Aprilie

Aristarh, un creștin macedonean din Tesalonic, a fost un prieten loial pentru apostolul Pavel. Îl întâlnim pentru prima oară în relatarea despre vizita lui Pavel în Efes, cu ocazia celei de-a treia călătorii misionare. În timp ce-l însoțea pe Pavel, Aristarh a fost prins de o mulțime. (Fap. 19:29) După ce a fost eliberat, el nu a fugit pentru a scăpa de pericol, ci, din loialitate, a rămas lângă Pavel. Câteva luni mai târziu, în Grecia, Aristarh îl însoțea încă pe Pavel, căruia împotrivitorii încercau în continuare să-i ia viața. (Fap. 20:2-4) În jurul anului 58 e.n, Pavel a fost trimis ca deținut la Roma. Aristarh l-a însoțit în această călătorie lungă, în timpul căreia au suferit un naufragiu. (Fap. 27:1, 2, 41) Se pare că, după ce au ajuns la Roma, Aristarh a fost închis o vreme împreună cu apostolul Pavel. (Col. 4:10) Cu siguranță că loialitatea acestui prieten devotat a fost o sursă de mângâiere și de încurajare pentru Pavel! Asemenea lui Aristarh, și noi putem fi prieteni loiali, stând lângă frații și surorile noastre nu numai în timpuri bune, ci și în „ziua necazului”. w20.01 9 ¶4, 5

Cineva care a fost uns se poate simți nedemn de acest privilegiu, dar nu se îndoiește nici măcar o clipă că Iehova l-a ales. Inima lui tresaltă de bucurie și este plină de apreciere pentru speranța pe care o are. (1 Pet. 1:3, 4) Înseamnă aceasta că cei unși vor să moară? Apostolul Pavel răspunde comparând corpul uman cu un cort: „Da, noi, care suntem în acest cort, gemem, fiindcă suntem împovărați. Căci vrem nu să ne dezbrăcăm de acesta, ci să ne îmbrăcăm cu celălalt, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață”. (2 Cor. 5:4) Acești creștini nu și-au pierdut dorința de a trăi pe pământ, nici nu vor să-și pună capăt vieții. Dimpotrivă, ei iubesc viața și vor să-și folosească fiecare zi pentru a-i sluji lui Iehova împreună cu familia și cu prietenii lor. Însă, indiferent ce fac, ei se gândesc întotdeauna la speranța glorioasă pe care o au. (1 Cor. 15:53; 2 Pet. 1:4; 1 Ioan 3:2, 3) w20.01 23 ¶12, 13

Ca parte a instruirii, Tatăl nostru iubitor ne disciplinează când este necesar. El face aceasta în multe moduri. Ne poate corecta printr-o idee pe care o citim în Biblie sau pe care o auzim la întruniri. De asemenea, ajutorul de care avem nevoie ar putea veni de la bătrâni. Indiferent de forma pe care o ia, disciplinarea de la Iehova are întotdeauna la bază iubirea. (Ier. 30:11) Iehova ne susține în încercări. Un tată iubitor își susține copiii când trec prin momente grele. În mod similar, Tatăl nostru ceresc ne susține în încercări. El ne dă spiritul său sfânt pentru a ne ocroti de pericolele de natură spirituală. (Luca 11:13) Iehova ne oferă ocrotire și din punct de vedere emoțional. De exemplu, el ne dă o speranță minunată. Speranța ne ajută să suportăm încercările. Indiferent de greutățile prin care trecem, Tatăl nostru iubitor va vindeca complet orice rană pe care acestea ne-o cauzează. Necazurile, oricare ar fi ele, sunt temporare, însă binecuvântările pe care ni le va da Iehova vor fi veșnice. (2 Cor. 4:16-18) w20.02 5 ¶14, 15

Lupta împotriva invidiei poate fi câștigată! Să analizăm exemplul fraților lui Iosif. La mulți ani după ce l-au vândut pe Iosif, ei l-au întâlnit în Egipt, însă nu l-au recunoscut. Înainte de a le spune cine este cu adevărat, Iosif i-a testat ca să vadă dacă se schimbaseră. A pregătit o masă la care i-a dat fratelui lor mai mic, Beniamin, mult mai multă atenție decât celorlalți. (Gen. 43:33, 34) Însă nimic nu lasă să se înțeleagă că frații lui Beniamin au devenit invidioși pe el. Dimpotrivă, ei au manifestat o grijă sinceră față de fratele lor și față de tatăl lor, Iacob. (Gen. 44:30-34) Întrucât frații lui renunțaseră la invidie, ei au putut contribui la restabilirea unor relații pașnice în familia lor. (Gen. 45:4, 15) În mod similar, dacă înlăturăm orice urmă de invidie din inima noastră, vom contribui la păstrarea păcii în familie și în congregație. Iehova se așteaptă să luptăm împotriva invidiei și să urmărim pacea. Dacă vom cultiva umilință, precum și sentimente de mulțumire și de apreciere, nu-i vom permite invidiei să prindă rădăcini. w20.02 18, 19 ¶17, 18

O modalitate de a răspunde la iubirea lui Iehova este aceea de a vorbi cu el în rugăciune. Iubirea ta pentru Dumnezeu va crește dacă îi vorbești despre toate îngrijorările tale și îi mulțumești pentru tot ce face pentru tine. Iar, când vezi cum îți răspunde Iehova la rugăciuni, prietenia dintre tine și el se întărește. Astfel, vei fi convins că Iehova te înțelege cu adevărat. Însă, pentru a te apropia de el, trebuie să-i înțelegi modul de gândire. De asemenea, trebuie să cunoști care sunt cerințele sale, iar singura modalitate de a-ți însuși această cunoștință este studierea Cuvântului său, Biblia. Așadar, învață să o prețuiești. Doar Biblia dezvăluie adevărul despre Iehova și despre scopul său cu privire la tine. Demonstrezi că prețuiești Biblia dacă citești din ea în fiecare zi, te pregătești de fiecare dată pentru studiu și aplici ceea ce înveți. (Ps. 119:97, 99; Ioan 17:17) Ai un program de citire a Bibliei? Dacă da, îl respecți citind din Biblie în fiecare zi? w20.03 5 ¶8, 9

Dacă te deplasezi foarte greu, ai putea să stai în locuri aglomerate și să le predici trecătorilor. Sau ai putea să predici informal, să scrii scrisori sau să iei parte la mărturia prin telefon. Mulți vestitori care nu pot merge des din casă în casă găsesc bucurie în aceste forme ale lucrării de predicare. În ciuda limitelor impuse de starea de sănătate, ne putem înfăptui pe deplin serviciul. Pavel spus: „Pentru toate lucrurile am tărie datorită celui care îmi dă putere”. (Filip. 4:13) Pavel a avut nevoie de această putere atunci când s-a îmbolnăvit în una dintre călătoriile sale misionare. El le-a explicat galatenilor: „Datorită unei boli a cărnii mele v-am anunțat vestea bună prima dată”. (Gal. 4:13) În mod asemănător, problemele de sănătate ne-ar putea da ocazia de a le predica vestea bună medicilor, asistentelor medicale sau altor persoane care ne îngrijesc. Mulți dintre aceștia sunt la muncă atunci când vestitorii îi caută acasă. w19.04 4, 5 ¶10, 11

În 2018, peste 223 000 de vestitori trăiau în zone unde activitatea noastră era interzisă sau restricționată. Acest lucru nu ne surprinde, întrucât adevărații creștini se așteaptă la persecuții. Indiferent de zona în care locuim, autoritățile guvernamentale pot să interzică pe neașteptate închinarea pe care i-o aducem iubitorului nostru Dumnezeu, Iehova. Când un guvern ne interzice lucrarea, am putea trage în mod greșit concluzia că nu mai avem aprobarea lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să uităm că persecuția nu e un semn că Iehova e nemulțumit de serviciul nostru. Experiența apostolului Pavel este edificatoare în privința aceasta. Cu siguranță, el s-a bucurat de aprobarea lui Dumnezeu. A avut privilegiul să scrie 14 scrisori din Scripturile grecești creștine și a fost un apostol al națiunilor. Totuși, Pavel a înfruntat persecuții aprige. (2 Cor. 11:23-27) Din exemplul său învățăm că Iehova permite ca slujitorii săi fideli să fie persecutați. w19.07 8 ¶1, 3

Unul dintre modurile în care Iehova își manifestă interesul față de noi, slujitorii săi, este acela că ne ajută să facem față atacurilor dușmanilor. Principalii noștri dușmani sunt Satan și demonii. Iehova ne avertizează cu privire la acești dușmani și ne dă tot ce avem nevoie pentru a ne împotrivi atacurilor lor. (Ef. 6:10-13) Dacă acceptăm ajutorul lui Iehova și ne bazăm pe el în totalitate, vom reuși să ne opunem Diavolului. Astfel, putem avea aceeași încredere pe care a avut-o și apostolul Pavel, care a scris: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră?”. (Rom. 8:31) În calitate de creștini adevărați, noi nu suntem interesați de Satan sau de demoni, ci ne străduim să învățăm cât mai multe despre Iehova și să-i slujim cu loialitate. (Ps. 25:5) Totuși, trebuie să cunoaștem modul în care acționează Satan pentru a nu ne lăsa înșelați de el. (2 Cor. 2:11) w19.04 20 ¶1, 2

Când discutăm cu o persoană îndurerată, suntem noi buni ascultători? Aceasta nu înseamnă doar a sta și a nu spune nimic. Putem manifesta empatie, compasiune și iubire când ascultăm pe cineva spunându-i cu tact câteva cuvinte pline de căldură. De exemplu: „Îmi pare atât de rău că ți s-a întâmplat așa ceva!”. Am putea să-i punem și câteva întrebări pentru a ne asigura că înțelegem ceea ce ne spune. De exemplu: „Mă poți ajuta, te rog, să înțeleg la ce te referi?” sau „Când ai spus . . . , am înțeles că . . . Oare am înțeles bine?”. Astfel de expresii care vădesc iubire îl pot asigura pe cel care ne vorbește că îl ascultăm cu adevărat și că ne străduim să-l înțelegem. (1 Cor. 13:4, 7) Biblia ne amintește să fim ‘înceți la vorbire’. Nu ar trebui să întrerupem persoana pentru a-i da sfaturi sau pentru a-i corecta modul de gândire, ci ar trebui să avem răbdare! În loc să le dăm soluții, le vom arăta empatie și compasiune. (1 Pet. 3:8) w19.05 17, 18 ¶15-17

În familie, soțul trebuie să-și iubească soția ‘așa cum Cristos iubește congregația’. (Ef. 5:28, 29) Soțul trebuie să imite iubirea plină de spirit de sacrificiu care l-a caracterizat pe Cristos punând necesitățile și fericirea soției sale mai presus de ale lui. Poate că unora dintre bărbați le este greu să manifeste o asemenea iubire deoarece provin dintr-un mediu în care nu se punea preț pe dreptate și iubire în relațiile cu alții. Probabil că nu le este ușor să renunțe la această mentalitate greșită, dar trebuie să facă schimbări dacă vor să asculte de legea lui Cristos. Un soț care îi arată soției sale o iubire plină de sacrificiu de sine câștigă respectul ei. Iar un tată care își iubește cu adevărat copiii nu le va face niciodată rău prin cuvinte sau fapte. (Ef. 4:31) El le va arăta că îi iubește și că îi susține, ceea ce le va aduce copiilor un sentiment de siguranță și de stabilitate. Astfel, tatăl câștigă iubirea și încrederea copiilor săi. w19.05 6 ¶21

La ce s-a gândit Maria când a auzit cuvintele îngerului? A înțeles ea că Isus urma să-l înlocuiască pe regele Irod sau pe unul dintre succesorii acestuia? Dacă Isus ar fi devenit rege, Maria ar fi ocupat poziția de regină-mamă, iar familia ei ar fi locuit în palatul regal. Totuși, în Biblie nu există nicio mențiune că Maria ar fi cerut vreo poziție privilegiată în Regat. Maria a fost o femeie foarte umilă. Așadar, obiectivul nostru principal atunci când studiem Cuvântul lui Dumnezeu și publicațiile sclavului fidel este acela de a ne apropia de Iehova. De asemenea, vrem să înțelegem mai bine ‘ce fel de oameni’ suntem și ce schimbări trebuie să facem pentru a-i fi plăcuți lui Dumnezeu. (Iac. 1:22-25; 4:8) Prin urmare, la începutul fiecărei sesiuni de studiu trebuie să îi cerem lui Iehova spiritul său sfânt, implorându-l să ne ajute să tragem maximum de foloase din material și să înțelegem unde trebuie să facem îmbunătățiri. w19.05 30, 31 ¶18, 19

Uneori, întâmpinăm mai multe probleme stresante deodată. De exemplu, un Martor pe nume John, care suferă de scleroză multiplă, a fost distrus când soția sa l-a părăsit după 19 ani de căsătorie. Apoi, cele două fiice ale sale au încetat să-i slujească lui Iehova. Bob și Linda au avut de înfruntat alt gen de probleme. Amândoi și-au pierdut locurile de muncă, iar mai târziu casa. Pe lângă toate acestea, Linda a fost diagnosticată cu o boală de inimă potențial fatală și cu o maladie autoimună. Putem fi siguri că iubitorul nostru Tată, Iehova, înțelege sentimentele pe care le încercăm din cauza stresului deoarece el ne-a creat. Iehova vrea să ne ajute să depășim problemele. (Filip. 4:6, 7) În Cuvântul său găsim experiențele multor slujitori din vechime care au trecut prin încercări. Biblia descrie și modul în care au fost ajutați de Iehova să depășească acele situații stresante. w19.06 14 ¶2, 3

Când le facem mici fapte de bunătate celor care și-au pierdut partenerul conjugal, le arătăm că îi iubim cu adevărat. Acum, că sunt singuri, ei au și mai mare nevoie de prieteni adevărați. Cum putem arăta că le suntem prieteni? Am putea să-i invităm la o gustare, la o destindere ori în lucrarea de predicare. Sau, uneori, i-am putea invita la închinarea în familie. Dacă facem aceste lucruri, îl vom bucura pe Iehova, întrucât el „este lângă cei cu inima frântă” și le ocrotește pe văduve. (Ps. 34:18; 68:5) În viitorul apropiat, când Regatul lui Dumnezeu va domni peste pământ, „necazurile de altădată vor fi uitate”. Așteptăm cu nerăbdare timpul când „nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte, nici nu-i vor mai urca în inimă”. (Is. 65:16, 17) Însă până atunci, să ne sprijinim unii pe alții și să dovedim atât prin cuvânt, cât și prin faptă că iubim întreaga noastră familie spirituală. (1 Pet. 3:8) w19.06 25 ¶18, 19

Cu mulți ani în urmă, în Turnul de veghe s-a spus: „Cel care îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu se va încrede și mai mult în el când trece prin încercări”. Într-adevăr, pentru a înfrunta cu succes persecuțiile trebuie să îl iubim pe Iehova și să ne încredem pe deplin în el. (Mat. 22:36-38; Iac. 5:11) Să citim Biblia zilnic cu scopul de a ne apropia și mai mult de Iehova. (Iac. 4:8) În timp ce citim, să ne concentrăm asupra calităților lui Iehova. Să observăm cum reflectă cuvintele și acțiunile lui Dumnezeu iubirea și afecțiunea sa. (Ex. 34:6) Unora le este greu să creadă că Dumnezeu îi iubește deoarece nu au simțit niciodată că sunt iubiți. Dacă și tu simți la fel, încearcă să faci în fiecare zi o listă cu ocaziile în care Iehova îți arată îndurare și bunătate. (Ps. 78:38, 39; Rom. 8:32) Dacă vei analiza situațiile prin care treci și vei medita la ce citești din Biblie, vei putea sesiza multe lucruri pe care Iehova le face pentru tine. Cu cât vom simți mai multă recunoștință pentru Iehova, cu atât prietenia dintre noi se va întări. (Ps. 116:1, 2) w19.07 2, 3 ¶4, 5

Iehova nu ne-a dat autoritatea să luăm decizii în locul altora. Cine face inutil reguli pentru frați nu îi ajută pe aceștia să fie în siguranță, ci încearcă să fie stăpân pe credința lor. Satan Diavolul, va continua să îi persecute pe slujitorii fideli ai lui Iehova. (1 Pet. 5:8; Rev. 2:10) Satan și cei care îl susțin vor încerca să interzică închinarea noastră. Însă nu avem niciun motiv să fim paralizați de frică! (Deut. 7:21) Iehova este lângă noi și va continua să ne susțină și în timp de persecuții. (2 Cron. 32:7, 8) Dorim să fim la fel de hotărâți ca frații noștri din secolul I, care le-au spus conducătorilor din acel timp: „Judecați voi înșivă dacă este drept în ochii lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu. Fiindcă noi nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit”. (Fap. 4:19, 20) w19.07 13 ¶18-20

Când predicăm, trebuie să ne străduim să înțelegem motivele pentru care oamenii au un anumit mod de gândire. Pavel a crescut între evrei. Cu siguranță, a trebuit să-și adapteze stilul de predicare când a vorbit cu oamenii din națiuni care nu știau aproape nimic, sau chiar nimic, despre Iehova și despre Scripturi. Probabil că va trebui să facem unele cercetări pentru a-i putea înțelege pe oamenii din teritoriu. (1 Cor. 9:20-23) Scopul nostru este acela de a-i găsi pe ‘cei merituoși’. (Mat. 10:11) Pentru a fi eficienți, trebuie să încercăm să aflăm ce gândesc și să-i ascultăm cu atenție. Un frate din Anglia obișnuiește să-i întrebe pe oameni ce anume poate contribui la o căsnicie fericită, cum pot fi educați copiii sau ce ne poate ajuta să facem față nedreptăților. După ce le ascultă răspunsul, el spune: „Ce părere aveți despre acest sfat care a fost scris în urmă cu aproape 2 000 de ani?”. Apoi, fără a folosi cuvântul „Biblie”, le arată pe telefon un verset pregătit dinainte. w19.07 21, 22 ¶7, 8

Isus i-a spus unui fariseu: „Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta”. (Mat. 22:36, 37) Nu am vrea să-l iubim pe Dumnezeu cu o inimă împărțită. Dimpotrivă, dorim ca iubirea noastră față de el să se adâncească zi de zi. Pentru a-l iubi pe Dumnezeu, trebuie să-l cunoaștem. Biblia spune: „Cine nu iubește n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8) Apostolul Pavel a arătat că iubirea noastră pentru Dumnezeu se va adânci dacă vom cunoaște adevărul despre El și vom înțelege modul său de gândire. (Filip. 1:9) Când am început să studiem Biblia, am început să îl iubim pe Dumnezeu deși cunoșteam puține lucruri despre el. Cu cât învățam mai mult despre Iehova, cu atât iubirea noastră pentru el creștea. Nu este surprinzător, așadar, că citirea din Biblie și meditarea sunt printre cele mai importante lucruri din viața noastră. (Filip. 2:16) w19.08 9 ¶4, 5

Dacă ne aflăm într-o nouă repartiție, trebuie să ne facem prieteni noi. Să nu uităm că, pentru a avea prieteni, trebuie să fim noi înșine buni prieteni. Dacă vorbim despre experiențele frumoase avute în serviciul lui Iehova, alții vor observa bucuria noastră. Dacă a trebuit să ne părăsim repartiția din cauză că partenerul nostru de căsătorie s-a îmbolnăvit, să nu-l învinovățim. Sau, dacă noi avem probleme de sănătate, să nu ne simțim vinovați considerând că ne-am dezamăgit partenerul de viață. Să nu uităm că cei doi soți sunt „o singură carne” și că i-au promis lui Iehova să-și poarte de grijă în orice situație. (Mat. 19:5, 6) Dacă un cuplu pleacă din repartiție din cauza unei sarcini neplanificate, ei trebuie să-și asigure copilul că el este mai important decât fosta lor repartiție. Trebuie să-i spună de repetate ori că îl consideră „o răsplată” de la Dumnezeu. (Ps. 127:3-5) De asemenea, trebuie să-i vorbească despre experiențele frumoase din repartiția lor. Acestea l-ar putea face să-și dorească să slujească și el cu timp integral. w19.08 22 ¶10, 11

Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, a dezonorat numele divin și a predat minciuni despre Dumnezeu. S-a prostituat din punct de vedere spiritual încheind alianțe cu regii pământului și s-a folosit de puterea și de influența lui pentru a-și exploata turmele. De asemenea, a vărsat mult sânge, inclusiv sângele slujitorilor lui Dumnezeu. (Rev. 18:24; 19:2) Iehova va distruge ‘marea prostituată’ prin intermediul ‘celor zece coarne’ ale ‘fiarei de culoare stacojie’. Fiara simbolică reprezintă Organizația Națiunilor Unite. Cele zece coarne reprezintă puterile politice care susțin această organizație. La timpul stabilit de Dumnezeu, aceste puteri politice vor ataca marea prostituată, Babilonul simbolic. Ele „o vor pustii, o vor lăsa goală” jefuindu-i bogățiile și demascându-i răutatea. (Rev. 17:3, 16) Această distrugere rapidă – ca și când s-ar petrece într-o singură zi – va fi șocantă pentru toți cei care au susținut-o, întrucât ea se laudă de mult timp: „Nu voi vedea niciodată jalea”. (Rev. 18:7, 8) w19.09 10 ¶10, 11

Această invitație le este făcută tuturor. Isus nu va respinge pe nimeni care dorește cu sinceritate să-i slujească lui Dumnezeu. (Ioan 6:37, 38) Toți continuatorii lui Cristos au onoarea de a colabora cu el în lucrarea pe care i-a încredințat-o Iehova. Putem fi siguri că Isus ne va fi mereu aproape pentru a ne ajuta în această activitate. (Mat. 28:18-20) Oamenii umili au fost atrași de personalitatea lui Isus. (Mat. 19:13, 14; Luca 7:37, 38) De ce? Între Isus și farisei exista o mare diferență. Aceștia erau reci, mândri și aroganți. (Mat. 12:9-14) În schimb, Isus era o persoană caldă, iubitoare și umilă. Fariseii erau ambițioși și se mândreau cu poziția privilegiată pe care o aveau în societate. Isus a dezaprobat ambiția și i-a învățat pe discipoli să nu se considere superiori altora. (Mat. 23:2, 6-11) Fariseii stăpâneau peste oameni apelând la frică și la intimidare. (Ioan 9:13, 22) Însă Isus îi înviora pe alții prin fapte și cuvinte pline de iubire și de bunătate. Putem învăța multe de la Isus. w19.09 20 ¶1; 21 ¶7-9

Întrunirile ne ajută să ne apropiem și mai mult de Iehova. Atitudinea pe care o avem față de întruniri arată cu claritate dacă vom reuși să facem față persecuțiilor din viitor. (Evr. 10:24, 25) Dacă în prezent permitem unor obstacole minore să ne împiedice să ne întrunim cu frații noștri, ce vom face când participarea la întruniri va presupune, probabil, să ne riscăm libertatea? Dacă ne întărim hotărârea de a asista la întruniri, nu vom ceda atunci când persecutorii vor încerca să ne oprească. Acum este timpul să cultivăm iubire pentru întruniri. Dacă ne face plăcere să asistăm la întruniri, niciun fel de împotrivire – nici măcar interzicerea lucrării noastre – nu ne va face să ascultăm mai mult de oameni decât de Dumnezeu. (Fap. 5:29) Să memorăm versetele noastre preferate. (Mat. 13:52) Este adevărat că memoria noastră nu e perfectă, dar Iehova se poate folosi de spiritul său sfânt pentru a ne aminti versete din Biblie. (Ioan 14:26) Versetele memorate ne vor ajuta să rămânem aproape de Iehova și să perseverăm cu fidelitate. w19.07 3 ¶5; 4 ¶8, 9

Dacă ne-am născut după anul 1914, atunci ne-am trăit întreaga viață în „zilele din urmă” ale acestei lumi. Cu toții am auzit de evenimentele prezise de Isus: războaie, lipsuri de alimente, cutremure de pământ, epidemii, creșterea infracționalității și persecutarea slujitorilor lui Iehova. (Mat. 24:3, 7-9, 12; Luca 21:10-12) De asemenea, vedem împlinirea profeției lui Pavel referitoare la comportamentul oamenilor. Slujitorii lui Iehova sunt convinși că acestea sunt „zilele din urmă”. (Mica 4:1) Întrucât din 1914 s-a scurs o lungă perioadă de timp, în prezent trebuie să ne aflăm în ultima parte a ‘zilelor din urmă’. Sfârșitul este foarte aproape. De aceea, trebuie să cunoaștem răspunsul la următoarele întrebări: Ce evenimente vor avea loc la sfârșitul ‘zilelor din urmă’? Și ce dorește Iehova să facem în timp ce așteptăm acele evenimente? w19.10 8 ¶1, 2

Perseverența nu depinde de circumstanțe favorabile. Ea depinde de încrederea pe care o avem în Iehova. (Rom. 12:12) Din cuvintele lui Isus consemnate în textul de astăzi, înțelegem că trebuie să rămânem fideli indiferent de încercările prin care am trece. Suportând încercările din prezent, vom deveni mai puternici înainte să înceapă marele necaz. La fel ca perseverența, adevăratul curaj depinde de încrederea pe care o avem în Iehova. Cum putem învăța să ne bazăm într-o măsură mai mare pe Dumnezeu? Citind Cuvântul său în fiecare zi și meditând la felul în care și-a salvat slujitorii în trecut. (Ps. 68:20; 2 Pet. 2:9) Când națiunile ne vor ataca în timpul marelui necaz, va trebui să fim mai curajoși ca niciodată și să ne încredem în Iehova mai mult ca oricând. (Ps. 112:7, 8; Evr. 13:6) Dacă ne bazăm încă de pe acum pe ajutorul lui Iehova, vom avea curajul de a înfrunta atacul lui Gog din Magog. Suntem convinși că ocrotirea iubitoare a lui Iehova ne oferă adevărata siguranță. (1 Cor. 13:8) w19.10 17, 18 ¶15, 16

Diavolul controlează această lume și se folosește de ea pentru a ne exploata slăbiciunile și pentru a ne îngreuna lupta împotriva dorințelor greșite. (Ef. 2:1-3) Obiectivul său este de a ne face să iubim și alte lucruri, astfel încât să nu-i mai fim devotați doar lui Iehova. După ce a vorbit despre sfârșitul lumii lui Satan și despre lumea nouă care va veni, apostolul Petru a spus: „De aceea, iubiții mei frați, fiindcă așteptați aceste lucruri, faceți tot posibilul ca în final să fiți găsiți de el fără pată, fără defect și în pace”. (2 Pet. 3:14) Când respectăm acest îndemn și facem tot ce putem pentru a rămâne curați pe plan moral și spiritual, arătăm că îi suntem devotați exclusiv lui Iehova. Satan și lumea lui vor încerca în continuare să ne schimbe prioritățile. (Luca 4:13) Însă nu vom permite ca nimeni și nimic să ocupe în inima noastră locul rezervat lui Iehova. Suntem hotărâți să îi dăm lui Dumnezeu ceea ce numai el merită: devoțiunea noastră exclusivă! w19.10 26 ¶4; 31 ¶18, 19

Unele îngrijorări pe care le-am putea avea sunt normale. De exemplu, preocuparea de a nu le displăcea lui Iehova și lui Isus este sănătoasă. (1 Cor. 7:32) Dacă păcătuim grav, suntem neliniștiți și dorim să ne restabilim relația de prietenie cu Dumnezeu. De asemenea, suntem preocupați să îi plăcem partenerului de căsătorie și să ne îngrijim de membrii familiei, precum și de colaboratorii noștri. (1 Cor. 7:33; 2 Cor. 11:28) În schimb, îngrijorându-ne inutil, de exemplu, preocupându-ne în permanență din cauza hranei și îmbrăcămintei, am putea ajunge să ne concentrăm eforturile spre acumularea de bunuri materiale. (Mat. 6:31, 32) Dacă lăsăm să se întâmple acest lucru, credința noastră în Dumnezeu va slăbi și spiritualitatea noastră va avea de suferit. (Mar. 4:19; 1 Tim. 6:10) Sau am putea cădea victimă dorinței exagerate de a le plăcea altora. Drept urmare, teama de a nu fi ridiculizați sau chiar persecutați ar putea eclipsa teama de Iehova. Pentru a nu cădea în această capcană, trebuie să îl implorăm pe Dumnezeu să ne dea credința și curajul de a nu ne teme de oameni. (Prov. 29:25; Luca 17:5) w19.11 15 ¶6, 7

Există decizii importante pe care nu am vrea niciodată să le schimbăm. De exemplu, suntem hotărâți să ne ținem promisiunea de a-i sluji lui Iehova și să respectăm jurământul făcut partenerului conjugal. (Mat. 16:24; 19:6) Dar sunt decizii asupra cărora ar putea fi nevoie să revenim când situația ni se schimbă. Ce pași ne pot ajuta să luăm decizii cât mai bune? Într-un domeniu sau altul, tuturor ne „lipsește înțelepciunea”. Așadar, trebuie să-i cerem ajutor lui Iehova când avem de luat decizii sau când trebuie să revenim asupra unor decizii din trecut, iar el ne va ajuta. Să facem cercetări. Trebuie să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu, să citim materialele publicate de organizația lui Iehova și să ne consultăm cu persoane de încredere. (Prov. 20:18) Acești pași sunt esențiali înainte de luarea unor decizii precum: schimbarea locului de muncă, mutarea într-o altă regiune sau alegerea instruirii necesare pentru a ne întreține în serviciul creștin. w19.11 27 ¶6-8

Din fericire, Dumnezeu a găsit o cale pentru a ne elibera din păcat. Isus joacă un rol-cheie în această privință. În secolul al VIII-lea î.e.n., profetul Isaia prezicea o eliberare de proporții, care le va aduce oamenilor mai multe beneficii decât le-a adus israeliților anul jubiliar. El a scris: „Spiritul Domnului Suveran Iehova este peste mine, pentru că Iehova m-a uns să le anunț vestea bună celor smeriți. El m-a trimis să-i pansez pe cei cu inima frântă, să le vestesc captivilor libertatea”. (Is. 61:1) La cine se referă această profeție? Această profeție importantă cu privire la eliberare a început să se împlinească după ce Isus și-a început lucrarea pe pământ. Când a mers în sinagoga din Nazaret, orașul unde a crescut, Isus le-a citit evreilor adunați acolo chiar această profeție și a aplicat-o la sine. (Luca 4:16-19) w19.12 9, 10 ¶6-8

Pentru a înfrunta persecuțiile avem nevoie de curaj. Ce putem face dacă simțim că ne lipsește această calitate? Să nu uităm că adevăratul curaj nu depinde de statura, de puterea sau de capacitățile noastre. Să ne amintim de tânărul David, care l-a înfruntat pe Goliat. În comparație cu acel uriaș, David era mic, firav și slab înarmat. David nu avea nici măcar o sabie. Însă el, plin de curaj, a alergat fără teamă ca să lupte împotriva acelui uriaș arogant. De ce era David atât de curajos? Deoarece avea convingerea fermă că Iehova era cu el. (1 Sam. 17:37, 45-47) David nu s-a gândit la cât de mic era el în comparație cu Goliat, ci la cât de mic era Goliat în comparație cu Iehova. Ce învățăm din această relatare? Și noi putem avea curaj dacă suntem convinși că Iehova este cu noi și că dușmanii noștri sunt neînsemnați în comparație cu Dumnezeul nostru Atotputernic. (2 Cron. 20:15; Ps. 16:8) w19.07 5 ¶11-13

Tihic s-a dovedit a fi un prieten creștin loial pentru apostolul Pavel. (Fap. 20:4) În jurul anului 55 e.n., Pavel a organizat o strângere de fonduri pentru creștinii iudei și se pare că l-a trimis pe Tihic să ajute la îndeplinirea acestei sarcini importante. (2 Cor. 8:18-20) Mai târziu, în timpul primei detenții a lui Pavel la Roma, Tihic a fost mesagerul său personal. El le-a dus congregațiilor din Asia scrisorile lui Pavel și mesajele sale de încurajare. (Col. 4:7-9) Tihic a fost întotdeauna un prieten demn de încredere pentru Pavel. (Tit 3:12) Dar nu toți creștinii din secolul I erau de încredere ca Tihic. În jurul anului 65 e.n., în timpul celei de-a doua detenții, Pavel a scris că mulți creștini din provincia Asiei evitau să aibă legături cu el, probabil pentru că le era teamă de împotrivitori. (2 Tim. 1:15) Însă Pavel putea conta pe ajutorul lui Tihic, motiv pentru care i-a mai dat o sarcină. (2 Tim. 4:12) Cu siguranță că el a apreciat mult prietenia statornică a lui Tihic. w20.01 10 ¶7, 8

Probabil că te întrebi dacă Iehova te-a uns și pe tine cu spiritul său sfânt. Gândește-te la următoarele întrebări importante: Ai o dorință fierbinte de a face voința lui Iehova? Ești un predicator foarte zelos al veștii bune? Ești un cercetător sârguincios al Bibliei și iubești „lucrurile profunde ale lui Dumnezeu”? Simți că Iehova te-a binecuvântat cu rezultate extraordinare în lucrarea de predicare? Simți că ai o mare responsabilitate față de cei care au nevoie de ajutor spiritual? Ai văzut dovezi ale sprijinului divin în multe domenii din viața ta? Dacă ai răspuns afirmativ la întrebările de mai sus, este aceasta o dovadă că ai speranță cerească? Nu, nu este. De ce? Deoarece toți slujitorii lui Iehova pot avea astfel de sentimente. În realitate, faptul că te întrebi dacă ești sau nu uns este o dovadă în sine că nu ești uns. Cei care au fost chemați de Iehova nu își pun această întrebare, nu au dubii. Ei știu că sunt unși! w20.01 23 ¶14