Iulie

Când alții se comportă dur cu noi sau sunt lipsiți de amabilitate, am putea fi tulburați. Neliniștea poate fi și mai mare când cel care ne-a rănit este un prieten apropiat sau o rudă. Când suntem tulburați, putem învăța multe din exemplul biblic al Anei, care a fost necăjită mult de cea de-a doua soție a soțului ei. (1 Sam. 1:12) Asemenea Anei, și noi putem petrece mult timp în rugăciune vorbind cu Iehova despre îngrijorările și temerile noastre. Nu e necesar ca rugăciunile să ia o formă poetică sau să fie perfect structurate. Uneori, cuvintele noastre pline de amărăciune sunt spuse printre suspine. Cu toate acestea, Iehova nu obosește niciodată să ne asculte. Totuși, dorim să ținem cont de sfatul din Filipeni 4:6, 7. Apostolul Pavel arată cu claritate că trebuie să-i adresăm lui Iehova și cuvinte de mulțumire și de recunoștință. Avem multe motive să-i mulțumim lui Dumnezeu: putem menționa darul vieții, lucrările sale de creație, iubirea sa loială și speranța minunată pe care ne-a dat-o. w20.02 20 ¶3; 21 ¶6

Iehova ne-a binecuvântat cu darul vorbirii. (Ex. 4:10, 11; Rev. 4:11) În Cuvântul său, el ne arată cum să ne folosim acest dar cu înțelepciune. Ar trebui să fim mereu gata să vorbim despre Iehova și despre Regatul său. (Mat. 24:14; Rom. 10:14) Astfel, îl imităm pe Isus. Unul dintre principalele motive pentru care Isus a venit pe pământ a fost acela de a depune mărturie despre Tatăl său. (Ioan 18:37) Însă este foarte important și cum vorbim. Așadar, când vorbim cu alții despre Iehova, trebuie să facem acest lucru „cu blândețe și respect profund”, manifestând considerație față de sentimentele și convingerile acestora. (1 Pet. 3:15) Astfel, nu vom purta doar o conversație rece, ci vom preda în așa fel încât să sensibilizăm inima ascultătorilor noștri. Bătrânii nu ar trebui să ezite să-i vorbească unui colaborator care are nevoie de sfaturi. Bineînțeles, ei vor alege momentul potrivit pentru a-i vorbi, poate atunci când nu sunt și alții de față, pentru a nu-l face să se simtă stânjenit. w20.03 18 ¶2-4

Dar pentru ce anume ne putem ruga? Putem să-l rugăm pe Iehova să ne dea „mai multă credință”. (Luca 17:5; Ioan 14:1) Avem nevoie de credință întrucât Satan le va aduce încercări tuturor continuatorilor lui Isus. (Luca 22:31) Cum ne ajută credința? După ce am făcut tot ce ține de noi pentru a depăși o încercare, credința ne va determina să-i încredințăm lui Iehova problema noastră și să așteptăm liniștiți. Fiind convinși că el poate să rezolve problema mult mai bine decât noi, ne vom păstra pacea minții și a inimii. (1 Pet. 5:6, 7) Rugăciunea ne ajută să ne păstrăm pacea lăuntrică chiar și atunci când trecem prin încercări grele. Robert, un frate fidel în vârstă de peste 80 de ani, spune: „Sfatul din Filipeni 4:6, 7 m-a ajutat să depășesc multe încercări. Am avut probleme financiare și mi-am pierdut o vreme privilegiul de a sluji ca bătrân”. Ce l-a ajutat pe Robert să-și păstreze pacea minții? El spune: „Când încep să mă îngrijorez, mă rog. Și cu cât mă rog mai des și mai intens, cu atât mă simt mai liniștit”. w19.04 9, 10 ¶5-7

Abuzul asupra unui copil este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Când un om păcătuiește împotriva altui om păcătuiește și împotriva lui Iehova. Să examinăm o situație prezentată în Legea mozaică. Legea spunea că cineva care fura de la semenul său ori îl înșela ‘îi era infidel lui Iehova’. (Lev. 6:2-4) Cineva din congregație care abuzează sexual un copil, răpindu-i sentimentul de siguranță, îi este, indiscutabil, infidel lui Dumnezeu. Cel care procedează astfel aduce o mare dezonoare asupra numelui lui Iehova. Așadar, abuzul este un act reprobabil și un păcat grav împotriva lui Dumnezeu. Unele articole din Turnul de veghe și Treziți-vă! au arătat cum pot suporta victimele abuzului sexual traumele emoționale, cum pot fi ele ajutate și încurajate, precum și ce pot face părinții pentru a-și ocroti copiii. Bătrânii au primit instrucțiuni biblice detaliate privitoare la gestionarea cazurilor de abuz asupra copiilor. Organizația actualizează periodic aceste instrucțiuni. w19.05 9, 10 ¶8, 9

Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie ascuțită ce taie și demască minciunile promovate de Satan. (Ef. 6:17) De exemplu, Cuvântul lui Dumnezeu demască minciuna potrivit căreia morții pot comunica cu cei vii. (Ps. 146:4) De asemenea, ne ajută să înțelegem că doar Iehova poate prezice cu exactitate viitorul. (Is. 45:21; 46:10) Dacă citim cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu și medităm la cele citite, vom fi pregătiți să respingem și chiar să urâm minciunile pe care spiritele rele vor să le credem. Așadar, să stăm departe de orice are legătură cu spiritismul. Întrucât suntem creștini adevărați, noi nu practicăm nicio formă de spiritism. Nu consultăm niciun medium și nu încercăm în niciun fel să luăm legătura cu cei care au murit. Evităm obiceiurile de înmormântare bazate pe credința că ceva din om supraviețuiește morții lui. De asemenea, nu recurgem la astrologie sau la ghicitorie pentru a afla viitorul. Știm că toate aceste practici sunt foarte periculoase și ne-ar putea aduce în contact direct cu Satan și cu demonii săi. w19.04 21, 22 ¶8, 9

Oamenii care își însușesc înțelepciunea acestei lumi desconsideră normele morale ale Bibliei spunând că sunt nerealiste. Unii dintre ei s-ar putea întreba: „De ce trebuie să ne înfrânăm dorințele sexuale cu care Dumnezeu ne-a creat?”. Această mentalitate are la bază convingerea greșită că oamenii trebuie să-și satisfacă orice dorință. Dar Biblia spune altceva. Ea ne învață că ne putem controla dorințele, conferindu-ne demnitate. (Col. 3:5) În plus, Iehova ne-a dăruit instituția căsătoriei, în cadrul căreia dorințele sexuale pot fi satisfăcute într-un mod onorabil. (1 Cor. 7:8, 9) Spre deosebire de înțelepciunea lumii, Biblia promovează un punct de vedere corect cu privire la sexualitate. Ea spune că relațiile sexuale pot fi o sursă de plăcere. (Prov. 5:18, 19) Cu toate acestea, în Biblie găsim următorul sfat: „Fiecare dintre voi să știe cum să-și stăpânească vasul în sfințenie și onoare, nu în pofte sexuale lacome”. (1 Tes. 4:4, 5) w19.05 22, 23 ¶7-9

Dumnezeu nu le va permite națiunilor să îi distrugă poporul. Slujitorii săi îi poartă cu mândrie numele. Ei au respectat porunca de a ieși din Babilonul cel Mare. (Fap. 15:16, 17; Rev. 18:4) De asemenea, au făcut eforturi pentru a-i ajuta și pe alții să iasă din el. De aceea, slujitorii lui Iehova nu vor primi „o parte din plăgile” Babilonului simbolic. Totuși, credința lor va fi testată. (Ezec. 38:2, 8) După distrugerea tuturor organizațiilor religioase false, poporul lui Iehova va rămâne în picioare ca un copac solitar după o furtună aprigă. Satan va fi, evident, plin de furie. El își va manifesta mânia folosindu-se de propaganda demonică – „declarații inspirate și necurate” – pentru a determina o coaliție de națiuni să-i atace pe slujitorii lui Iehova. (Rev. 16:13, 14) Această coaliție este numită „Gog din țara lui Magog”. Când națiunile își vor începe atacul, ele vor ajunge în locul simbolic numit Armaghedon. (Rev. 16:16) w19.09 11 ¶12, 13

În anticul Israel, Satan s-a folosit de religia falsă pentru a promova imoralitatea. Astăzi el face același lucru. Religia falsă tolerează, chiar încurajează conduita imorală. De aceea, multe persoane care pretind că îi slujesc lui Dumnezeu nu mai trăiesc la înălțimea normelor morale consemnate în Biblie. Apostolul Pavel descrie rezultatele acestei conduite în scrisoarea adresată romanilor. (Rom. 1:28-31) Printre lucrurile „care nu sunt potrivite” se numără toate formele de imoralitate sexuală, inclusiv homosexualitatea. (Rom. 1:24-27, 32; Rev. 2:20) Cât de important este să ținem ferm la învățăturile clare ale Bibliei! Ideile filozofice fie ignoră, fie contrazic standardele drepte ale lui Iehova. Ele nu ne încurajează să cultivăm „rodul spiritului”, ci „lucrările cărnii”. (Gal. 5:19-23) Conduc la mândrie și aroganță și îi determină pe oameni să fie „iubitori de sine”. (2 Tim. 3:2-4) Acestea sunt opuse blândeții și umilinței, trăsături pe care slujitorii lui Dumnezeu sunt încurajați să le manifeste. (2 Sam. 22:28) w19.06 5, 6 ¶12-14

Ilie i-a slujit lui Iehova într-o perioadă dificilă a istoriei și a avut de înfruntat situații foarte stresante. Iehova i-a spus lui Ilie să-i delege lui Elisei o parte din munca sa. Prin această măsură, Iehova îi dădea lui Ilie un prieten de nădejde care să-l ajute să-și poarte povara emoțională. În mod asemănător, când ne confesăm unui prieten de încredere, acesta ne poate ajuta să ne ducem poverile sufletești. (2 Regi 2:2) Când simțim că nu avem pe nimeni căruia să ne confesăm, să-l rugăm pe Iehova să ne ajute să găsim un creștin matur care să ne încurajeze. Iehova l-a ajutat pe Ilie să depășească situațiile stresante și să-i slujească cu fidelitate încă mulți ani. Exemplul lui Ilie este o sursă de încurajare pentru noi. Uneori am putea trece prin perioade extrem de stresante care să ne vlăguiască atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Dar, dacă ne bizuim pe Iehova, vom primi de la el forța de a continua să-i slujim. (Is. 40:28, 29) w19.06 15 ¶4; 16 ¶9, 10

Putem deveni mai curajoși încă de pe acum dacă predicăm fără teamă vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. De ce putem spune acest lucru? Deoarece predicarea ne învață să ne încredem în Iehova și să nu ne temem de oameni. Așa cum masa musculară crește în urma exercițiilor fizice, tot așa curajul nostru devine mai mare când predicăm din casă în casă, în locuri publice, informal și în teritorii comerciale. Dacă vom cultiva încă de pe acum curajul de a depune mărturie, vom fi gata să predicăm și când lucrarea va fi interzisă. (1 Tes. 2:1, 2) Putem învăța multe despre curaj din exemplul unei surori fidele și deosebit de curajoase. Deși Nancy Yuen nu avea decât 1,5 metri înălțime, ea nu putea fi intimidată ușor. În pofida interdicției din China comunistă, a continuat să predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Drept urmare, a fost închisă peste 20 de ani. După ce au interogat-o, autoritățile au spus că este „cea mai încăpățânată persoană” din toată China. w19.07 5 ¶13, 14

Unii oameni sunt nerăbdători să învețe adevărurile biblice, dar mulți alții sunt indiferenți la început. Pentru a avea succes în lucrarea de predicare, este necesar să ne pregătim bine și să le stârnim oamenilor interesul alegând subiecte care îi preocupă. După aceea, trebuie să ne gândim cum să prezentăm subiectul respectiv. De exemplu, am putea spune: „Vă pot cere opinia cu privire la . . . ? Oamenii sunt afectați pretutindeni de probleme cu care ne confruntăm și noi. Credeți că avem nevoie de un guvern mondial care să rezolve problemele omenirii?”. Apoi am putea analiza Daniel 2:44. Sau am putea începe discuția astfel: „Care credeți că este cea mai bună modalitate de a-i învăța pe copii bunele maniere?”. Apoi, am putea dezbate Deuteronomul 6:6, 7. Fără îndoială, suntem foarte fericiți când îi ajutăm pe oameni să devină discipoli ai lui Cristos. w19.07 15 ¶4, 6, 7

Un frate care a dobândit multă experiență predicându-le oamenilor nereligioși din Orientul Îndepărtat explică: „De obicei, când o persoană spune că nu crede în Dumnezeu, ea vrea să spună că nu se închină zeităților la care se închină majoritatea oamenilor din acea zonă. Atunci o asigur că și eu cred că majoritatea zeităților sunt inventate de om. Apoi îi citesc Ieremia 16:20 și o întreb: «Cum putem face diferența între adevăratul Dumnezeu și zeitățile inventate de om?». Îi ascult cu atenție răspunsul, după care citesc Isaia 41:23: «Spuneți-ne lucrurile care se vor întâmpla după aceea, ca să știm că sunteți dumnezei!». În final, îi dau un exemplu din care reiese că Iehova a prezis viitorul”.Un alt frate zice: „Le arăt oamenilor sfaturi înțelepte din Biblie, profeții biblice care s-au împlinit și legi care guvernează universul. Apoi le explic cum acestea atestă existența unui Creator înțelept. Dacă o persoană acceptă argumentele, îi arăt ce spune Biblia despre Iehova”. w19.07 23, 24 ¶14, 15

Aceste lucruri importante includ sfințirea numelui divin, împlinirea promisiunilor lui Iehova, precum și păstrarea păcii și a unității în congregație. (Mat. 6:9, 10; Ioan 13:35) Când viața noastră gravitează în jurul acestor lucruri importante, demonstrăm că îl iubim pe Iehova. Apostolul Pavel a mai spus că trebuie să fim „fără cusur”. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim perfecți. Nu putem fi fără cusur, sau fără defect, așa cum este Iehova Dumnezeu. Însă Iehova ne va considera fără defect dacă vom face tot ce putem pentru a ne adânci iubirea față de el și dacă ne vom asigura de lucrurile mai importante. O modalitate prin care ne putem arăta iubirea este aceea de a ne strădui să nu-i poticnim pe alții. Sfatul de ‘a nu-i face pe alții să se poticnească’ este cât se poate de serios. Cum am putea să poticnim pe cineva? Prin felul în care ne destindem sau ne îmbrăcăm ori prin locul de muncă pe care îl alegem. Ceea ce facem poate că nu este greșit în sine. Însă alegerea noastră este o chestiune serioasă dacă prin ea lezăm conștiința altora sau chiar îi poticnim. (Mat. 18:6) w19.08 10 ¶9-11

Din 1935, Martorii lui Iehova au înțeles că marea mulțime din viziunea lui Ioan este alcătuită dintr-un grup de creștini fideli care au speranța de a trăi etern pe pământ. (Rev. 7:9, 10) Pentru a supraviețui marelui necaz, ei trebuie instruiți în căile lui Iehova înainte de începerea Domniei de O Mie de Ani. Astfel, ei vor avea o credință puternică și vor ‘reuși să scape de toate lucrurile care trebuie să se întâmple’ înainte de Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos. (Luca 21:34-36) Cei care fac parte din marea mulțime sunt încântați de speranța lor. Ei înțeleg că Iehova stabilește unde să îi slujească cei fideli, în cer sau pe pământ. Atât creștinii unși, cât și marea mulțime știu că răsplata lor se datorează în totalitate bunătății nemeritate a lui Iehova, exprimată prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. (Rom. 3:24) w19.09 28 ¶10; 29 ¶12, 13

Dacă am primit o nouă repartiție, aceasta ar putea să ne aducă multă satisfacție. Să nu considerăm această schimbare un eșec sau un regres. Să ne gândim la multele modalități prin care Iehova ne ajută în prezent și să continuăm să predicăm. Să urmăm exemplul creștinilor fideli din secolul I. Indiferent de locul în care se aflau, ei „străbăteau țara, anunțând vestea bună despre cuvânt”. (Fap. 8:1, 4) Eforturile noastre de a continua să predicăm ne pot aduce experiențe noi și încurajatoare. De exemplu, câțiva pionieri care au fost expulzați s-au mutat într-o țară vecină, unde era mare nevoie de vestitori de limbă străină. În câteva luni, s-au format mai multe grupe înfloritoare. Bucuria noastră trebuie să fie în primul rând Iehova. Iată de ce este important să continuăm să umblăm cu Iehova și să-i cerem înțelepciune, îndrumare și susținere. Am ajuns să îndrăgim foarte mult vechea repartiție deoarece am făcut tot ce am putut pentru a-i ajuta pe oameni. Dacă ne vom strădui să facem la fel și în actuala repartiție, Iehova ne va ajuta s-o prețuim. (Ecl. 7:10) w19.08 24, 25 ¶15, 16

Trebuie să ne supunem lui Iehova deoarece el este Creatorul nostru. Prin urmare, el are dreptul să stabilească norme pentru creația sa. (Rev. 4:11) Însă mai avem un motiv important pentru care trebuie să ne supunem lui: conducerea sa este cea mai bună. Pe parcursul istoriei, au existat mulți conducători umani. Iehova însă este Conducătorul cel mai înțelept și mai iubitor, cel mai îndurător și mai milos. (Ex. 34:6; Rom. 16:27; 1 Ioan 4:8) Ne supunem lui Iehova când facem tot ce putem pentru a asculta de el în toate lucrurile și când ne împotrivim tendinței de a ne baza pe propria pricepere. (Prov. 3:5) Ne este mai ușor să îi fim supuși lui Iehova când îi cunoaștem calitățile, iar calitățile sale se oglindesc în tot ceea ce face. (Ps. 145:9) Cu cât învățăm mai mult despre Iehova, cu atât îl vom iubi mai mult. Dacă îl iubim pe Dumnezeu, nu avem nevoie de o listă lungă de reguli cu ce putem face și ce nu. w19.09 14 ¶1, 3

Satan pune pe umerii oamenilor poveri foarte greu de purtat. De exemplu, el ar vrea să credem că Iehova nu ne va ierta păcatele și că nu merităm să fim iubiți. Aceasta este o minciună perfidă și o povară zdrobitoare! (Ioan 8:44) În realitate, Iehova ne iubește foarte mult, iar când ‘venim la Cristos’ păcatele ne sunt iertate. (Mat. 11:28; Rom. 8:32, 38, 39) Sarcina pe care Isus ne-a cerut să o purtăm este diferită de poverile vieții de zi cu zi. De exemplu, când se întorc de la muncă, oamenii se simt, în general, extenuați și lipsiți de satisfacție. În schimb, după o zi în serviciul lui Iehova și al lui Cristos, simțim o satisfacție profundă. Suntem epuizați și ne adunăm, probabil, toate puterile ca să participăm la întrunirea congregației din acea zi. Însă ne întoarcem de la întrunire înviorați și plini de putere. Ne simțim la fel și când facem eforturi ca să mergem în predicare sau ca să studiem Biblia. Însă binecuvântările depășesc cu mult eforturile! w19.09 20 ¶1; 23 ¶15, 16

În timpul scurt care a mai rămas până la începerea „zilei” sale, Iehova se așteaptă să fim activi în predicare. Trebuie să fim ocupați din plin „în lucrarea Domnului”. (1 Cor. 15:58) Când Isus a enumerat evenimentele care vor avea loc în zilele din urmă, el a spus: „De asemenea, trebuie ca mai întâi vestea bună să fie predicată în toate națiunile”. (Mar. 13:4, 8, 10; Mat. 24:14) Să nu uităm că, de fiecare dată când mergem în predicare, luăm parte la împlinirea acestei profeții biblice. În fiecare an, tot mai mulți oameni aud vestea bună. De exemplu, să ne gândim la creșterea numărului de vestitori ai Regatului pe parcursul ultimelor zile. În 1914, erau 5 155 de vestitori în 43 de țări. Astăzi, sunt aproximativ 8,5 milioane în 240 de țări! Însă lucrarea noastră nu s-a sfârșit. Trebuie să-i anunțăm în continuare pe oameni că Regatul lui Dumnezeu este singura soluție la problemele omenirii. (Ps. 145:11-13) w19.10 8 ¶3; 9, 10 ¶7, 8

Iehova l-a folosit pe Barzilai pentru a-l ajuta pe regele David. David și poporul erau ‘flămânzi, obosiți și însetați’ în timp ce fugeau de Absalom, fiul lui David. Barzilai, care pe atunci era în vârstă, precum și alți bărbați și-au riscat viața pentru a se îngriji de David și de cei care erau cu el. Barzilai nu a considerat că Iehova nu îl mai putea folosi din cauza vârstei sale înaintate. El a oferit cu toată generozitatea ce a avut pentru a-i sprijini pe slujitorii lui Dumnezeu aflați în nevoie. (2 Sam. 17:27-29) Ce putem învăța de aici? Indiferent de vârstă, Iehova ne poate folosi pentru a-i ajuta pe frații locali sau din alte țări cărora le lipsesc lucrurile de strictă necesitate. (Prov. 3:27, 28; 19:17) Chiar dacă nu ne putem îngriji de ei în mod direct, putem face donații pentru lucrarea mondială, susținând astfel și activitatea de ajutorare în caz de dezastre. (2 Cor. 8:14, 15) w19.10 21 ¶6

Probabil că ne este greu să ne deschidem inima față de alții din cauza unor experiențe negative din trecut. (Prov. 18:19) Sau, poate, simțim că nu avem timp și energie pentru a cultiva relații apropiate cu alții. Totuși, trebuie să ne străduim să ne facem prieteni. Dacă vrem ca frații să stea lângă noi în timp de necaz, trebuie să învățăm să avem încredere în ei fără rezerve. Putem face acest lucru încă de pe acum împărtășindu-le sentimentele și gândurile noastre. Acesta este un pas esențial în dezvoltarea unei prietenii adevărate. (1 Pet. 1:22) Isus a arătat că avea încredere în prietenii săi comunicând deschis cu ei. (Ioan 15:15) Putem să-l imităm împărtășind cu prietenii bucuriile, grijile și dezamăgirile noastre. Dacă ascultăm cu atenție când cineva ne vorbește, am putea descoperi că avem multe gânduri, sentimente și obiective comune. Vom dezvolta prietenii puternice dacă vom lua inițiativa și vom purta conversații deschise și calde cu alții. (Prov. 27:9) w19.11 4 ¶8, 9

Pe parcursul marelui necaz, este foarte posibil ca mesajul pe care îl vom predica să se schimbe. În prezent, predicăm vestea bună a Regatului și ne străduim să facem discipoli. Dar atunci, probabil că vom predica un mesaj la fel de puternic ca o ploaie cu grindină. (Rev. 16:21) Poate că vom anunța distrugerea iminentă a lumii lui Satan. Cu timpul, vom afla cu exactitate ce va conține acest mesaj și cum îl vom răspândi. Vom folosi aceleași metode sau vom apela la alte mijloace? Va trebui să așteptăm și să vedem. În orice caz, se pare că noi vom avea privilegiul de a anunța plini de curaj mesajul de judecată al lui Iehova! (Ezec. 2:3-5) Foarte probabil că națiunile vor privi mesajul nostru ca pe o provocare și vor încerca să ne reducă la tăcere o dată pentru totdeauna. În prezent, ne bazăm pe ajutorul lui Iehova în lucrarea de predicare. La fel va trebui să facem și atunci. Putem fi siguri că Dumnezeul nostru ne va da cu generozitate putere pentru a-i îndeplini voința. (Mica 3:8) w19.10 16 ¶8, 9

Termenul „rătăcire” arată că acumularea de bunuri materiale inutile ne-ar putea abate de la obiectivul nostru. Ne-am putea expune apoi la „dorințe nesăbuite și vătămătoare”. (1 Tim. 6:9) În loc să permitem acestor dorințe să ne acapareze inima, ar trebui să le vedem în adevărata lor lumină, ca pe niște arme care ne pot face rău. Să presupunem că avem resursele financiare pentru a cumpăra multe bunuri materiale. Facem un lucru greșit dacă achiziționăm lucruri de care nu avem cu adevărat nevoie? Nu neapărat. Dar să medităm la următoarele întrebări: Chiar dacă îmi permit un anumit lucru, am timpul și energia necesare pentru a-l întreține? Risc să mă atașez prea mult de bunurile pe care le am? Ar putea iubirea pentru lucrurile materiale să ne facă să acționăm la fel ca tânărul bogat care a refuzat invitația lui Isus de a face mai mult pentru Dumnezeu? (Mar. 10:17-22) Este mult mai înțelept să ducem o viață simplă și să ne folosim timpul și energia – care sunt atât de prețioase – pentru a-i sluji lui Iehova! w19.11 17, 18 ¶15, 16

Dumnezeu ne poate da puterea de a lua inițiativa și de a duce la bun sfârșit o decizie. (Filip. 2:13) Așadar, să-i cerem lui Iehova puterea de a trece la acțiune. Să ne rugăm pentru spirit sfânt ca să primim puterea de care avem nevoie. Chiar dacă răspunsul pare să întârzie, trebuie să perseverăm în rugăciune. Isus a spus: „Continuați să cereți [spirit sfânt] și vi se va da”. (Luca 11:9, 13) De asemenea, trebuie să ne facem un plan. Pentru a duce la bun sfârșit un proiect, trebuie să ne facem un plan și să acționăm în armonie cu el. În mod asemănător, când avem de luat o decizie, trebuie să ne notăm pașii necesari pentru a o implementa. Dacă avem de îndeplinit o sarcină complexă, putem să o împărțim în sarcini mai mici. Astfel, ne va fi mai ușor să ne urmărim progresul. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștinii din Corint să nu strângă donațiile atunci când venea el, ci să pună bani de-o parte „în prima zi a fiecărei săptămâni”. (1 Cor. 16:2) Când împărțim o activitate complexă în sarcini mai mici nu vom ajunge să ne simțim copleșiți. w19.11 29 ¶13, 14

Considerăm, probabil, că știm cine este Iehova întrucât cunoaștem numele său, precum și unele lucruri pe care le-a spus sau le-a făcut. Dar a-l cunoaște bine pe Iehova presupune mai mult. Trebuie să ne rezervăm timp să învățăm despre Iehova și despre calitățile sale minunate. Doar astfel vom înțelege ce îl determină să spună sau să facă anumite lucruri. Aceasta ne va ajuta să discernem dacă Iehova aprobă gândurile și acțiunile noastre. După ce înțelegem care este voința lui Iehova cu privire la noi, trebuie să acționăm în armonie cu ceea ce am învățat. Unii ne-ar putea ridiculiza deoarece vrem să îi slujim lui Iehova și ni s-ar putea opune fățiș dacă am începe să participăm la întruniri. Însă Iehova nu ne va părăsi niciodată dacă ne încredem în el! Astfel, începem să punem bazele unei prietenii cu Dumnezeu, care va dura toată viața. Dar putem să îl cunoaștem cu adevărat pe Iehova? Cu siguranță. w19.12 16, 17 ¶3, 4

Părinții se pot simți uneori copleșiți de greutățile pe care le aduce cu sine instruirea copiilor. Însă copiii sunt un dar de la Iehova, iar el este întotdeauna gata să ne vină în ajutor. El dorește să asculte rugăciunile părinților. Iehova răspunde la aceste rugăciuni prin intermediul Bibliei, al publicațiilor, precum și prin exemplul și sfaturile altor părinți maturi din congregație. S-a spus că un copil reprezintă un proiect pentru 20 de ani, însă părinții vor rămâne întotdeauna părinți. Printre cele mai bune lucruri pe care părinții li le pot da copiilor sunt iubirea și timpul lor, precum și o instruire bazată pe Scripturi. Fiecare copil va reacționa diferit la această instruire. Totuși, mulți copii educați de părinți care îl iubesc pe Iehova subscriu la cuvintele unei surori din Asia, Joanna Mae: „Le sunt recunoscătoare părinților pentru că m-au disciplinat și m-au ajutat să îl iubesc pe Iehova. Ei nu mi-au dat doar viață, ci și un scop în viață”. (Prov. 23:24, 25) Milioane de creștini au sentimente asemănătoare. w19.12 27 ¶21, 22

Nu trebuie să căutăm mult ca să găsim frați și surori care au nevoie de ajutor, ei sunt chiar lângă noi. Chiar dacă avem rețineri sau temeri, trebuie totuși să trecem la acțiune. De exemplu, poate că ne este teamă deoarece nu știm ce să spunem sau ce să facem pentru cineva care trece printr-un necaz. Cu toate acestea, când arătăm că suntem sensibili la suferința altora, putem fi cu adevărat surse de alinare. Cu cât ne vom apropia mai mult de sfârșitul acestui sistem, cu atât situația lumii se va înrăutăți, iar viața va deveni mai dificilă. (2 Tim. 3:13) De asemenea, păcatul moștenit și imperfecțiunea ne vor cauza în continuare probleme. Prin urmare, vom avea mereu nevoie de încurajare și susținere. Apostolul Pavel a putut să persevereze cu fidelitate până la sfârșitul vieții și datorită încurajării pe care a primit-o de la colaboratorii săi creștini. Urmându-le exemplul, și noi vom putea să le întărim credința fraților și surorilor noastre. (1 Tes. 3:2, 3) w20.01 12, 13 ¶17-19

Creștinii unși nu așteaptă să fie tratați într-un mod special. (Filip. 2:2, 3) Ei știu că, în momentul când Iehova i-a uns, el nu i-a informat și pe alții despre chemarea lor. Așadar, nu sunt surprinși dacă unii nu cred imediat că au fost unși. Creștinii cu speranță cerească înțeleg că Biblia ne îndeamnă să nu ne grăbim să credem pe cineva care ne spune că a primit o responsabilitate specială de la Dumnezeu. Întrucât nu dorește să atragă atenția asupra lui, un creștin uns nu le va spune celor pe care îi întâlnește că are speranța de a merge la cer. De asemenea, nu se va lăuda cu chemarea lui. (1 Cor. 4:7, 8) Creștinii cu speranță cerească nu caută alți creștini unși cu care să discute despre chemarea lor sau cu care să înființeze grupuri private de studiere a Bibliei. (Gal. 1:15-17) Dacă ar proceda astfel, cei unși nu ar promova unitatea în congregație. Ei ar acționa împotriva spiritului sfânt, care le dă slujitorilor lui Dumnezeu pace și unitate. (Rom. 16:17, 18) w20.01 28 ¶6, 7

La un moment dat, oamenii ale căror religii au fost distruse ar putea fi contrariați deoarece Martorii lui Iehova vor continua să i se închine lui Dumnezeu. Ne putem imagina agitația care se va crea, inclusiv pe rețelele de socializare. Națiunile și conducătorul lor, Satan, ne vor urî deoarece religia noastră va fi singura care va fi supraviețuit distrugerii. Obiectivul lor de a elimina cu desăvârșire religiile de pe pământ nu va fi fost realizat. Astfel, vom ajunge în centrul atenției lor. În acest moment, națiunile vor deveni Gog din Magog. Ele se vor coaliza pentru a ataca cu toată forța poporul lui Dumnezeu. (Ezec. 38:2, 14-16) Când ne gândim la ceea ce se va întâmpla în marele necaz am putea fi cuprinși de teamă, mai ales că nu cunoaștem toate detaliile. Însă nu avem motive să ne îngrijorăm. Instrucțiunile care vor veni de la Iehova ne vor salva. (Ps. 34:19) w19.10 16 ¶10, 11

Noi simțim recunoștință față de Iehova, însă facem mai mult: o exprimăm prin cuvinte și acțiuni. Astfel, ne deosebim de multe persoane din prezent. Trăim într-o lume în care oamenii nu apreciază ce face Dumnezeu pentru ei. De fapt, un semn că ne aflăm „în zilele din urmă” este lipsa de recunoștință a oamenilor. (2 Tim. 3:1, 2) Nu am dori să adoptăm niciodată această atitudine! Iehova vrea ca toți copiii lui să fie în relații bune unii cu alții. De fapt, iubirea dintre noi arată că suntem creștini adevărați. (Ioan 13:35) Avem aceleași sentimente ca ale psalmistului, care a scris: „Iată ce bine și ce plăcut este ca frații să locuiască împreună în unitate!”. (Ps. 133:1) Când îi iubim pe colaboratorii noștri, demonstrăm că îl iubim pe Iehova. (1 Ioan 4:20) Este minunat să faci parte dintr-o familie de frați și surori care sunt „buni unii cu alții, plini de o tandră compasiune”! (Ef. 4:32) w20.02 9 ¶6, 7

Problemele ce i-au cauzat Anei neliniște nu au dispărut în mod automat. Ea a trebuit să locuiască în continuare în aceeași casă cu Penina, iar Biblia nu menționează că atitudinea Peninei s-ar fi schimbat. Prin urmare, probabil că Ana a continuat să îndure cuvintele răutăcioase ale rivalei ei. Însă ea a putut să-și recâștige și să-și păstreze pacea interioară. După ce i-a încredințat lui Iehova problema ei, nu a mai fost împovărată de griji. Ana l-a lăsat pe Iehova să o consoleze și să-i aline suferința. După o vreme, el a binecuvântat-o, iar ea a avut copii! (1 Sam. 1:2, 6, 7-20) Putem să ne recâștigăm pacea, chiar dacă motivul neliniștii noastre persistă. Chiar dacă ne rugăm cu ardoare și participăm cu regularitate la întruniri, unele dintre problemele noastre ar putea să nu dispară. Dar, din exemplul Anei, învățăm că nimic nu-l poate opri pe Iehova să ne aline sufletul. El nu ne va uita și, mai devreme sau mai târziu, ne va răsplăti fidelitatea. (Evr. 11:6) w20.02 22 ¶9, 10

Bătrânii nu se rețin să le împărtășească altora principiile biblice, care îi pot ajuta să acționeze cu înțelepciune. De ce este important să avem curajul de a vorbi când este necesar? Să analizăm exemplul lui Eli. Marele preot Eli avea doi fii, pe care îi iubea foarte mult. Însă aceștia nu manifestau respect față de Iehova. Ei aveau responsabilități importante, slujind ca preoți la tabernacol, însă abuzau de autoritatea primită, arătând o lipsă crasă de respect față de jertfele aduse lui Iehova. În plus, comiteau cu nerușinare imoralitate sexuală. (1 Sam. 2:12-17, 22) Potrivit Legii mozaice, fiii lui Eli meritau să moară, însă el a avut o atitudine permisivă, mustrându-i cu blândețe și permițându-le să slujească în continuare la tabernacol. (Deut. 21:18-21) Cum a privit Iehova modul în care a acționat Eli? Dumnezeu i-a transmis următorul mesaj: „De ce îi onorezi tu pe fiii tăi mai mult decât pe mine?”. Apoi Iehova a hotărât ca acești doi oameni răi să moară. (1 Sam. 2:29, 34) w20.03 18, 19 ¶4, 5