Decembrie

Isus a înțeles problemele cu care se confruntă oamenii imperfecți, iar noi apreciem deosebit de mult această capacitate a sa. Când era pe pământ, el ‘se bucura cu cei ce se bucurau și plângea cu cei ce plângeau’. (Rom. 12:15) De exemplu, într-o zi, când cei 70 de discipoli s-au întors bucuroși dintr-o campanie de predicare, Isus „s-a umplut de bucurie”. (Luca 10:17-21) Dar, când a văzut durerea pe care le-a provocat-o moartea lui Lazăr celor care îl iubeau, „Isus a gemut în spirit și s-a tulburat”. (Ioan 11:33) Ce l-a determinat pe acest om perfect să-i trateze cu atât de multă compasiune și îndurare pe oamenii imperfecți? În primul rând, iubirea. Isus ‘își găsea desfătarea în fiii oamenilor’. (Prov. 8:31) Iubirea lui față de oameni l-a impulsionat să cunoască îndeaproape felul în care gândesc aceștia. Apostolul Ioan spune că Isus „știa ce era în om”. (Ioan 2:25) w19.03 20 ¶1, 2

Satan i-a luat lui Iov tot ce avea, i-a ucis slujitorii și i-a distrus reputația. I-a atacat familia, omorându-i cei zece copii. Apoi s-a atins chiar de el, lovindu-l cu bube dureroase din talpa piciorului până în creștetul capului. Soția lui Iov a fost atât de îndurerată și de tulburată, încât l-a îndemnat să renunțe, să-l blesteme pe Dumnezeu și să moară. Chiar și Iov și-a dorit moartea, însă a ținut la integritatea sa. Apoi Satan a încercat o altă metodă. S-a folosit de trei prieteni ai lui Iov, care au venit în vizită. Ei nu l-au consolat deloc, ci i-au ținut predici și l-au criticat, fără să le pese de integritatea sa. Au susținut că Dumnezeu era în spatele problemelor lui, ba chiar au insinuat că Iov era un om rău care merita tot ce i se întâmpla. (Iov 1:13-22; 2:7-11; 15:4, 5; 22:3-6; 25:4-6) w19.02 4 ¶7, 8

Uneori, teama este benefică. De exemplu, trebuie să simțim o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea lui Iehova. Dacă Adam și Eva ar fi cultivat această teamă, nu s-ar fi răzvrătit împotriva lui Iehova. Dar s-au răzvrătit! După aceea, ochii li s-au deschis în sensul că și-au dat seama că deveniseră păcătoși. Ei le-au transmis copiilor lor păcatul și moartea. Deoarece au văzut, sau au înțeles, în ce stare erau, le-a fost rușine cu goliciunea lor și s-au acoperit. (Gen. 3:7, 21) Deși trebuie să cultivăm o teamă sănătoasă de Iehova, nu trebuie să simțim o teamă exagerată de moarte. Iehova a făcut posibil să dobândim viață veșnică. Dacă păcătuim, dar ne căim sincer, Iehova ne iartă în baza credinței noastre în jertfa de răscumpărare a Fiului său. O modalitate importantă prin care ne dovedim credința este aceea de a ne dedica viața lui Dumnezeu și de a ne boteza. (1 Pet. 3:21) w19.03 5, 6 ¶12, 13

Israeliții aveau multe motive să fie recunoscători. Fuseseră eliberați din sclavie după ce Iehova adusese zece plăgi asupra egiptenilor. Apoi, Dumnezeu i-a salvat de la moarte distrugând întreaga armată egipteană în Marea Roșie. Israeliții au fost atât de bucuroși, încât au compus un cântec de biruință în care îl lăudau pe Iehova. Însă cât a durat recunoștința lor? Când au întâmpinat alte încercări, au uitat repede toate lucrurile bune pe care Iehova le făcuse pentru ei, dovedind o lipsă crasă de apreciere. (Ps. 106:7) „Întreaga adunare a fiilor lui Israel a început să murmure împotriva lui Moise și a lui Aaron”, de fapt, împotriva lui Iehova. (Ex. 16:2, 8) Atitudinea lipsită de respect a poporului l-a dezamăgit pe Iehova. Mai târziu, el a prezis că acea generație de israeliți avea să moară în pustiu, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb. (Num. 14:22-24) w19.02 17 ¶12, 13

Isus nu a vrut să atragă atenția în mod nepotrivit asupra lui cerându-le discipolilor să-i comemoreze moartea cu mult fast. Dimpotrivă, el le-a spus să-și amintească de el în fiecare an printr-o masă simplă. (Ioan 13:15; 1 Cor. 11:23-25) Această masă simplă, dar adecvată ocaziei arată că Isus nu era o persoană mândră. Cât de bucuroși suntem că Regele nostru ceresc se remarcă prin umilință! (Filip. 2:5-8.) Cum putem fi și noi umili, la fel ca Isus? Punând interesele altora mai presus de propriile interese. (Filip. 2:3, 4) Să ne gândim la ultima noapte a lui Isus pe pământ. El știa că, nu după mult timp, urma să fie omorât cu cruzime. Totuși, Isus era profund preocupat de apostolii săi fideli, care aveau să fie îndurerați de moartea sa și să îi simtă lipsa. Cum și a folosit timpul în acea noapte? El i-a instruit și i-a încurajat. (Ioan 14:25-31) Isus a pus cu umilință interesele altora mai presus de interesele sale. Ce exemplu minunat! w19.01 21 ¶5, 6

Simți un gol în stomac numai când te gândești să ridici mâna pentru a da un răspuns? Dacă da, nu ești singurul. Adevărul este că mulți simțim o oarecare teamă când răspundem. Astfel de sentimente pot fi un lucru bun. Ele dovedesc că ești umil – că îi consideri pe ceilalți superiori – , iar Iehova iubește umilința. (Ps. 138:6; Filip. 2:3) Însă Iehova vrea să îl lauzi și să îi încurajezi pe frați la întruniri. (1 Tes. 5:11) El te iubește și îți va da curajul de care ai nevoie. Să analizăm câteva principii din Scripturi. Biblia spune că toți greșim prin ceea ce spunem sau prin modul în care o spunem. (Iac. 3:2) Nici Iehova, nici frații noștri nu așteaptă perfecțiune de la noi. (Ps. 103:12-14) Ei sunt familia noastră spirituală și ne iubesc. (Mar. 10:29, 30; Ioan 13:35) De aceea, ne înțeleg când nu răspundem așa cum ne-am fi dorit. w19.01 8 ¶3; 10, 11 ¶10, 11

În lumea de azi, acest lucru este dificil uneori, dar nu imposibil. Cu ajutorul lui Iehova, puteți să reușiți nu numai acum, când sunteți tineri, ci pe parcursul întregii vieți. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, să analizăm un episod biblic important: cucerirea Țării Promise. Când israeliții se pregăteau să intre în Țara Promisă, Dumnezeu nu le-a poruncit să se antreneze pentru luptă. (Deut. 28:1, 2) În schimb, le-a spus să asculte de poruncile sale și să se încreadă în el. (Ios. 1:7-9) Din punct de vedere uman, sfatul lui Iehova nu avea niciun sens. Însă s-a dovedit a fi cel mai bun sfat, întrucât Iehova i-a ajutat să-i învingă pe canaaniți. (Ios. 24:11-13) Da, ascultarea de Dumnezeu pretinde credință, dar această credință învinge întotdeauna. Acest adevăr rămâne de actualitate în pofida trecerii timpului. El este la fel de valabil azi, ca și în trecut. w18.12 25 ¶3, 4

Unii s-au poticnit din cauza unei schimbări de doctrină. Iar alții au trecut de partea apostaților sau a altor împotrivitori care distorsionează adevărul. Drept urmare, unii au început ‘să se îndepărteze’ în mod intenționat de Iehova și de congregație. (Evr. 3:12-14) Ce bine ar fi fost să-și fi păstrat credința și încrederea în Isus, imitându-l pe apostolul Petru! Alții s-au îndepărtat de adevăr în mod treptat, poate chiar fără să-și dea seama. Ei se aseamănă cu o barcă ce se îndepărtează încetul cu încetul de țărm. Biblia spune că oamenii care se îndepărtează treptat de adevăr ‘merg în derivă’. (Evr. 2:1) Spre deosebire de cei care se îndepărtează intenționat de adevăr, cei care merg în derivă nu o fac în mod voit. Dar acești oameni își periclitează relația de prietenie cu Iehova și riscă să o piardă. w18.11 9 ¶5, 6

Ți-ar plăcea să primești mai multă instruire, astfel încât să-i poți sluji mai bine lui Iehova? Dacă îndeplinești condițiile, completează o cerere pentru Școala pentru Evanghelizatori ai Regatului. Această școală îi instruiește pe frații și surorile mature spiritualicește care slujesc deja cu timp integral ca să fie și mai utili în organizația lui Iehova. Cei care fac cerere pentru această școală trebuie să fie dispuși să accepte după absolvire orice repartiție. Ai dori să participi la această școală pentru a face mai mult pentru Iehova? (1 Cor. 9:23) Deoarece suntem slujitori ai lui Iehova, ne străduim să fim generoși, manifestând bunătate, amabilitate și iubire. Noi suntem preocupați de binele altora, iar acest lucru ne aduce bucurie, pace și fericire. (Gal. 5:22, 23) Oricare ar fi situația noastră personală, putem fi fericiți atâta vreme cât urmăm exemplul de generozitate al lui Iehova și îi suntem colaboratori fideli! (Prov. 3:9, 10) w18.08 27 ¶16-18

Există însă vreo situație care îi dă dreptul unui creștin să divorțeze și să se recăsătorească? Isus a spus: „Cine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter față de ea, iar dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei, se căsătorește cu altul comite adulter”. (Mar. 10:11, 12; Luca 16:18) Evident, Isus a respectat instituția căsătoriei și a dorit ca și alții să o respecte. Un bărbat care găsește pretexte pentru a divorța de soția sa fidelă și se căsătorește cu altă femeie comite adulter. Acest principiu este valabil și în cazul unei femei. Un astfel de divorț nu pune capăt căsniciei. În ochii lui Dumnezeu cei doi rămân „o singură carne”. În plus, Isus a spus că un bărbat care divorța de soția sa nevinovată o expunea riscului de a comite adulter. În acea perioadă, o femeie divorțată putea fi nevoită să se recăsătorească din motive financiare. În acest caz, ea comitea adulter. w18.12 11 ¶8, 9

Discuția cu Iehova i-a adus lui Habacuc pacea minții. El a luat hotărârea de a aștepta cu încredere ca Iehova să acționeze. Decizia lui nu a fost luată sub impulsul momentului, întrucât el a afirmat și mai târziu că era hotărât să ‘aștepte liniștit ziua necazului’. (Hab. 3:16) Ce învățăm din atitudinea hotărâtă a lui Habacuc? În primul rând, că trebuie să continuăm să ne rugăm lui Iehova, indiferent cu ce necazuri ne confruntăm. În al doilea rând, că trebuie să ascultăm ce ne spune Iehova prin intermediul Cuvântului său și al organizației sale. În al treilea rând, că trebuie să-l așteptăm cu răbdare pe Iehova, având încredere deplină că ne va alina suferința la momentul stabilit. Dacă, la fel ca Habacuc, continuăm să ne rugăm lui Iehova, să-l ascultăm și să-l așteptăm, vom avea pacea minții, care ne ajută să perseverăm. Speranța ne va face mai răbdători și, astfel, vom fi mai bucuroși în pofida încercărilor cu care ne confruntăm. De asemenea, speranța ne dă certitudinea că Tatăl nostru ceresc va acționa. (Rom. 12:12) w18.11 15, 16 ¶11, 12

Cum îi privește Iehova pe cei care îi poticnesc pe alții? Isus a spus: „Pentru cine îl poticnește pe unul dintre acești micuți care cred, ar fi mai bine dacă i s-ar pune în jurul gâtului o piatră de moară ca aceea învârtită de un măgar și ar fi aruncat în mare”. (Mar. 9:42) Ce mesaj puternic transmit aceste cuvinte! Întrucât Isus a reflectat în mod perfect personalitatea Tatălui său, putem fi siguri că Iehova îi privește la fel pe cei care îi poticnesc pe continuatorii lui Isus. (Ioan 14:9) Ne-am însușit punctul de vedere pe care îl au Iehova și Isus? Ce dezvăluie acțiunile noastre? Să zicem că ne place să ne îmbrăcăm sau să ne aranjăm într-un mod care ar putea să-i poticnească pe unii membri ai congregației sau care ar putea trezi în inima lor dorințe nepotrivite. Vom renunța la preferințele noastre din considerație și iubire față de ei? w18.11 24, 25 ¶9, 10

De ce avem nevoie cu toții de integritate? Deoarece Satan a lansat o provocare la adresa lui Iehova și la adresa noastră. Acest înger rebel a defăimat numele lui Iehova susținând că Dumnezeu este un Conducător rău, egoist și nedrept. Din nefericire, Adam și Eva au trecut de partea lui Satan, răzvrătindu-se împotriva lui Iehova. (Gen. 3:1-6) Viața în Eden le dăduse nenumărate ocazii să-și întărească iubirea pentru Creator. Însă, când au fost încercați de Satan, au demonstrat că iubirea lor nu era întreagă, fără defect. Apoi s-a ridicat următoarea întrebare: îi va rămâne vreun om loial lui Iehova din iubire? Cu alte cuvinte, poate fi un om integru? Această întrebare l-a vizat în mod direct pe Iov. (Iov 1:8-11) Iov era imperfect și făcea greșeli, la fel ca noi. Totuși, Iehova l-a iubit pentru integritatea sa. w19.02 3, 4 ¶6, 7

Pentru a arăta cât de prețios este adevărul pentru cei care îl găsesc, Isus a vorbit despre un negustor voiajor care căuta perle de mare valoare. El a găsit una atât de prețioasă, încât „a vândut imediat tot ce avea și a cumpărat-o”. (Mat. 13:45, 46) În mod asemănător, când găsim adevărul – adică adevărul despre Regatul lui Dumnezeu, precum și toate celelalte adevăruri din Biblie – , îl prețuim atât de mult, încât suntem imediat dispuși să facem orice sacrificiu pentru a-l obține. Dacă vom continua să-l prețuim, nu vom vrea niciodată să-l vindem. (Prov. 23:23) Din nefericire, unii membri ai poporului lui Dumnezeu au pierdut din vedere valoarea adevărului dobândit și l-au vândut. Dar noi nu vrem să ni se întâmple așa ceva! De aceea, trebuie să urmăm sfatul Bibliei ‘de a continua să umblăm în adevăr’. (3 Ioan 2-4) A umbla în adevăr înseamnă a trăi adevărul, adică a-l pune pe primul loc în viață și a ne comporta în armonie cu el. w18.11 9 ¶3

Israeliților li s-a poruncit să nu atace Ierihonul, ci să mărșăluiască în jurul orașului o dată pe zi timp de șase zile și de șapte ori în ziua a șaptea. Poate că unii dintre soldați și-au spus: Ce risipă de timp și de energie! Însă Conducătorul invizibil al Israelului știa bine ce face. Acea strategie nu numai că le-a întărit israeliților credința, ci și i-a scutit de o confruntare directă cu războinicii puternici din Ierihon. (Ios. 6:2-5) Ce învățăm din această relatare? S-ar putea ca uneori să nu înțelegem întru totul motivele măsurilor luate de organizație. De exemplu, poate că la început nu am înțeles rostul folosirii dispozitivelor electronice pentru studiul personal, în lucrarea de predicare și la întruniri. Dar acum probabil că ne-am dat seama cât de utile ne sunt. Când vedem rezultatele pozitive ale acestor schimbări, ne întărim credința și promovăm unitatea, în pofida îndoielilor pe care le-am avut, poate, la început. w18.10 23 ¶8, 9

Așteptări cu privire la Mesia precum cele pe care le aveau discipolii i-au făcut pe locuitorii Galileii să și-l dorească rege pe Isus. Probabil că îl considerau conducătorul ideal, întrucât era un orator desăvârșit, putea să-i vindece pe bolnavi și să le furnizeze hrană celor înfometați. După ce a hrănit peste 5 000 de oameni, Isus și-a dat seama de intențiile mulțimii. „De aceea, . . . știind că vor să vină și să-l prindă ca să-l facă rege, s-a retras din nou pe munte, numai el singur.” (Ioan 6:10-15) A doua zi, se pare că entuziasmul mulțimii se mai potolise. Atunci Isus le-a explicat scopul lucrării sale. El nu venise să le satisfacă necesitățile materiale, ci necesitățile spirituale. Isus voia să-i învețe despre Regatul lui Dumnezeu. El le-a spus: „Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne pentru viață veșnică”. (Ioan 6:25-27) w18.06 4 ¶4, 5

Isus a înțeles sentimentele celor care, figurativ vorbind, erau ca o trestie frântă sau ca o lampă al cărei ulei era pe terminate. Drept urmare, el a fost plin de considerație, bun și răbdător. (Mar. 10:14) Desigur, noi nu avem perspicacitatea lui Isus sau aptitudinile lui de învățător! Dar putem și trebuie să fim plini de considerație față de oamenii din teritoriul nostru. De exemplu, le arătăm considerație fiind atenți la felul în care le vorbim, la momentul în care o facem și la durata conversațiilor noastre. În prezent, milioane de oameni sunt ‘jupuiți și aruncați încoace și-ncolo’ de conducătorii corupți și cruzi din lumea religioasă, politică și comercială. (Mat. 9:36) Drept urmare, mulți au devenit cinici și lipsiți de speranță. Cât de important este, așadar, să folosim cuvinte și un ton al vocii care să transmită bunătate și compasiune! Adevărul este că mulți oameni sunt atrași de mesajul nostru nu doar datorită informațiilor biblice sau argumentelor logice pe care le prezentăm, ci și datorită respectului și interesului sincer pe care le manifestăm față de ei. w18.09 31, 32 ¶13, 14

Cum putem arăta că suntem conștienți de această necesitate? Hrănindu-ne din punct de vedere spiritual, apreciind valorile spirituale și acordând prioritate închinării pe care i-o aducem fericitului nostru Dumnezeu. Dacă vom face aceste lucruri, vom fi mai fericiți și ni se va întări convingerea că promisiunile lui Iehova se vor împlini în curând. (Tit 2:13) Dacă vrem să fim fericiți în pofida problemelor, trebuie să continuăm să ne întărim prietenia cu Iehova. Apostolul Pavel a scris: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul [Iehova]! Încă o dată spun: Bucurați-vă!”. (Filip. 4:4) Pentru a ne bucura de o asemenea relație prețioasă cu Dumnezeu, trebuie să dobândim înțelepciune divină. (Prov. 3:13, 18) Pentru a ne păstra fericirea, este esențial nu doar să citim Cuvântul lui Dumnezeu, ci și să-l aplicăm. Subliniind importanța de a pune în practică ceea ce învățăm, Isus a spus: „Dacă știți aceste lucruri, fericiți sunteți dacă le faceți”. (Ioan 13:17; Iac. 1:25) Numai așa putem să ne satisfacem necesitățile spirituale și să ne păstrăm fericirea! w18.09 18 ¶4-6

Epafras îi cunoștea bine pe frați și era sincer interesat de ei. Deși Epafras era ‘tovarăș de temniță’ cu Pavel, această situație nu l-a împiedicat să fie receptiv la necesitățile spirituale ale altora. (Filim. 23) Nu dovedește acest lucru altruism? Și noi ne putem ruga pentru frații noștri. Efectul acestor rugăciuni poate fi foarte puternic, mai ales când îi menționăm pe frați cu numele. (2 Cor. 1:11; Iac. 5:16) Să ne gândim la cei pe care i-am putea menționa cu numele în rugăciunile noastre. Asemenea lui Epafras, unii se roagă pentru frații și surorile din congregație care au responsabilități grele, care au de luat decizii importante sau care se confruntă cu tentații. În plus, ne putem gândi și la cei care au pierdut în moarte pe cineva drag, la cei care au supraviețuit unor dezastre recente sau unor războaie ori la cei care trec prin probleme financiare. Într-adevăr, există mulți frați și surori care au nevoie de rugăciunile noastre. w18.09 5, 6 ¶12, 13

Pavel nu s-a referit doar la lucrurile materiale, ci și la încurajarea, îndrumarea și ajutorul practic pe care li-l putem da celor aflați în nevoie. (Fap. 20:31-35) Prin cuvintele și faptele sale, Pavel ne-a învățat să ne dăruim pe noi înșine, adică să ne dăruim timpul, energia, atenția și iubirea în folosul altora. Unii cercetători din domeniul științelor sociale au constatat că generozitatea îi face pe oameni fericiți. Potrivit unui studiu, oamenii intervievați au declarat că au fost „mult mai fericiți după ce au făcut fapte bune pentru alții”. Când ne ajutăm semenii, spun cercetătorii, simțim că „viața noastră capătă un sens și un scop, deoarece acest lucru satisface o necesitate fundamentală a omului”. Unii experți le recomandă oamenilor să facă muncă voluntară în folosul comunității dacă vor să fie mai sănătoși și mai fericiți. Concluzia lor nu ne surprinde deloc, întrucât noi știm că Iehova, Creatorul nostru iubitor, a spus în Cuvântul său, cu mult timp în urmă, că generozitatea aduce fericire. (2 Tim. 3:16, 17) w18.08 22 ¶17, 18

Profeția lui Isaia despre Domnul Isus Cristos ne umple inima de speranță. Isaia a prezis că Isus „nu va judeca după cele văzute de ochii săi, nici nu va mustra după cele auzite cu urechile sale”, ci „îi va judeca pe cei de condiție umilă cu dreptate”. (Is. 11:3, 4) Aceste cuvinte sunt foarte încurajatoare, deoarece trăim într-o societate plină de prejudecăți. Prin urmare, avem mare nevoie de Judecătorul perfect, care nu ne va judeca niciodată după aparențe! În fiecare zi emitem judecăți cu privire la oameni. Totuși, întrucât nu suntem perfecți, nu putem judeca în mod perfect, așa cum face Isus. Avem tendința de a ne lăsa influențați de ceea ce izbește ochiul. De aceea, când a fost pe pământ, Isus ne-a poruncit să nu mai judecăm „după aparențe”, ci „cu judecată dreaptă”. Evident, Isus dorește să-i urmăm exemplul și să nu-i judecăm pe alții după aparențe. w18.08 8 ¶1, 2

E adevărat că nu-i auzim glasul lui Iehova din cer, însă el ne-a pus la dispoziție Cuvântul său, Biblia, prin care ne oferă îndrumare. În plus, spiritul sfânt îl ajută pe „administratorul fidel” să continue să le dea hrană spirituală slujitorilor lui Dumnezeu. (Luca 12:42) Abundența de hrană spirituală pe care o primim în format tipărit sau electronic, articolele online, precum și materialele video și audio ne ajută să ne menținem credința puternică. Cuvintele lui Dumnezeu consemnate în Biblie ne întăresc încrederea că Iehova are totul sub control și că va îndrepta orice rău provocat de Satan și de lumea lui rea. Să fim hotărâți să ascultăm cu atenție de glasul lui Iehova. Astfel, vom putea suporta orice problemă din prezent sau din viitor. Biblia ne amintește: „Aveți nevoie de perseverență, pentru ca, după ce ați făcut voința lui Dumnezeu, să primiți împlinirea promisiunii”. (Evr. 10:36) w19.03 13 ¶17, 18

Întrucât Moise fusese conducătorul Israelului atât de mult timp, probabil că Iosua se întreba dacă poporul avea să-l accepte în locul lui Moise. (Deut. 34:8, 10-12) O lucrare de referință face următorul comentariu privitor la Iosua 1:1, 2: „Atât în antichitate, cât și în timpurile moderne, perioada de tranziție de la o conducere la alta a fost și este una dintre cele mai periculoase perioade pentru securitatea statului”. Deși a avut, la început, temeri justificate, Iosua s-a încrezut în Iehova și, după câteva zile, a trecut la acțiune cu multă hotărâre. (Ios. 1:9-11) Iehova l-a binecuvântat pe Iosua. Potrivit relatării biblice, El i-a călăuzit pe Iosua și pe israeliți prin intermediul unui înger. Este posibil ca acest înger să fi fost Cuvântul, Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu. (Ex. 23:20-23; Ioan 1:1) Cu ajutorul lui Iehova, națiunea Israel a reușit să facă față perioadei de tranziție, trecând de la conducerea lui Moise la cea a lui Iosua. w18.10 22, 23 ¶1-4

Iehova le acordă recunoaștere celor care îi slujesc de bunăvoie și le scrie numele în ‘cartea de amintire’. Dacă vrem ca numele noastre să rămână scrise în ‘cartea de amintire’ a lui Iehova, trebuie să ne asumăm anumite responsabilități. Maleahi a spus că în această carte sunt scriși cei „ce se tem de Iehova și . . . cei ce se gândesc la numele său”. Dacă am ajunge să ne închinăm la altcineva sau la altceva, numele noastre ar fi șterse din cartea simbolică a lui Iehova. (Ex. 32:33; Ps. 69:28) Prin urmare, nu este suficient să-i promitem în mod solemn lui Iehova că vom face voința sa și să ne botezăm. Acestea sunt acțiuni pe care le facem o singură dată, pe când închinarea pe care i-o aducem lui Iehova este un mod de viață. Atât timp cât trăim, trebuie să demonstrăm în fiecare zi că ascultăm de Iehova. (1 Pet. 4:1, 2) w18.07 23, 24 ¶7-9

Nimeni nu devine creștin matur în mod automat. Trebuie ‘să înaintăm’ spre maturitate, adică să facem eforturi pentru a deveni maturi. Trebuie să continuăm să creștem în cunoștință și înțelegere. Acesta este motivul pentru care am fost încurajați de nenumărate ori să citim zi de zi câte un fragment din Biblie. (Ps. 1:1-3) Avem fiecare dintre noi acest obiectiv? Citirea zilnică a Bibliei ne va ajuta să aprofundăm principiile și legile lui Iehova și să înțelegem mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cea mai importantă lege a creștinilor este legea iubirii. Isus le-a spus discipolilor săi: „Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:35) Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a numit iubirea „legea regală”. (Iac. 2:8) Iar Pavel a spus despre ea că este „împlinirea legii”. (Rom. 13:10) Nu trebuie să fim surprinși de importanța acordată iubirii, întrucât Biblia ne spune că „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8) w18.06 19 ¶14, 15

Chiar dacă israeliții au fost cei care l-au provocat pe Iehova, cel care s-a amărât, sau s-a mâniat, a fost Moise. Lipsa stăpânirii de sine l-a determinat să vorbească fără să se gândească la consecințe. Moise a permis acțiunilor altora să-i abată atenția de la Iehova. Prima dată când poporul s-a plâns că nu are apă, Moise a soluționat problema în mod corect. (Ex. 7:6) Dar s-ar putea ca, mai târziu, el să fi obosit sau să se fi simțit descurajat din cauza spiritului de răzvrătire manifestat de israeliți atâția ani. Poate că Moise s-a concentrat mai mult asupra sentimentelor sale decât asupra modului în care putea să-l glorifice pe Iehova! Dacă un profet fidel ca Moise a putut să se poticnească și să nu mai privească spre Iehova, și nouă ar putea să ni se întâmple foarte ușor lucrul acesta. Asemenea lui Moise, noi suntem pe punctul de a intra într-o țară simbolică, lumea nouă promisă de Dumnezeu. (2 Pet. 3:13) Niciunul dintre noi nu ar vrea să piardă acest privilegiu special. Dar, pentru aceasta, trebuie să ne păstrăm privirea ațintită asupra lui Iehova, străduindu-ne să facem voința sa în permanență. (1 Ioan 2:17) w18.07 15 ¶14-16

Satan nu-i poate obliga pe oameni să acționeze împotriva voinței lor. (Iac. 1:14) Mulți slujesc scopului său din neștiință. Dar, după ce află adevărul, fiecare trebuie să aleagă cui dorește să-i slujească. (Fap. 3:17; 17:30) Dacă suntem hotărâți să îndeplinim voința lui Dumnezeu, Satan nu poate face nimic ca să ne știrbească integritatea. (Iov 2:3; 27:5) Satan și demonii lui au și alte limite. De exemplu, nicăieri în Scripturi nu scrie că ei ar putea citi gândurile oamenilor sau ce se află în inima lor. Biblia spune că doar Iehova și Isus au această capacitate. (1 Sam. 16:7; Mar. 2:8) Dacă facem tot ce ne stă în putință pentru a vorbi și a acționa în armonie cu voința divină, putem fi siguri că Iehova nu-i va permite Diavolului să ne facă vreun rău iremediabil. (Ps. 34:7) Trebuie să ne cunoaștem dușmanul, dar nu trebuie să fim înspăimântați de el. Cu sprijinul lui Iehova, chiar și oamenii imperfecți îl pot învinge pe Satan. Dacă ‘ne împotrivim lui, el va fugi de la noi’. (Iac. 4:7; 1 Pet. 5:9) w18.05 26 ¶15-17

Să presupunem că vrei să mergi la un eveniment ce va avea loc într-un oraș îndepărtat. Pentru a ajunge acolo trebuie să faci o călătorie lungă cu autocarul. Autogara este foarte aglomerată și sunt multe autocare parcate. Însă tu știi exact ce autocar să iei pentru a ajunge la destinație! Dacă ai urca în oricare altul, cu siguranță că te-ai îndrepta într-o direcție greșită. Tinerii din prezent sunt într-o situație similară: în față le stă o călătorie lungă, călătoria vieții. Uneori ei se simt copleșiți deoarece li se deschid multe oportunități și trebuie să ia decizii importante. Însă le va fi mai ușor să facă alegeri dacă știu exact încotro se îndreaptă în viață. Dragi tineri, vă veți axa viața asupra înfăptuirii voinței lui Iehova? Puteți face aceasta urmărind obiective spirituale și ținând cont de Iehova în toate deciziile pe care le luați, fie că este vorba despre instruire, loc de muncă, responsabilități familiale etc. Tinerii care se concentrează asupra serviciului sacru pot fi siguri că Iehova îi va binecuvânta și că îi va ajuta să aibă succes în viață. w18.04 25 ¶1-3

Iefta și-a respectat jurământul trimițând-o pe fiica sa, care era virgină, la Șilo. Ea avea să slujească la tabernacol tot restul vieții. (Jud. 11:30-35) Chiar dacă respectarea jurământului era un lucru greu pentru Iefta, pentru fiica lui trebuie să fi fost și mai greu. Cu toate acestea, ea a fost dispusă să respecte decizia tatălui său. (Jud. 11:36, 37) Ea a renunțat astfel la dreptul de a se căsători, de a avea copii, de a continua linia genealogică a familiei și de a-și păstra moștenirea. Cu siguranță că, în acele momente, fiica lui Iefta a avut nevoie de mângâiere și de încurajare. Biblia spune: „Și a ajuns o regulă în Israel ca, an de an, fiicele lui Israel să meargă și să-i aducă laude fiicei lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an”. (Jud. 11:39, 40) Exemplul fiicei lui Iefta ne ajută să ne gândim cu apreciere la creștinii de azi care aleg să rămână singuri pentru a acorda mai multă atenție ‘lucrurilor Domnului’. Și acești frați și surori merită să fie lăudați și încurajați! (1 Cor. 7:32-35) w18.04 17 ¶10, 11

Lui Satan i s-au alăturat în răzvrătire un număr mare de îngeri. Înainte de Potop, el i-a determinat pe unii dintre ei să aibă relații imorale cu fiicele oamenilor. Biblia dezvăluie acest adevăr prin intermediul unei scene simbolice: un balaur trage după el o treime din stelele cerului. (Gen. 6:1-4; Rev. 12:3, 4) Când acei îngeri au părăsit familia lui Dumnezeu, ei au trecut sub controlul lui Satan. Acești rebeli însă nu sunt doar o gloată de răzvrătiți. Satan a creat o imitație a Regatului lui Dumnezeu, el fiind regele. I-a organizat pe demoni în domeniul invizibil, le-a dat autoritate și i-a făcut conducători peste lume. (Ef. 6:12) Prin intermediul organizației sale din domeniul spiritual, Satan exercită autoritate asupra tuturor guvernelor omenești. w18.05 23 ¶5, 6

Iehova arată că ne iubește corectându-ne când trebuie, asemenea unui tată iubitor. David a prețuit disciplinarea lui Iehova. El a meditat la gândurile lui Iehova, și le-a însușit și s-a lăsat modelat de ele. Dacă și voi, dragi tineri, faceți acest lucru, veți ajunge să-l iubiți și mai mult pe Iehova și să îndepliniți voința sa. De asemenea, veți dobândi maturitate și profunzime spirituală. O soră pe nume Christin a spus: „Când fac cercetări și meditez la ceea ce citesc, am senzația că Iehova a scris lucrurile respective chiar pentru mine!”. O persoană cu preocupări spirituale se bucură de perspicacitate și de o cunoștință biblică vastă, ceea ce-i permite să vadă lumea și viitorul așa cum le vede Iehova. De ce ne dă Iehova cunoștință și perspicacitate? Deoarece vrea să ne stabilim obiective sănătoase în viață, să luăm decizii înțelepte și să privim viitorul cu încredere! (Is. 26:3) w18.12 26 ¶9, 10