Iulie

Trăim „timpuri critice” cărora cu greu le facem față, iar, înainte ca Iehova să distrugă această lume rea și să instaureze adevărata pace pe pământ, timpurile vor deveni și mai critice. (2 Tim. 3:1) De aceea, ar trebui să ne întrebăm: La cine caut ajutor și îndrumare? Cu secole în urmă, un scriitor al Bibliei a explicat cât este de important să privim spre Iehova când ne confruntăm cu probleme. (Ps. 123:1-4) Conform psalmistului, când privim spre Iehova, suntem asemenea unui slujitor care privește la stăpânul său. Ce a vrut să spună el prin această comparație? Că slujitorul nu privește la stăpânul său doar pentru a primi hrană și protecție, ci și pentru a înțelege dorințele acestuia și pentru a le îndeplini. În mod asemănător, noi trebuie să studiem cu atenție Biblia în fiecare zi pentru a înțelege ce vrea Iehova de la noi și pentru a urma, apoi, îndrumarea sa. Numai în felul acesta ne putem asigura că Iehova ne va susține atunci când vom avea nevoie de ajutor. w18.07 12 ¶1, 2

Isus se referea la eliberarea din păcat, cea mai apăsătoare formă de sclavie și oprimare. (Ioan 8:34) Păcatul nu numai că ne determină să facem ce este rău, dar ne și împiedică să facem ce știm că este bine sau să dăm ce avem mai bun. În acest sens suntem sclavi ai păcatului, iar consecințele sunt frustrarea, durerea, suferința și, în cele din urmă, moartea. (Rom. 6:23) Doar atunci când vom fi eliberați din lanțurile acestei sclavii, vom avea adevărata libertate, acea libertate de care s-au bucurat la început primii noștri părinți. Spunând „dacă rămâneți în cuvântul meu”, Isus a arătat că trebuie să respectăm anumite cerințe, sau limite, pentru a fi eliberați de el. (Ioan 8:31) În calitate de creștini dedicați, noi ne-am renegat și am acceptat limitele stabilite de învățăturile lui Cristos. (Mat. 16:24) Așa cum a promis Isus, vom fi cu adevărat liberi atunci când vom beneficia pe deplin de foloasele jertfei de răscumpărare. w18.04 7 ¶14-16

Iehova arată considerație față de sentimentele slujitorilor săi, chiar și atunci când modul lor de gândire nu este corect. Să analizăm experiența prin care a trecut Iona. Iehova l-a trimis la niniviți cu un mesaj de condamnare. Dar ei s-au căit, iar Iehova a ales să le cruțe viața. Însă acest deznodământ nu a fost pe placul lui Iona. El „s-a aprins de mânie” deoarece profeția lui sumbră nu se împlinise. Totuși, Iehova a fost răbdător cu Iona și l-a ajutat să-și schimbe modul de gândire. (Iona 3:10–4:11) În timp, Iona s-a corectat, iar Iehova i-a dat sarcina de a consemna această relatare în folosul nostru. (Rom. 15:4) Felul în care a tratat Iehova cu poporul său arată că el are empatie față de slujitorii lui. El înțelege durerea și suferința fiecăruia dintre noi. Iehova știe gândurile și sentimentele noastre cele mai profunde, precum și limitele pe care le avem. El ‘nu va lăsa să fim ispitiți peste ceea ce putem îndura’. (1 Cor. 10:13) Câtă mângâiere găsim în aceste cuvinte! w19.03 16 ¶6, 7

Sub Legea mozaică bătrânii trebuiau să analizeze atât chestiunile de natură spirituală, cât și cele de natură civilă sau penală. Să analizăm câteva exemple: Dacă un israelit lua viața cuiva, el nu era omorât automat. Bătrânii din orașul respectiv cercetau cazul pentru a decide dacă ucigașul trebuia pedepsit cu moartea. (Deut. 19:2-7, 11-13) Ei judecau și chestiunile ce țineau de viața cotidiană a israeliților, de la problemele comunității până la divergențele ivite în sânul familiei. (Ex. 21:35; Deut. 22:13-19) Când bătrânii judecau cu dreptate, iar israeliții respectau Legea, națiunea avea numai de câștigat și îl onora pe Iehova. (Lev. 20:7, 8; Is. 48:17, 18) Înțelegem deci că fiecare aspect al vieții noastre este important pentru Iehova. El vrea să fim drepți și iubitori în relațiile cu ceilalți. Iehova remarcă ceea ce spunem și ceea ce facem, chiar și în intimitatea căminului nostru, când nu suntem văzuți de alții. w19.02 23 ¶16-18

Când suntem stresați, poate că ne este greu să rămânem smeriți. Prin urmare, am putea deveni aspri și am putea vorbi tăios. Când trecem prin astfel de situații, să medităm la exemplul lui Isus. În lunile dinaintea morții sale, Isus a trecut printr-un stres intens. El știa că avea să îndure chinuri cumplite și să fie executat. (Ioan 3:14, 15; Gal. 3:13) În această perioadă, a mărturisit că era foarte neliniștit. (Luca 12:50) Cu doar câteva zile înainte de a fi executat, Isus a spus ‘că sufletul îi era tulburat’. El și-a vărsat inima înaintea lui Iehova. (Ioan 12:27, 28) Rugăciunea sa reflectă umilința și ascultarea de care a dat dovadă. Când a venit timpul, Isus s-a predat plin de curaj dușmanilor lui Dumnezeu, care l-au executat în cel mai dureros și umilitor mod posibil. În pofida stresului și a suferinței, Isus a îndeplinit cu smerenie voința lui Dumnezeu. Fără îndoială, putem spune că Isus a fost un exemplu remarcabil deoarece și-a păstrat smerenia în situații stresante! (Is. 53:10) w19.02 11 ¶14, 15

În condiții potrivnice, avem nevoie de curaj pentru a participa cu regularitate la întruniri. Unii frați și surori vin la întruniri chiar dacă sunt îndurerați ori descurajați sau au probleme de sănătate. Alții participă plini de curaj la întruniri deși membrii familiei sau autoritățile li se opun cu înverșunare. Să nu uităm că exemplul nostru îi încurajează și pe frații care sunt închiși pentru credință. (Evr. 13:3) Când află că perseverăm în pofida încercărilor, ei sunt mai hotărâți să își păstreze credința, curajul și integritatea. Când Pavel era întemnițat la Roma, el s-a bucurat să audă că frații îi slujeau cu fidelitate lui Dumnezeu. (Filip. 1:3-5, 12-14) La scurt timp după eliberarea sa, Pavel a redactat scrisoarea către Evrei. În această scrisoare, i-a îndemnat pe acei creștini fideli să nu neglijeze niciodată întrunirile. (Evr. 10:25) w19.01 28 ¶9

Satan vrea să ajungem ca el: niște răzvrătiți care desconsideră normele lui Iehova și sunt motivați de egoism. Ne aduce în preajmă oameni a căror gândire este deja pervertită de el și speră că aceștia ne vor ‘strica’ sau corupe modul în care gândim și acționăm. De asemenea, Satan încearcă să ne corupă inima făcându-ne să ne bazăm mai degrabă pe înțelepciunea umană decât pe gândirea lui Iehova. (Col. 2:8) Să analizăm doar una dintre ideile promovate de Satan, și anume că scopul nostru în viață trebuie să fie acumularea de bogății. Chiar dacă unii dintre cei ce gândesc astfel ajung bogați, acest mod de gândire este periculos. În goana după bani, ei sunt dispuși să sacrifice orice: sănătate, relații de familie sau chiar prietenia cu Dumnezeu. (1 Tim. 6:10) Îi putem fi recunoscători înțeleptului nostru Tată ceresc că ne ajută să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la bani. (Ecl. 7:12; Luca 12:15) w19.01 15 ¶6; 17 ¶9

Chiar și înainte ca Isus să vină pe pământ și să ne arate ce înseamnă să fii încurajator, slujitorii lui Iehova erau conștienți că trebuiau să fie surse de încurajare. De exemplu, când poporul evreu a fost amenințat de asirieni, regele Ezechia i-a convocat pe comandanții armatei, precum și pe locuitorii din Ierusalim pentru a-i încuraja. Care a fost rezultatul? „Poporul a prins curaj auzind cuvintele lui Ezechia.” (2 Cron. 32:6-8) Deși avea nevoie el însuși de încurajare, Iov le-a dat celor trei falși mângâietori o lecție privitoare la ce înseamnă să încurajezi. Iov le-a spus că, dacă ar fi fost în locul lor, ‘i-ar fi întărit prin cuvintele gurii sale, iar mângâierea buzelor sale le-ar fi adus alinare’. (Iov 16:1-5) În cele din urmă, Iov a primit încurajare de la Elihu și de la Iehova însuși. (Iov 33:24, 25; 36:1, 11; 42:7, 10) w18.04 16 ¶6; 17 ¶8, 9

Isaia spusese deja cum avea Iehova să-și întărească poporul: „Iehova va veni ca un puternic și brațul său va guverna pentru el”. (Is. 40:10) Biblia folosește adesea termenul „braț” ca simbol pentru putere. Așadar, expresia „brațul său va guverna” ne reamintește că Iehova este un rege puternic. El și-a folosit în trecut puterea de neînfrânt pentru a-și susține și a-și apăra slujitorii, iar în prezent continuă să-i protejeze pe cei care se încred în el. (Deut. 1:30, 31; Is. 43:10) În special în momentele în care dușmanii ne persecută, Iehova își ține promisiunea: „Eu te voi întări”. În unele părți ale lumii, dușmanii noștri luptă din răsputeri pentru a opri lucrarea de predicare și pentru a scoate în afara legii organizația noastră. Cu toate acestea, nu ne îngrijorăm peste măsură din cauza acestor atacuri. Iehova ne-a dat o asigurare care ne întărește și ne umple de încredere. El promite: „Nicio armă pregătită împotriva ta nu va reuși”. (Is. 54:17) w19.01 5, 6 ¶12, ​13

Spre deosebire de animale, noi avem necesități spirituale pe care doar Creatorul ni le poate satisface. (Mat. 4:4) Când ascultăm de el, dobândim înțelepciune, perspicacitate și fericire. Dumnezeu ne satisface aceste necesități prin intermediul Cuvântului său și al hranei spirituale abundente oferite de ‘sclavul fidel și prevăzător’. (Mat. 24:45) Și cât de hrănitoare și de variată este această hrană! (Is. 65:13, 14) Hrana spirituală pe care ne-o furnizează Iehova ne va da înțelepciune și discernământ, care ne vor ocroti în multe moduri. (Prov. 2:10-14) De exemplu, aceste calități ne ajută să identificăm învățăturile false, precum aceea că nu există un Creator. Ne protejează împotriva minciunii că banii și lucrurile materiale sunt cheia fericirii. Și ne ajută să identificăm dorințele greșite și obiceiurile nesănătoase și să luptăm împotriva lor. Să continuăm să dobândim înțelepciune divină și discernământ, considerându-le o comoară! w18.12 20 ¶6, 7

În ce sens zilele noastre „vor fi ca zilele copacului”? Unii copaci trăiesc mii de ani. Ca să trăiască atât de mult, oamenii trebuie să fie sănătoși. Când oamenii vor trăi în condițiile prezise de Isaia, paradisul va deveni realitate, iar profeția se va împlini! Să observăm modul în care promisiunile îndreaptă atenția spre un paradis viitor: Oamenii de pe tot pământul vor fi binecuvântați de Dumnezeu. Niciunul nu va trebui să se teamă de animale sau de oameni cu un comportament animalic. Orbii, surzii și șchiopii vor fi vindecați. Oamenii își vor construi case și vor consuma hrană sănătoasă. Vor trăi mai mult decât copacii. Într-adevăr, Biblia conține dovezi că aceste lucruri vor avea loc în viitor. Totuși, unii ar putea spune că binecuvântările menționate în Isaia nu se referă la un paradis pământesc. Ce motive avem să așteptăm cu nerăbdare transformarea pământului în paradis? Cel mai mare om din toate timpurile ne-a oferit un motiv temeinic. (Luca 23:43) w18.12 5 ¶13-15

Modul de gândire se poate schimba. Aceste schimbări vor fi determinate, într-o mare măsură, de ceea ce permitem să intre și să rămână în mintea noastră. Dacă medităm la gândurile lui Iehova, ne vom convinge că punctul său de vedere este corect și ne vom dori în mod firesc să privim lucrurile așa cum le privește el. Să nu uităm însă că, pentru a ne însuși gândirea lui Iehova, trebuie ‘să nu ne mai conformăm acestui sistem’. Trebuie să nu ne mai hrănim cu idei și puncte de vedere care sunt contrare gândirii lui Iehova. Să ilustrăm: O persoană dorește să-și îmbunătățească calitatea vieții mâncând sănătos. Însă i s-ar îmbunătăți sănătatea dacă ar mânca cu regularitate și alimente contaminate? În mod asemănător, deși ne hrănim cu gândurile lui Iehova, nu vom putea trage foloase depline dacă, în același timp, ne vom contamina mintea cu ideile promovate de lume. w18.11 21 ¶14, 15

Trebuie să trăim în armonie cu adevărul în fiecare zi. Trebuie să ‘ne încingem mijlocul cu adevărul’. În timpurile biblice, centura susținea mijlocul soldatului și îi proteja organele interne. Totuși, pentru ca centura să ofere protecție, trebuia să fie bine strânsă în jurul taliei. O centură lejeră nu era de prea mult folos. Cum ne ocrotește centura adevărului? Dacă o legăm strâns, ea ne va proteja de raționamentele greșite și ne va ajuta să luăm decizii sănătoase. Când ne confruntăm cu probleme sau suntem ispitiți să facem ceva greșit, adevărul ne va da tăria de a acționa în mod corect. Așa cum un soldat nu s-ar fi gândit niciodată să meargă la luptă fără centură, nici noi n-ar trebui să slăbim strânsoarea centurii adevărului sau să renunțăm la ea. Vom face tot posibilul să o ținem strâns legată de corp trăind în armonie cu adevărul. w18.11 12 ¶15

Nu putem găsi adevărul Bibliei fără eforturi. Trebuie să fim dispuși să facem sacrificii pentru a-l obține. Și, așa cum spune scriitorul înțelept al Proverbelor, odată ce ‘cumpărăm’, sau dobândim, adevărul, trebuie să avem grijă să nu-l ‘vindem’, adică să nu-l pierdem. Faptul că un bun este gratuit nu înseamnă că nu are niciun cost. Cuvântul ebraic tradus în Proverbele 23:23 prin ‘a cumpăra’ poate însemna și ‘a dobândi’. Ambele cuvinte sugerează că trebuie făcut un efort sau că trebuie dat ceva în schimb pentru a obține un lucru de valoare. Să presupunem că trecem pe lângă un magazin și vedem reclama: „Banane gratis”. Vor ajunge acele banane în mod miraculos pe masa noastră? Nu. Va trebui să facem efortul de a intra în magazin și de a le lua. Așadar, chiar dacă bananele sunt gratuite, trebuie să ne facem timp pentru a merge să le luăm de la magazin. În mod asemănător, adevărul nu se obține cu bani, ci cu eforturi și sacrificii. w18.11 4 ¶4, 5

Isus îi invitase pe Petru, Iacov și Ioan să-l însoțească pe un munte înalt. Acolo, ei au fost martori ai unei viziuni extraordinare. Fața și hainele lui Isus au strălucit cu putere. Doi bărbați, reprezentându-i pe Moise și pe Ilie, au început să vorbească cu Isus despre moartea sa iminentă și despre învierea sa. (Luca 9:29-32) Apoi, un nor luminos i-a acoperit, iar ei au auzit din nor glasul lui Dumnezeu! Această viziune a prefigurat gloria și puterea pe care Isus urma să le aibă în calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu. Fără îndoială, Isus a fost încurajat și întărit pentru a putea îndura chinurile și moartea sa iminentă. În plus, viziunea a consolidat credința discipolilor, pregătindu-i pentru încercările și anii de muncă grea ce le stăteau în față. Trei decenii mai târziu, apostolul Petru a scris despre viziunea transfigurării, arătând astfel că aceasta era încă vie în mintea sa. (2 Pet. 1:16-18) w19.03 10 ¶7, 8

Care este una dintre modalitățile prin care adevărații creștini se deosebesc de membrii religiei false? Noi ‘spunem adevărul’. (Zah. 8:16, 17) Le vom spune adevărul necunoscuților, colegilor de lucru, prietenilor și oamenilor dragi. De regulă, un adolescent dorește să fie acceptat de colegii lui. Din nefericire, această dorință i-a determinat pe unii tineri să ducă o viață duplicitară. Ei par să aibă o conduită castă când se află în familie sau în congregație, dar în compania tinerilor din lume sau pe rețelele sociale se comportă total diferit. Acești tineri trăiesc în minciună, înșelându-i pe părinți, pe frații de credință și pe Dumnezeu. (Ps. 26:4, 5) Iehova știe când cineva ‘îl onorează cu buzele, dar cu inima este departe de el’. (Mar. 7:6) Este mult mai înțelept să acționăm potrivit îndemnului din Proverbele 23:17: „Inima ta să nu-i invidieze pe păcătoși, ci toată ziua să se teamă de Iehova”. w18.10 9 ¶14, 15

Slujitorii lui Dumnezeu alcătuiesc o familie spirituală caracterizată prin iubire. (1 Ioan 4:21) Ei demonstrează iubire nu prin fapte eroice ocazionale, ci prin nenumărate lucruri mici, cum ar fi cuvintele pline de considerație și actele de bunătate, făcute cu regularitate. Când îi tratăm pe alții cu bunătate și considerație, devenim „imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți”. (Ef. 5:1) Isus l-a imitat în mod perfect pe Tatăl său. El a spus: „Veniți la mine, voi, toți care trudiți și sunteți împovărați, și eu vă voi înviora, . . . căci eu sunt blând și am o inimă umilă”. (Mat. 11:28, 29) Când urmăm exemplul lui Cristos arătându-le considerație altora, avem aprobarea Tatălui nostru ceresc și suntem fericiți. (Ps. 41:1) Așadar, să ne manifestăm iubirea continuând să arătăm considerație față de membrii familiei, față de membrii congregației și față de oamenii din teritoriu. w18.09 28 ¶1, 2

Când au loc dezastre, avem posibilitatea să colaborăm cu Iehova ajutându-i pe frații noștri sinistrați. De exemplu, putem face donații. (Ioan 13:34, 35; Fap. 11:27-30) De asemenea, putem participa la curățarea zonelor afectate sau la lucrările de renovare. Gabriela, o soră din Polonia a cărei casă a fost grav avariată de inundații, s-a bucurat foarte mult când frații din congregațiile vecine au venit s-o ajute. „Nu vreau să vorbesc despre lucrurile pe care le-am pierdut, spune ea, ci despre ceea ce am câștigat. Necazul prin care am trecut m-a convins o dată în plus că este un privilegiu unic și o sursă de mare bucurie să faci parte din congregația creștină.” Mulți creștini care au primit ajutor după un dezastru spun că s-au simțit mai bogați spiritualicește după aceea. Iar cei care colaborează cu Iehova pentru a-i ajuta pe acești frați simt și ei multă bucurie și satisfacție. (Fap. 20:35; 2 Cor. 9:6, 7) w18.08 26 ¶12

Dacă vrem să ne păzim inima, trebuie să identificăm pericolele și să reacționăm imediat pentru a ne ocroti. Cuvântul tradus prin „păzește” ne amintește de responsabilitățile unui străjer. În zilele regelui Solomon, străjerii stăteau pe zidurile unei cetăți și o păzeau, iar dacă observau un pericol dădeau alarma. Această imagine ne ajută să înțelegem ce avem de făcut pentru a-l împiedica pe Satan să ne corupă gândirea. În vechime, străjerii colaborau strâns cu portarii. (2 Sam. 18:24-26) Împreună, ei aveau grijă ca porțile să fie închise când se apropia dușmanul. (Neem. 7:1-3) Conștiința noastră instruită cu ajutorul Bibliei poate să îndeplinească rolul unui străjer și să ne atenționeze când Satan încearcă să pătrundă în inima noastră, încercând să ne influențeze gândurile, sentimentele, motivațiile și dorințele. Ori de câte ori conștiința noastră dă alarma, trebuie să ascultăm și să închidem, figurativ vorbind, porțile. w19.01 17 ¶10, 11

Bărbații tineri nu trebuie evaluați după opinii personale sau obiceiuri locale, ci după cerințele biblice. (2 Tim. 3:16, 17) Dacă bătrânii se ghidează după cultura din care provin și nu după normele stabilite în Biblie, ei ar putea să împiedice numirea unor frați calificați. Într-o țară, unui slujitor auxiliar capabil i s-au încredințat responsabilități mari. Cu toate că bătrânii din congregația lui au fost de acord că fratele tânăr îndeplinea într-o măsură rezonabilă cerințele biblice pentru a fi numit bătrân, el nu a fost recomandat pentru acest privilegiu. Câțiva bătrâni de congregație mai în vârstă au insistat asupra faptului că fratele respectiv arăta prea tânăr pentru a fi numit bătrân. Din nefericire, singurul motiv pentru care acest frate nu a primit numirea a fost înfățișarea sa. Rapoartele arată că în multe părți ale lumii există frați care au acest mod de gândire. Cât de important este să ne bazăm pe Scripturi, nu pe cultura noastră sau pe opiniile personale! Numai în felul acesta putem da ascultare cuvintelor lui Isus de a nu judeca după aparențe! (Ioan 7:24) w18.08 12 ¶16, 17

Există un pericol de care trebuie să ținem cont dacă avem obiceiul să trimitem mai departe mesaje sau e-mailuri primite de la alții. În unele țări, lucrarea noastră este restricționată sau interzisă. Împotrivitorii din aceste țări ar putea răspândi informații false cu scopul de a ne intimida sau de a ne slăbi încrederea în frați. Să ne amintim ce s-a întâmplat în fosta Uniune Sovietică. Poliția secretă, cunoscută drept KGB, a răspândit zvonuri potrivit cărora unii frați cu răspundere au trădat organizația lui Iehova. Mulți au dat crezare acestor informații false și au părăsit adevărul. Ce trist! Din fericire, unii s-au întors ulterior, dar alții n-au revenit niciodată în organizație. Ei „au naufragiat în ce privește credința lor”. (1 Tim. 1:19) Cum putem evita un deznodământ atât de tragic? Nu trimiteți mai departe știri negative sau informații neverificate. Nu fiți creduli și nu vă lăsați înșelați! Asigurați-vă că aveți informații corecte. w18.08 4 ¶8

În cele mai vechi manuscrise grecești disponibile nu sunt folosite întotdeauna semnele de punctuație. Se naște deci întrebarea: A zis Isus: „Îți spun, astăzi vei fi cu mine în Paradis” sau „Îți spun astăzi, vei fi cu mine în Paradis”? Să ne amintim că Isus le spusese mai înainte discipolilor săi: „Fiul omului va fi în inima pământului trei zile și trei nopți”. (Mat. 12:40; 16:21; 17:22, 23; Mar. 10:34; Fap. 10:39, 40) Isus nu a mers în Paradis în ziua în care el și acel tâlhar au murit. Isus a stat „în Hades [în mormânt]” câteva zile, până când Dumnezeu l-a înviat. (Fap. 2:31, 32) Acel tâlhar aflat în pragul morții nu știa că Isus făcuse cu apostolii săi fideli un legământ potrivit căruia aceștia vor domni alături de el în Regatul ceresc. (Luca 22:29) În plus, tâlharul nici nu fusese botezat. (Ioan 3:3-6, 12) Așadar, promisiunea lui Isus se referea la un paradis pământesc și urma să se împlinescă ulterior. w18.12 6 ¶17, 18, 20, 21

Israeliții au început să se închine la un vițel de aur! Deși acțiunea lor era un act evident de neascultare, israeliții s-au amăgit gândindu-se că erau încă de partea lui Iehova. Aaron chiar a numit închinarea la vițel „o sărbătoare pentru Iehova”! Cum a reacționat Dumnezeu? S-a simțit trădat și i-a spus lui Moise că poporul ‘a făcut ce este rău și s-a abătut de la calea pe care El le poruncise să meargă’. Iehova ‘s-a aprins de mânie’ împotriva lor și a vrut să nimicească întreaga națiune. (Ex. 32:5-10) Totuși, Iehova a hotărât să nu distrugă națiunea. (Ex. 32:14) Deși făcuse vițelul de aur, Aaron s-a căit și li s-a alăturat celorlalți leviți care au spus că sunt de partea lui Iehova. În timp ce mii de israeliți au murit din cauza idolatriei, Iehova le-a promis celor ce au rămas de partea lui că-i va binecuvânta. (Ex. 32:26-29) w18.07 20 ¶13-16

Care este cea mai înaltă formă de recunoaștere, sau de atenție, pe care ar trebui s-o căutăm? Ea nu poate fi găsită în mediul universitar, în mediul de afaceri sau în cel al divertismentelor. Iată ce spune Pavel în acest sens: „Dar acum, că l-ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai degrabă, că ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum de vă întoarceți iarăși la lucrurile elementare, slabe și sărăcăcioase și vreți iarăși să le slujiți ca sclavi?”. (Gal. 4:9) Da, avem privilegiul extraordinar de a fi „cunoscuți de Dumnezeu”, Conducătorul Suprem al universului! Iehova dorește să aibă o relație apropiată cu noi. Așa cum spune un erudit, „devenim beneficiarii atenției și ai favorii sale”. A fi recunoscuți de Iehova drept prieteni ai săi reprezintă sensul existenței noastre! (Ecl. 12:13, 14) w18.07 7, 8 ¶3, 4

Dacă vrem ca legile lui Dumnezeu să ne ajute, trebuie să învățăm să le iubim și să le respectăm. (Am. 5:15) Dar cum putem face aceasta? Trebuie să învățăm să privim lucrurile așa cum le privește Iehova. De exemplu, să ne imaginăm că nu dormim bine. Medicul ne recomandă o anumită dietă, exerciții fizice și schimbarea modului de viață. Respectăm îndrumările medicului și constatăm că ne fac bine! Probabil că îi vom fi deosebit de recunoscători pentru că ne-a ajutat să ne îmbunătățim calitatea vieții. În mod asemănător, Creatorul nostru ne-a dat legi care să ne protejeze de consecințele devastatoare ale păcatului și să ne îmbunătățească viața. Ce ocrotiți suntem pentru că respectăm legile lui Dumnezeu cu privire la minciună, înșelătorie, furt, imoralitate sexuală, violență și spiritism! (Prov. 6:16-19; Rev. 21:8) Pe măsură ce vom vedea beneficiile pe care ni le aduce respectarea normelor lui Iehova, vom simți și mai multă iubire și apreciere față de Iehova și față de legile sale. w18.06 17 ¶5, 6

Probabil că Pilat s-a temut ca Isus să nu provoace o revoltă împotriva romanilor. De fapt, aceasta a fost temerea lui Pilat pe tot parcursul domniei lui. Dar Isus i-a răspuns: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta”. (Ioan 18:36) Isus nu intenționa să se implice în politică, întrucât Regatul său urma să fie în ceruri. El i-a spus lui Pilat că venise pe pământ pentru ‘a depune mărturie despre adevăr’. (Ioan 18:37) Dacă ne înțelegem misiunea la fel de clar ca Isus, nu vom susține nicio mișcare politică, nici măcar în inima noastră. Acest lucru nu este întotdeauna ușor. Iată ce spune un supraveghetor itinerant: „Oamenii din zona noastră încep să aibă vederi din ce în ce mai radicale. Spiritul naționalist e tot mai puternic și mulți sunt convinși că viața lor se va schimba în bine dacă își vor câștiga independența. Din fericire, frații își păstrează unitatea concentrându-se la predicarea veștii bune despre Regat. Ei îl așteaptă pe Dumnezeu, știind că doar el poate rezolva nedreptatea, precum și celelalte probleme cu care ne confruntăm”. w18.06 4, 5 ¶6, 7

Numele „Satan”, care înseamnă „Împotrivitor”, apare în doar trei cărți ale Scripturilor ebraice: 1 Cronici, Iov și Zaharia. De ce s-au spus atât de puține lucruri despre dușmanul nostru înainte de venirea lui Mesia? Din câte se pare, Iehova nu a dorit ca în Scripturile ebraice să fie consemnate multe informații despre Satan și despre acțiunile sale întrucât nu voia să-i acorde acestuia o importanță necuvenită. Scopul principal pentru care Iehova a inspirat scrierea Scripturilor ebraice a fost acela de a-și ajuta poporul să-l identifice pe Mesia și să-l urmeze. (Luca 24:44; Gal. 3:24) Odată ce Mesia a venit, Iehova a dezvăluit prin intermediul lui și al discipolilor săi aproape tot ce știm despre Satan și despre îngerii care i s-au alăturat. Acest lucru este cât se poate de potrivit deoarece Isus și coregenții săi unși sunt cei pe care Iehova îi va folosi ca să-i zdrobească pe Satan și pe adepții săi. (Rom. 16:20; Rev. 17:14; 20:10) Nu uitați, puterea Diavolului este limitată. În plus, ne bucurăm de sprijinul lui Iehova, al lui Isus și al îngerilor fideli. Cu ajutorul lor, ne putem împotrivi dușmanului nostru. w18.05 22, 23 ¶2-4

Iehova ne consideră slujitori ai săi doar dacă dăm rod. (Mat. 13:23; 21:43) Prin urmare, în ilustrarea pe care o găsim în Ioan 15:1-5, rodul pe care fiecare creștin trebuie să-l dea nu se poate referi la noii discipoli pe care avem privilegiul să-i aducem la adevăr. (Mat. 28:19) Dacă lucrurile ar sta așa, ar însemna că Martorii fideli care nu reușesc să facă discipoli din cauza faptului că predică într-un teritoriu nereceptiv s-ar asemăna cu mlădițele care nu dau rod. Dar o asemenea concluzie ar fi nerezonabilă, deoarece nu-i putem obliga pe oameni să devină discipoli. Deci ar fi împotriva normelor iubitoare ale lui Iehova ca el să-și descalifice slujitorii din cauza faptului că nu reușesc să facă ceva ce nu depinde de ei. Iehova nu cere de la noi lucruri pe care nu le putem face. (Deut. 30:11-14) Prin urmare, care este rodul pe care trebuie să-l aducem? Evident, el trebuie să reprezinte o activitate pe care fiecare dintre noi poate să o îndeplinească. Ce activitate? Predicarea veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu. (Mat. 24:14) w18.05 14 ¶8, 9

Indiferent că sunt numiți pastori, preoți, rabini, lideri spirituali sau altcumva, lumea de azi e plină de conducători religioși. Asemenea scribilor și fariseilor din secolul I, ei ‘înăbușă adevărul’ din Cuvântul lui Dumnezeu și ‘schimbă adevărul lui Dumnezeu cu o minciună’. (Rom. 1:18, 25) Acești oameni promovează învățături false precum nemurirea sufletului sau reîncarnarea, concepția greșită că „odată salvat ești salvat pentru totdeauna” sau ideea absurdă că Dumnezeu tolerează homosexualitatea și căsătoria între persoane de același sex. Și conducătorii politici mint pentru a-i induce în eroare pe oameni. Una dintre cele mai mari minciuni pe care urmează să o spună este aceea că au reușit să aducă „pace și securitate” în întreaga lume! Dar „atunci o distrugere neașteptată va veni brusc peste ei”. Să nu ne lăsăm amăgiți de încercarea lor de a minimaliza faptul că acest sistem este gata să se prăbușească! De fapt, noi ‘știm foarte bine că ziua lui Iehova vine întocmai ca un hoț noaptea’. (1 Tes. 5:1-4) w18.10 7, 8 ¶6-8

Isus ne încurajează prin intermediul ‘prinților’, bătrânii de congregație dintre frații unși și dintre alte oi. Acești bătrâni de congregație nu sunt „stăpâni” peste credința altora, ci „colaboratori” spre bucuria fraților lor. (Is. 32:1, 2; 2 Cor. 1:24) Apostolul Pavel a trasat un exemplu demn de urmat. Iată ce le-a scris el creștinilor persecutați din Tesalonic: „Având o tandră afecțiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, atât de dragi ne deveniserăți”. (1 Tes. 2:8) Arătând că nu sunt întotdeauna suficiente cuvintele de încurajare, Pavel le-a spus bătrânilor din Efes cuvintele din textul de astăzi. w18.04 21, 22 ¶6-8

Pentru a ne putea bucura de această libertate, trebuie ‘să ne întoarcem’ la Iehova, adică să avem o relație de prietenie cu el. (2 Cor. 3:16) Când erau în pustiu, israeliții nu au avut o perspectivă spirituală asupra lucrurilor. Era ca și cum inima și mintea le erau acoperite cu un văl, preocuparea lor fiind aceea de a-și folosi libertatea proaspăt obținută după eliberarea din Egipt pentru a-și satisface propriile dorințe. (Evr. 3:8-10) Libertatea pe care o dă spiritul lui Iehova înseamnă mai mult decât eliberarea din sclavia fizică. Spiritul lui Iehova aduce eliberarea din sclavia păcatului și a morții, precum și din sclavia închinării false și a practicilor ei, ceea ce omul n-ar putea realiza niciodată. (Rom. 6:23; 8:2) Într-adevăr, o libertate glorioasă! De o astfel de libertate se poate bucura chiar și cel ce se află la propriu în închisoare sau în sclavie. (Gen. 39:20-23) w18.04 9 ¶3-5