o urăște. (1 Cor. 6:9, 10) Însă, pe lângă respectarea normelor morale înalte ale lui Iehova, o persoană trebuie să participe la întrunirile congregației și să ia parte cu regularitate la lucrarea de predicare și de facere de discipoli. Isus a spus că această lucrare salvatoare de vieți va fi îndeplinită de adevărații săi continuatori. (Fap. 1:8) Numai după ce face toți acești pași o persoană se poate dedica lui Iehova în rugăciune și se poate boteza. w18.03 6 ¶12

De ce a ales-o Iehova pe Maria să fie mama lui Isus? Cu siguranță, deoarece ea era o persoană cu o gândire spirituală. O dovadă în acest sens sunt cuvintele de laudă pe care le-a rostit Maria la adresa lui Iehova când a mers în vizită la rudele ei, Zaharia și Elisabeta. (Luca 1:46-55) Din cuvintele Mariei înțelegem că ea avea o iubire profundă față de Cuvântul lui Dumnezeu și cunoștea bine Scripturile ebraice. (Gen. 30:13; 1 Sam. 2:1-10; Mal. 3:12) De asemenea, să remarcăm că, deși erau proaspăt căsătoriți, ea și Iosif nu au avut relații intime decât după nașterea lui Isus. Acest lucru arată că pentru cei doi voința lui Iehova era mai importantă decât satisfacerea propriilor dorințe. (Mat. 1:25) De-a lungul anilor, Maria a urmărit îndeaproape evenimentele din viața lui Isus și a acordat atenție cuvintelor sale înțelepte. Ea era cu siguranță interesată de scopul lui Iehova în legătură cu Mesia. Din exemplul Mariei învățăm cum putem să punem voința lui Iehova pe primul plan în viață. w18.02 21 ¶11

Cum putem urma exemplul de credință și de ascultare al lui Iov? Indiferent de împrejurările în care ne aflăm, dorim ca Iehova să fie mereu cea mai importantă Persoană din viața noastră. Dorim să ne încredem în el și să ascultăm de el cu o inimă întreagă. De fapt, noi avem și mai multe motive decât Iov să facem lucrul acesta. Noi cunoaștem tacticile lui Satan. (2 Cor. 2:11) Am înțeles din Biblie, și mai ales din cartea Iov, de ce permite Dumnezeu suferința. Din profeția lui Daniel am înțeles că Regatul lui Dumnezeu este un guvern real, condus de Cristos Isus. (Dan. 7:13, 14) Și știm că, în curând, acest Regat va pune capăt suferinței de pe pământ. Din relatarea despre Iov învățăm și că trebuie să arătăm compasiune față de frații noștri care trec prin greutăți. Poate că unii dintre ei vorbesc uneori nechibzuit, asemenea lui Iov. (Ecl. 7:7) Însă, în loc să-i judecăm, să le arătăm înțelegere și compasiune. În acest fel, reflectăm iubirea și îndurarea Tatălui nostru ceresc, Iehova. (Ps. 103:8) w18.02 6 ¶16; 7 ¶19, 20

Unii devin mândri din cauza înfățișării, a popularității, a talentului muzical, a aptitudinilor fizice sau a unei poziții înalte. Însă David, deși a avut toate aceste avantaje, a rămas umil. După ce l-a ucis pe Goliat și a primit-o de soție pe fiica regelui Saul, David a spus: „Cine sunt eu . . . ca să devin ginerele regelui?”. (1 Sam. 18:18) Asemenea lui David, slujitorii lui Iehova se străduiesc să manifeste umilință. Suntem profund impresionați de faptul că Iehova, cea mai importantă Persoană din univers, manifestă umilință. Dorim să ținem cont de următorul sfat inspirat: „Îmbrăcați-vă cu tandră afecțiune și cu compasiune, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și cu îndelungă răbdare”. (Col. 3:12) De asemenea, știm că iubirea „nu se laudă, nu se îngâmfă”. (1 Cor. 13:4) Când manifestăm umilință, unii oamenii s-ar putea simți îndemnați să învețe despre Iehova. w18.01 28 ¶6, 7

Am putea fi îndemnați să donăm pentru un anumit proiect. (Fap. 4:34, 35; 1 Cor. 16:2) De exemplu, poate că în zona în care locuiești urmează să se construiască o sală a Regatului. Ori poate că este nevoie de ajutor financiar pentru desfășurarea unui congres sau pentru susținerea unor frați afectați de un dezastru natural. E nevoie de donații și pentru a susține lucrarea de la sediul mondial sau de la filialele din diferite părți ale lumii. Prin donațiile noastre sunt susținuți și misionarii, pionierii speciali și supraveghetorii itineranți. Cu toții putem contribui cu ceva la susținerea lucrării lui Iehova din aceste ultime zile. Majoritatea donațiilor sunt anonime. Noi facem donații fie punând în mod discret contribuția noastră în cutiile de donații de la sala Regatului, fie online, prin site-ul jw.org. Poate considerăm că mica noastră donație este nesemnificativă. Însă marea parte a fondurilor de care dispunem azi nu provine din câteva donații considerabile, ci din multe donații mici. w18.01 19 ¶10, 11

Botezul este o cerință pentru creștini și constituie un pas esențial în vederea salvării. (Mat. 28:19, 20) Botezul este un simbol al dedicării tale la Iehova. Tu i-ai promis în mod solemn lui Dumnezeu că îl vei iubi și că vei pune voința sa mai presus de orice. Acesta este un angajament foarte serios. Nu ai niciun motiv să regreți decizia luată. Faptul de a-ți încredința viața în mâinile lui Iehova este cea mai bună decizie. Gândește-te: o persoană care nu se lasă condusă de Iehova se află sub conducerea lui Satan. Diavolul nu dorește să fii salvat. De fapt, el ar fi foarte bucuros dacă ai rămâne de partea lui, respingând suveranitatea lui Iehova, și, astfel, ai pierde perspectiva vieții veșnice. Gândește-te la binecuvântările de care te bucuri fiindcă te-ai dedicat și te-ai botezat. Deoarece ți-ai încredințat viața lui Iehova, poți spune cu și mai multă încredere: „Iehova este de partea mea, nu mă voi teme. Ce poate să-mi facă omul pământean?”. (Ps. 118:6) Nu există un privilegiu mai mare decât acela de a sta de partea lui Iehova și de a te bucura de aprobarea sa. w17.12 23, 24 ¶1-3

Vor exista momente când ne vom simți lezați de cuvintele sau de acțiunile unor colaboratori creștini sau când noi îi vom leza pe alții. Această încercare ar putea fi greu de suportat. La fel ca în cazul altor încercări, Iehova ne oferă ocazia de a ne dovedi integritatea învățând să colaborăm în unitate cu bărbați și femei care și-au dedicat viața lui și pe care el îi iubește, deși sunt imperfecți. Relatarea despre Iosif ilustrează faptul că Iehova permite, uneori, ca slujitorii săi să treacă prin încercări. Din cauza invidiei, frații vitregi ai lui Iosif l-au vândut ca sclav pe tânărul lor frate, care a fost dus în Egipt. (Gen. 37:28) Iehova a văzut ce se întâmpla și, fără îndoială, a fost mâhnit să observe cum era tratat prietenul său, Iosif. Totuși, nu a intervenit. Nici mai târziu, când soția lui Potifar l-a acuzat pe nedrept pe Iosif de tentativă de viol, iar acesta a fost aruncat în închisoare, Iehova nu a intervenit. Dar l-a abandonat vreodată Dumnezeu pe Iosif? Dimpotrivă, citim că „Iehova făcea să reușească tot ce înfăptuia [Iosif]”. (Gen. 39:21-23) w18.01 9, 10 ¶12-14

Dacă te-ar întreba cineva care sunt învățăturile fundamentale ale credinței tale, ce ai răspunde? Cu siguranță, ai menționa că Iehova este Creatorul și Izvorul vieții, că Isus a murit pentru noi ca să ne răscumpere din păcat și moarte și că în față ne stă perspectiva minunată de a trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis. Dar ai menționa printre învățăturile cele mai dragi ție și credința în înviere? Avem toate motivele să considerăm învierea o învățătură fundamentală, chiar dacă sperăm să supraviețuim necazului celui mare și să trăim veșnic pe pământ. Învățătura despre înviere este esențială pentru credința noastră. Dacă Isus nu ar fi fost înviat, el nu ar guverna astăzi ca Rege în cer, iar predicarea noastră ar fi zadarnică. (1 Cor. 15:12-19) Totuși, învierea lui Isus este pentru noi o certitudine și suntem ferm convinși că Dumnezeu îi poate readuce la viață pe oamenii care au murit. (Mar. 12:18; Fap. 4:2, 3; 17:32; 23:6-8) w17.12 8 ¶1, 2

Fariseii se concentrau doar asupra faptei comise de un păcătos, nu și asupra persoanei lui lăuntrice. Când l-au văzut pe Isus la ospățul dat de Matei, ei i-au întrebat pe discipoli: „De ce mănâncă învățătorul vostru cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?”. Auzindu-i, Isus a zis: „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfă!» Pentru că n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. (Mat. 9:9-13) A vrut Isus prin aceste cuvinte să scuze păcatul? Nicidecum. De fapt, îndemnul la căință a fost un aspect important al mesajului predicat de el. (Mat. 4:17) Privind dincolo de aparențe, Isus a observat că cel puțin unii dintre acei ‘încasatori de impozite și păcătoși’ doreau să se schimbe. Ei nu veniseră la ospățul lui Matei doar ca să mănânce, căci „mulți dintre ei începuseră să-l urmeze [pe Isus]”. (Mar. 2:15) Din nefericire, majoritatea fariseilor nu vedeau în oameni ceea ce vedea Isus. w17.11 13 ¶2; 16 ¶15

Cu toții considerăm că este o onoare să fim membri ai congregației creștine. Studierea Cuvântului lui Dumnezeu la întruniri, precum și bunătatea și sprijinul iubitor pe care ni-l acordăm unii altora ne ajută să ne menținem privirea ațintită asupra premiului. Însă, uneori, din cauza neînțelegerilor, între noi pot apărea tensiuni. Dacă nu rezolvăm repede aceste probleme, ele pot duce la resentimente. (1 Pet. 3:8, 9) Să nu permitem resentimentelor să ne împiedice să obținem premiul vieții! Pavel i-a îndemnat pe coloseni: „Astfel, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, îmbrăcați-vă cu tandră afecțiune și cu compasiune, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și cu îndelungă răbdare. Continuați să vă suportați unii pe alții și, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertați cu mărinimie unii pe alții. Așa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, așa să faceți și voi.” (Col. 3:12, 13) w17.11 27 ¶7, 8

Cel care omora din greșeală un semen al său trebuia mai întâi să fugă în orașul de refugiu și „să-și prezinte cazul în auzul bătrânilor” la poarta orașului. Bătrânii trebuiau să-l lase să intre. (Ios. 20:4) După un timp, el era trimis înapoi la bătrânii orașului unde avusese loc uciderea, iar acei bătrâni judecau cazul. (Num. 35:24, 25) Dacă bătrânii ajungeau la concluzia că nu era vorba despre o crimă comisă cu premeditare, fugarul se întorcea în orașul de refugiu. Rolul bătrânilor era acela de a păstra congregația Israelului curată și de a-l ajuta pe ucigașul fără intenție să beneficieze de îndurarea lui Iehova. Un biblist a scris că fugarul care neglija să se adreseze bătrânilor „își asuma un mare risc deoarece nu respectase măsura de protecție luată de Dumnezeu pentru el”. Dacă nu fugea într-unul din orașele puse deoparte de Iehova, cea mai apropiată rudă a victimei avea dreptul să-l ucidă. w17.11 9 ¶6, 7

La fel ca în zilele lui Zaharia, Iehova al armatelor își folosește și în prezent îngerii pentru a-și ocroti și a-și întări poporul. (Mal. 3:6; Evr. 1:7) Din 1919, când poporul lui Iehova a fost eliberat din captivitatea spirituală a Babilonului cel Mare, închinarea adevărată a luat amploare, în pofida opoziției înverșunate a dușmanilor. (Rev. 18:4) Întrucât ne bucurăm de ocrotirea îngerilor, suntem siguri că organizația lui Iehova nu va mai fi niciodată adusă în sclavia religiei false. (Ps. 34:7) Slujitorii lui Dumnezeu de pretutindeni vor continua să progreseze pe plan spiritual. Avem de partea noastră armata lui Iehova! În momentul culminant al necazului celui mare, trupele de îngeri se vor aduna pentru a ocroti poporul lui Dumnezeu și pentru a-i distruge pe cei ce se împotrivesc suveranității Sale. (2 Tes. 1:7, 8) Ce zi memorabilă va fi! w17.10 28 ¶10, 11

Când un membru al familiei este exclus din congregație sau se dezasociază, durerea pe care o simțim este ca străpungerea unei săbii. Cum poți face față durerii? Păstrează-ți bunele obiceiuri spirituale. Este important să citești cu regularitate din Biblie, să te pregătești pentru întruniri și să iei parte la ele, să mergi în lucrarea de predicare și să te rogi pentru a primi tăria de a persevera. Toate acestea te vor ajuta să ai o credință puternică. (Iuda 21) Dar ce poți face dacă durerea nu dispare? Nu renunța! Dacă îți păstrezi bunele obiceiuri spirituale, vei putea să-ți ții sub control gândurile și sentimentele. Așa s-a întâmplat în cazul scriitorului Psalmului 73. La un moment dat, el a avut o perspectivă greșită asupra lucrurilor și s-a simțit foarte tulburat. Totuși, când a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu, el și-a corectat modul de gândire. (Ps. 73:16, 17) Dacă vei continua să-i slujești cu fidelitate lui Iehova, vei reuși să-ți ții sub control gândurile și sentimentele. w17.10 16 ¶17, 18

În grădina Edenului, Satan a pretins că era interesat de binele Evei. Dar acțiunile sale au fost egoiste și ipocrite. (Gen. 3:4, 5) Ahitofel, care a trăit pe timpul regelui David, a dovedit că era prieten cu acesta doar din interes. Când s-a ivit ocazia să obțină ceva, el l-a trădat pe rege. (2 Sam. 15:31) În mod asemănător astăzi, apostații și alte persoane care provoacă dezbinare în congregație folosesc „cuvinte mieroase și vorbiri măgulitoare” pentru a lăsa impresia că vor binele altora, însă, în realitate, ei au o motivație egoistă. (Rom. 16:17, 18) Iubirea ipocrită este o denaturare a iubirii divine, caracterizate prin sacrificiu de sine. Chiar dacă oamenii pot fi înșelați de această manifestare dezgustătoare, Iehova nu poate fi înșelat. De fapt, Isus a spus că ipocriții vor fi pedepsiți „cu toată asprimea”. (Mat. 24:51) Este bine să ne întrebăm: Manifest întotdeauna o iubire autentică, fără nicio urmă de egoism sau înșelătorie? w17.10 8 ¶6-8

Când îi citim din Biblie unei persoane, îl lăsăm pe Iehova să-i vorbească. Desigur, un verset bine ales are mult mai multă putere decât cuvintele noastre. (1 Tes. 2:13) Așadar, să ne întrebăm: Mă folosesc de orice ocazie pentru a citi din Biblie în lucrarea de predicare? Bineînțeles, nu este suficient să le citim din Biblie celor cu care conversăm. Cei mai mulți oameni nu înțeleg Biblia sau o înțeleg foarte puțin. La fel au stat lucrurile și în secolul I. Prin urmare, nu trebuie să considerăm că o persoană va înțelege automat versetele pe care i le citim. Este necesar să-i îndreptăm atenția asupra cuvintelor-cheie și să le explicăm. Procedând astfel, Cuvântul lui Dumnezeu va ajunge la mintea și la inima ascultătorilor. (Luca 24:32) w17.09 25 ¶7, 8

Faptul de a manifesta compasiune față de semeni și față de frații de credință este o cerință fundamentală pentru un creștin. (Ioan 13:34, 35) Unul dintre sensurile expresiei „a arăta compasiune” este „a suferi alături de cineva”. O persoană care arată compasiune vine în ajutorul celui ce suferă pentru a-i ușura situația. Ea caută ocazii de a ajuta. Când văd suferința celor loviți de dezastre, mulți se simt îndemnați să arate compasiune. Slujitorii lui Iehova sunt cunoscuți pentru promptitudinea cu care își oferă ajutorul în aceste situații grele. (1 Pet. 2:17) O soră din Japonia a locuit într-o zonă ce a fost devastată de cutremurul și tsunamiul din 2011. Ea a spus că s-a simțit consolată și foarte încurajată când a văzut sutele de voluntari veniți din alte părți ale Japoniei și din străinătate pentru a ajuta la reconstruirea clădirilor distruse. Sora a scris: „Această experiență m-a ajutat să înțeleg că lui Iehova îi pasă de noi. Slujitorii săi au cu adevărat grijă unii de alții. Mulți frați și surori de pe tot pământul se roagă pentru noi”. w17.09 11 ¶12, 13

De ce trebuie să cultivăm stăpânire de sine? Există cel puțin două motive. În primul rând, s-a observat că oamenii care reușesc să-și controleze pornirile au, în general, mai puține probleme. Ei sunt mai stabili pe plan emoțional și leagă mai ușor relații sănătoase. În plus, comparativ cu oamenii impulsivi, ei au mai puține izbucniri de mânie și sunt mai puțin predispuși la anxietate și la depresie. În al doilea rând, pentru a avea aprobarea lui Dumnezeu, este absolut necesar să rezistăm tentațiilor și să ne ținem sub control dorințele greșite. Înțelegem acest lucru dacă ne gândim la exemplul negativ al lui Adam și al Evei, precum și la consecințele triste pe care le suportă de atunci cei ce nu manifestă stăpânire de sine. (Gen. 3:6) Niciun om imperfect nu poate manifesta stăpânire de sine în mod perfect. Iehova știe că slujitorii săi trebuie să ducă o luptă în această privință și dorește să-i ajute să-și țină sub control înclinațiile păcătoase. (1 Regi 8:46-50) w17.09 3, 4 ¶3, 4

În trecut, Martorii albi și negri din Africa de Sud nu aveau voie să țină întruniri împreună. Totuși, duminică, 18 decembrie 2011, peste 78 000 de Martori de rase diferite, veniți din Africa de Sud și din țări învecinate, s-au adunat pe cel mai mare stadion din Johannesburg pentru a asista la un program spiritual. Unul dintre directorii stadionului a spus: „Sunteți cei mai civilizați oameni pe care i-am văzut vreodată pe acest stadion. Toți sunteți frumos îmbrăcați. În plus, ați făcut o curățenie exemplară. Însă cel mai mult mă impresionează faptul că nu aveți prejudecăți rasiale”. Aceste comentarii, venite din partea unor persoane care nu sunt Martore ale lui Iehova, arată că formăm o comunitate internațională cu adevărat unică. (1 Pet. 5:9) Dar de ce suntem atât de diferiți de celelalte organizații? Deoarece, cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu și al spiritului sfânt, ne străduim ‘să ne dezbrăcăm de vechea personalitate’ și ‘să ne îmbrăcăm cu noua personalitate’. (Col. 3:9) w17.08 17, 18 ¶2, 3

Potrivit Bibliei, răbdarea este un aspect al rodului spiritului sfânt. Fără ajutorul lui Dumnezeu, oamenii imperfecți nu pot manifesta în situații dificile răbdare în măsura necesară. Răbdarea este un dar divin, iar manifestarea ei este o modalitate de a ne arăta iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. Lipsa răbdării duce la răcirea iubirii dintre noi, pe când manifestarea răbdării face ca iubirea să crească. (1 Cor. 13:4; Gal. 5:22) Răbdarea este strâns legată și de alte calități creștine importante. De exemplu, este strâns legată de perseverență, care ne ajută să suportăm o situație dificilă păstrându-ne o atitudine pozitivă. (Col. 1:11; Iac. 1:3, 4) Având răbdare, rămânem fermi și integri în orice împrejurare și suportăm răul fără a încerca să răspundem cu aceeași monedă. În plus, Biblia arată că răbdarea presupune și să fim dispuși să așteptăm. Această idee reiese din Iacov 5:7, 8. w17.08 4 ¶4

Dragi tineri, sunteți de acord, probabil, că, înainte de a porni într-o călătorie, este înțelept să vă faceți un plan. Viața poate fi comparată cu o călătorie, iar tinerețea este perioada cea mai potrivită pentru stabilirea itinerarului. Desigur, nu este ușor să faci planuri. (Ecl. 12:1; Mat. 6:20) El vrea să fim fericiți, dovadă fiind încântătoarele priveliști, sunete și gusturi pe care le-a creat. De asemenea, ne poartă de grijă și ne învață cel mai bun mod de viață. Iehova le spune celor ce îi resping sfaturile: „Ați ales lucrul în care nu-mi găsesc plăcerea. . . . Iată că slujitorii mei se vor bucura, dar voi veți suferi rușinea! Iată că slujitorii mei vor striga de bucurie datorită stării bune a inimii lor!”. (Is. 65:12-14) Când slujitorii săi iau decizii înțelepte în viață, Iehova este glorificat. (Prov. 27:11) w17.07 22 ¶1, 2

Dacă Dumnezeu știe în orice moment unde se află fiecare stea, oare nu știe el despre fiecare dintre noi unde suntem, cum ne simțim și ce necesități avem? Iehova nu numai că se interesează de fiecare dintre noi, dar și înțelege problemele prin care trecem și ne poate ajuta să le facem față. (Ps. 147:5) Poate considerăm că situația în care ne aflăm este prea apăsătoare și prea greu de suportat. Dumnezeu ne înțelege limitele și „își aduce aminte că suntem țărână”. (Ps. 103:14) Din cauza imperfecțiunii, facem mereu aceleași greșeli. Cât de dezamăgiți suntem când vorbim necugetat, când în mintea noastră reapar dorințe greșite sau când se nasc în noi sentimente de invidie! Deși Iehova nu are slăbiciuni, el ne înțelege în mod deplin! (Is. 40:28) Poate că ai simțit și tu cum te-a sprijinit Iehova într-o situație dificilă și cum te-a ajutat să treci peste o încercare. (Is. 41:10, 13) w17.07 18 ¶6-8

Un frate din Sri Lanka, stabilit în altă țară, și-a pus la dispoziție casa din țara natală pentru a fi folosită ca loc de întruniri și congrese și pentru a găzdui slujitori cu timp integral. Deși fratele face un sacrificiu financiar, gestul lui le este de mare ajutor vestitorilor locali, care nu au posibilități materiale. Într-o țară în care lucrarea noastră este restricționată, frații își folosesc propriile locuințe ca săli ale Regatului. Astfel, mulți pionieri și vestitori cu resurse limitate au un loc de întrunire pentru care nu trebuie să plătească chirie. O soră care face donații cu regularitate pentru construirea de săli ale Regatului a spus: „Am observat că generozitatea de care am dat dovadă pe plan financiar de-a lungul timpului a produs în mine o schimbare neobișnuită: m-a ajutat să devin mai generoasă și în alte privințe. Acum sunt mai dispusă să iert, mai răbdătoare și accept mai ușor dezamăgirile sau sfaturile”. w17.07 9 ¶9, 10

Chiar dacă, în cele din urmă, Iov a înțeles motivul încercărilor sale, este posibil ca, uneori, să se fi întrebat de ce a trebuit să sufere atât de mult. Dacă Iov s-a luptat cu astfel de gânduri, poate că a reflectat la cuvintele lui Dumnezeu, iar acest lucru l-a ajutat să-și păstreze un punct de vedere corect și să găsească consolare. (Ps. 94:19) Relatarea despre Iov ne poate ajuta și pe noi să avem un punct de vedere corect și să găsim consolare. În fond, Iehova a păstrat această relatare „pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverența noastră și prin mângâierea din Scripturi să avem speranță”. (Rom. 15:4) Ce învățăminte putem trage din ea? Să nu devenim niciodată atât de preocupați de problemele noastre, încât să pierdem din vedere lucrul cel mai important: justificarea suveranității lui Iehova. Să nu uităm că, rămânând fideli în încercări, susținem suveranitatea lui Iehova, la fel ca Iov. w17.06 24 ¶9; 25 ¶13, 14

Isus a simțit uneori nevoia să se odihnească. După o campanie intensă de predicare, el le-a spus discipolilor cuvintele citate mai sus. Într-adevăr, relaxarea și destinderea satisfac o necesitate importantă. Însă există pericolul ca destinderea să devină principala noastră preocupare. În secolul I, mulți gândeau astfel: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. (1 Cor. 15:32) Aceeași mentalitate predomină și în prezent în multe părți ale lumii. Cum ne putem da seama dacă avem un punct de vedere echilibrat cu privire la relaxare? Pe parcursul unei săptămâni, am putea nota câte ore dedicăm activităților spirituale. Apoi putem compara acest număr de ore cu numărul de ore dedicate în aceeași săptămână activităților recreative, cum ar fi sportul, hobby-urile, televizorul sau jocurile video. Ar trebui să renunțăm la unele dintre aceste activități recreative? (Ef. 5:15, 16) w17.05 24, 25 ¶11-13

În ilustrarea lui Isus, negustorul a găsit o perlă de o frumusețe rară. Dar, ca să o cumpere, negustorul trebuia să-și vândă toată averea. Cât de prețioasă trebuie să fi fost această perlă pentru el! Adevărul privitor la Regatul lui Dumnezeu poate fi comparat cu această perlă de mare valoare. Dacă prețuim Regatul așa cum a prețuit negustorul perla, vom fi dispuși să renunțăm la orice pentru a deveni supușii săi și pentru a nu pierde această calitate. (Mar. 10:28-30) Zacheu, de exemplu, se îmbogățise extorcând bani. (Luca 19:1-9) Totuși, când l-a auzit pe Isus vorbind despre Regat, acest om necinstit și-a dat seama cât de valoroase erau învățăturile sale și a trecut imediat la acțiune. El a spus: „Iată! Jumătate din bunurile mele, Doamne, le dau săracilor și orice am extorcat de la cineva prin acuzație falsă înapoiez împătrit”. El a înapoiat banii obținuți prin mijloace necinstite și nu a mai fost lacom. w17.06 10 ¶3-5

Cei pe care părinții îi roagă să le ofere ajutor copiilor lor trebuie să-i încurajeze mereu pe copii să-și respecte părinții. Ei trebuie să vorbească pozitiv despre aceștia și să aibă grijă să nu preia responsabilitatea lor. De asemenea, ei trebuie să evite orice lucru care ar putea fi interpretat de cineva din congregație sau din afara ei ca fiind nepotrivit din punct de vedere moral. (1 Pet. 2:12) Părinții nu trebuie să lase responsabilitatea instruirii spirituale a copiilor lor în seama altora. Ei trebuie să urmărească îndeaproape modul în care sunt instruiți copiii lor și să-și facă partea. Părinți, rugați-l pe Iehova să vă ajute și faceți tot ce depinde de voi. (2 Cron. 15:7) Puneți spiritualitatea copilului vostru mai presus de interesele voastre. Faceți tot ce puteți pentru ca adevărurile biblice să ajungă la inima lui. Nu încetați niciodată să sperați că el va deveni un slujitor fidel al lui Iehova. w17.05 12 ¶19, 20

Imaginați-vă următoarea scenă: Un bărbat este acuzat în mod fals de o infracțiune gravă. Spre disperarea familiei și a prietenilor săi, el este condamnat pe baza mărturiei false a doi martori, despre care se știe că sunt niște netrebnici. Profund dezgustați de ceea ce văd, oamenii cu simțul dreptății asistă neputincioși la uciderea acestui om nevinovat și a fiilor săi. Scena descrisă nu este imaginară, ci prezintă situația în care s-a aflat un slujitor fidel al lui Iehova din trecut, pe nume Nabot. El a trăit în timpul domniei lui Ahab, un rege al Israelului. (1 Regi 21:11-13; 2 Regi 9:26) Când Ahab a vrut să cumpere via lui Nabot sau să-i dea în schimb o vie mai bună, Nabot a refuzat. De ce? Refuzul lui Nabot s-a bazat pe legea dată de Iehova națiunii Israel, care interzicea vânzarea pentru totdeauna a pământului moștenit. (Lev. 25:23; Num. 36:7) Fără îndoială, Nabot a vrut să respecte legea lui Iehova. w17.04 23 ¶1; 24 ¶4

Ce fel de oameni vor rămâne pe pământ după ce oamenii răi vor fi distruși? Iehova a promis: „Cei smeriți vor stăpâni pământul și își vor găsi desfătarea în belșug de pace”. În continuarea aceluiași psalm citim: „Cei drepți vor moșteni pământul și vor locui pentru totdeauna pe el”. (Ps. 37:11, 29) Cine sunt „cei smeriți” și „cei drepți”? Cei smeriți sunt cei care se lasă cu umilință învățați și îndrumați de Iehova. Cei drepți sunt cei cărora le place să facă ce este drept în ochii lui Iehova Dumnezeu. În prezent, numărul oamenilor buni este foarte mic în comparație cu al oamenilor răi. Dar, în lumea nouă care va veni, cei smeriți și cei drepți nu vor constitui nici o minoritate, nici o majoritate, deoarece vor fi numai oameni drepți. Într-adevăr, astfel de oameni vor transforma pământul în paradis. w17.04 10, 11 ¶5, 6

„Iubirea de Dumnezeu” ne îndeamnă să-i tratăm cu iubire pe alții, mai ales când trec prin situații dificile. (1 Ioan 3:17, 18) În secolul I, când creștinii din Iudeea au fost afectați de o foamete, congregația s-a organizat ca să le ofere ajutor. (Fap. 11:28, 29) Apostolii Pavel și Petru i-au îndemnat pe creștini să fie ospitalieri. (Rom. 12:13; 1 Pet. 4:9) Dacă slujitorii lui Iehova trebuie să manifeste ospitalitate față de frații de credință care sunt doar în vizită, cu atât mai mult trebuie să manifeste bunătate față de frații persecutați pentru credință sau a căror viață este în pericol! Recent, mii de Martori ai lui Iehova au trebuit să-și părăsească locuințele din cauza conflictelor armate și a persecuției din estul Ucrainei. Din nefericire, unii și-au pierdut viața. Însă majoritatea au găsit refugiu în casele fraților lor de credință din alte părți ale Ucrainei sau din Rusia. În ambele țări, ei și-au păstrat neutralitatea politică, dovedind că ‘nu fac parte din lume’, și au continuat plini de zel ‘să anunțe vestea bună despre cuvânt’. (Ioan 15:19; Fap. 8:4) w17.05 4 ¶6, 7