Aprilie

Treci chiar acum printr-o situație dificilă? Probabil că cineva din congregație te-a rănit. (Iac. 3:2) Sau poate că la școală ori la locul de muncă ești ridiculizat deoarece îi slujești lui Iehova. (1 Pet. 4:3, 4) Sau probabil că membrii familiei încearcă să te împiedice să participi la întruniri ori să vorbești cu alții despre credința ta. (Mat. 10:35, 36) Dacă treci printr-o încercare foarte grea, ai putea crede că ar fi mai bine să nu-i mai slujești lui Iehova. Însă poți fi sigur că, indiferent de încercările prin care ai trece, Iehova îți va da atât înțelepciunea, cât și tăria de care ai nevoie. În Cuvântul său, Iehova a prezentat în detaliu modul în care unii slujitori ai săi imperfecți au înfruntat încercări grele. Scopul acestor relatări este de a ne transmite lecții importante, după cum reiese din cuvintele consemnate de apostolul Pavel sub inspirație. Citirea relatărilor biblice ne aduce mângâiere și speranță. Însă nu este suficient să le citim. Trebuie să permitem Bibliei să ne modeleze mintea și inima. w21.03 14 ¶1, 2

Îi privim pe oamenii cărora le predicăm ca pe niște grâne gata de secerat? Dacă da, vom face următoarele lucruri: 1) Vom predica animați de sentimentul urgenței. Perioada secerișului este limitată și nu e timp de pierdut. 2) Ne vom bucura văzând că alții reacționează la vestea bună. În Isaia 9:3 se spune că „[oamenii] se bucură la seceriș”. 3) Vom vedea în fiecare persoană un potențial discipol și ne vom adapta prezentarea în funcție de domeniile sale de interes. Isus nu i-a desconsiderat pe samariteni, așa cum, probabil, făceau discipolii săi, ci a văzut în ei potențiali discipoli. Și noi ar trebui să-i considerăm pe oamenii din teritoriu potențiali discipoli ai lui Cristos. Apostolul Pavel ne-a dat un exemplu remarcabil în acest sens. El s-a informat cu privire la convingerile celor cărora le predica, a sesizat domeniile lor de interes și i-a considerat potențiali discipoli ai lui Isus. w20.04 8, 9 ¶3, 4

În loc să judecăm acțiunile altora, să ne străduim să înțelegem de ce se poartă într-un anumit fel. Iehova este singura persoană care ne înțelege întru totul. Să-l rugăm deci să ne ajute să vedem la alții ceea ce vede el și să înțelegem cum le putem arăta compasiune. Nu trebuie să considerăm că doar anumiți colaboratori creștini merită compasiunea noastră tandră. Toți frații și surorile noastre se confruntă cu probleme, multe dintre ele fiind asemănătoare cu cele prin care au trecut Iona, Ilie, Agar și Lot. În unele cazuri, ei suferă din cauza propriilor decizii. Dar, la drept vorbind, toți ne-am cauzat singuri probleme la un moment dat. De aceea, Iehova ne cere să manifestăm compasiune unii față de alții. (1 Pet. 3:8) Dacă ascultăm de el, contribuim la unitatea din minunata noastră familie mondială, alcătuită din persoane atât de diferite. Prin urmare, când colaborăm cu frații și cu surorile noastre, să ne străduim să-i ascultăm, să-i cunoaștem mai bine și să le arătăm compasiune. w20.04 18, 19 ¶15-17

Isus ne-a lăsat un exemplu perfect în ce privește ascultarea de Iehova. Prin urmare, una dintre modalitățile prin care ascultăm de Iehova este aceea de a călca pe urmele lui Isus cât mai exact cu putință. (Ioan 8:29) Pentru a continua să umblăm în adevăr, trebuie să fim convinși că Iehova este Dumnezeul adevărului și că tot ce ne spune el prin intermediul Cuvântului său, Biblia, este adevărat. De asemenea, trebuie să fim ferm convinși că Isus este promisul Mesia. În prezent, mulți oameni se îndoiesc că Isus a fost uns Rege al Regatului lui Dumnezeu. Așa cum a avertizat Ioan, există „mulți amăgitori”, care pot să-i inducă în eroare pe cei care nu sunt pregătiți să apere adevărul despre Iehova și despre Isus. (2 Ioan 7-11) Ioan a scris: „Cine este mincinosul dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul?”. (1 Ioan 2:22) Vom evita să fim amăgiți doar dacă studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce ne va ajuta să-i cunoaștem mai bine pe Iehova și pe Isus. (Ioan 17:3) Și doar așa ne vom convinge că deținem adevărul. w20.07 21 ¶4, 5

Pentru a nu deveni „o piatră de poticnire”, sau un obstacol, în calea colaboratorilor noștri, trebuie să cedăm, când este posibil, în favoarea preferințelor lor și să nu insistăm asupra drepturilor noastre. (Rom. 14:19-21; 1 Cor. 8:9, 13) În privința acestui aspect important, ne deosebim de cel care aleargă într-o cursă propriu-zisă luptând să câștige premiul doar pentru el. Prin urmare, își urmăresc propriul interes. Ei chiar ar putea încerca să-i dea pe alții la o parte ca să ajungă cât mai în față. Noi însă nu ne luăm la întrecere unii cu alții. (Gal. 5:26; 6:4) Obiectivul nostru este acela de a ajuta cât mai multe persoane să treacă linia de sosire împreună cu noi și să câștige premiul vieții veșnice. De aceea, ne străduim să aplicăm sfatul inspirat de a arăta „interes nu doar față de lucrurile personale, ci și față de ale celorlalți”. (Filip. 2:4) În bunătatea sa, Iehova le-a promis slujitorilor săi o răsplată sigură la terminarea cursei: viața veșnică în cer sau pe un pământ transformat în paradis. w20.04 28 ¶10; 29 ¶12

Milioane de creștini vor intra în lumea nouă. Acești supraviețuitori de pe pământ vor asista și ei la o victorie asupra morții: învierea a miliarde de oameni care au murit în trecut. Câtă bucurie ne va aduce acest eveniment extraordinar! (Fap. 24:15) În plus, toți cei care își vor dovedi pe deplin loialitatea față de Iehova vor câștiga victoria chiar și asupra morții adamice și vor putea trăi veșnic. Fiecare creștin din prezent ar trebui să fie recunoscător pentru cuvintele încurajatoare despre înviere, adresate de Pavel corintenilor. Avem motive întemeiate să ascultăm de îndemnul lui Pavel de a fi pe deplin ocupați „în lucrarea Domnului”. (1 Cor. 15:58) Dacă vom face tot ce putem în această lucrare, vom avea parte în viitor de o viață plină de bucurii. Ea va depăși orice ne-am putea imagina și va confirma că ‘truda noastră în legătură cu Domnul nu a fost zadarnică’. w20.12 13 ¶16, 17

Dacă considerăm că profețiile consemnate în Ezechiel 38:10-23; Daniel 2:43-45; 11:44–12:1 și Revelația 16:13-16, 21 se referă la aceeași perioadă și la aceleași evenimente, atunci ne putem aștepta să aibă loc următoarele lucruri: După un anumit timp de la izbucnirea marelui necaz, „regii întregului pământ locuit” vor forma o coaliție. (Rev. 16:13, 14) Biblia numește această coaliție „Gog din țara lui Magog”. (Ezec. 38:2) Ea va lansa un atac final împotriva poporului lui Dumnezeu în încercarea de a-l distruge complet. Într-o profeție referitoare la acest timp, apostolul Ioan a văzut o furtună cu pietre de grindină neobișnuit de mari coborând peste dușmanii lui Dumnezeu. Această furtună cu grindină ar putea simboliza mesajul de judecată zdrobitor anunțat de slujitorii lui Iehova care îl va determina pe Gog din Magog să atace poporul lui Dumnezeu cu scopul de a-l șterge din existență. (Rev. 16:21) w20.05 14 ¶13, 14

Forța activă a lui Dumnezeu este un dar pe care trebuie să-l prețuim. Ne putem adânci recunoștința pentru spiritul sfânt reflectând la ceea ce s-a realizat cu ajutorul lui în prezent. Înainte de a urca la cer, Isus le-a spus discipolilor săi: „Veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi și-mi veți fi martori . . . până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 1:8) Cu ajutorul spiritului sfânt, au fost adunați din toate colțurile lumii aproximativ opt milioane și jumătate de închinători ai lui Iehova. Mai mult, facem parte dintr-o familie mondială în care domnește pacea, întrucât spiritul sfânt ne ajută să cultivăm calități, precum iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoința, bunătatea, credința, blândețea și stăpânirea de sine, calități care alcătuiesc „rodul spiritului”. (Gal. 5:22, 23) Într-adevăr, spiritul sfânt este un dar neprețuit! w20.05 28 ¶10; 29 ¶13

Avem motive să credem că persoanele care îi vor întâmpina pe cei înviați îi vor recunoaște pe cei dragi. De exemplu, având în vedere învierile înfăptuite în trecut, se pare că Iehova îi va recrea pe oameni cu înfățișarea, vorbirea și gândirea pe care le-au avut cu puțin timp înainte să moară. Să nu uităm că Isus a asociat moartea cu somnul, iar învierea, cu trezirea din somn. (Mat. 9:18, 24; Ioan 11:11-13) Când ne trezim din somn, arătăm și vorbim la fel ca înainte de a merge la culcare și avem aceeași memorie. Să ne gândim la Lazăr. Întrucât era mort de patru zile, corpul său începuse să se descompună. Totuși, când Isus l-a înviat, surorile lui Lazăr l-au recunoscut imediat, iar el le-a recunoscut pe ele. (Ioan 11:38-44; 12:1, 2) w20.08 14 ¶3; 16 ¶8

Deosebirea dintre cei unși și alte oi nu constă în valoarea pe care o au înaintea lui Dumnezeu, pentru că ambele grupuri sunt la fel de prețioase pentru el. Iehova a plătit același preț, viața Fiului său iubit, pentru a-i răscumpăra atât pe cei unși, cât și pe alte oi. Deosebirea dintre cele două grupuri constă în speranța pe care o au. Membrii ambelor grupuri trebuie să-și păstreze loialitatea față de Dumnezeu și de Cristos. (Ps. 31:23) În plus, spiritul lui Dumnezeu poate acționa cu aceeași forță asupra fiecărui creștin. Aceasta înseamnă că Iehova îi dă spirit sfânt unei persoane în măsura necesară. Iehova i-a dat fiecărui slujitor dedicat al său o speranță extraordinară cu privire la viitor. (Ier. 29:11) Comemorarea morții lui Cristos este o ocazie deosebită de a le aduce laude lui Dumnezeu și lui Isus pentru ceea ce au făcut pentru noi, astfel încât să ne bucurăm de viață fără sfârșit. În mod sigur, pentru adevărații creștini, Comemorarea este cea mai importantă întrunire. w21.01 18 ¶16; 19 ¶19

Cei mai mulți dintre cei care asistă la Comemorare au speranță pământească. Atunci, de ce sunt și ei prezenți la acest eveniment? Să ne gândim la cineva care asistă la nunta unor prieteni. El ține să fie prezent deoarece îi iubește și vrea să fie alături de ei. În mod similar, alte oi doresc să-și arate iubirea și loialitatea față de Cristos și față de cei unși. Totodată, ei își arată aprecierea pentru jertfa lui Cristos, datorită căreia vor putea trăi pentru totdeauna pe pământ. De asemenea, alte oi asistă la Comemorare deoarece doresc să respecte porunca lui Isus. Când a instituit această sărbătoare, el le-a spus apostolilor săi fideli: „Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea”. (1 Cor. 11:23-26) Prin urmare, alte oi vor asista la Comemorarea morții lui Cristos cât timp vor exista creștini unși pe pământ. w21.01 17 ¶13, 14

Iubirea autentică nu se rezumă la cuvinte, ea trebuie să fie însoțită de fapte. (Compară cu Iacov 2:17, 26.) De exemplu, Iehova ne iubește și își exprimă iubirea prin cuvinte frumoase, consemnate în Biblie. (1 Ioan 4:19; Ps. 25:10; Rom. 8:38, 39) Însă nu doar cuvintele sale ne conving că ne iubește, ci și acțiunile sale. Iehova a permis ca Fiul său mult iubit să sufere și să moară pentru noi. (Ioan 3:16) Nu există, așadar, nicio îndoială că Iehova ne iubește cu adevărat! Ne dovedim iubirea pentru Iehova și pentru Isus ascultând de ei. (Ioan 14:15; 1 Ioan 5:3) Isus ne-a poruncit în mod expres să ne iubim unii pe alții. (Ioan 13:34, 35) Trebuie să ne exprimăm iubirea față de colaboratorii în credință nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte. (1 Ioan 3:18) w21.01 9 ¶6; 10 ¶8

Cei care sunt unși cu spirit sfânt au speranța de a trăi pentru totdeauna alături de Isus, fiind comoștenitori ai Regatului lui Dumnezeu. Ei vor fi literalmente cu Cristos, adică îl vor vedea, vor vorbi cu el și vor petrece timp în compania lui. (Ioan 14:2, 3) Cei care au speranță pământească vor avea și ei parte de iubirea și de grija lui Isus. Chiar dacă nu-l vor vedea pe Isus, prietenia lor cu el va deveni tot mai puternică în timp ce se vor bucura de condițiile de viață pregătite de Iehova și de Isus. (Is. 9:6, 7) Când răspundem invitației lui Isus de a deveni prietenii săi, avem parte de multe binecuvântări. De exemplu, încă de pe acum simțim iubirea și sprijinul său. De asemenea, avem perspectiva de a trăi veșnic. Și, lucrul cel mai important, prietenia noastră cu Isus ne permite să ne bucurăm de cea mai prețioasă comoară: o prietenie strânsă cu Tatăl său, Iehova. Este un privilegiu inestimabil să fim numiți prietenii lui Isus! w20.04 25 ¶15, 16

Apostolul Pavel le-a scris aceste cuvinte creștinilor unși din Corint, care aveau să fie înviați la viață cerească. Acești creștini ‘erau sfințiți în unitate cu Cristos Isus și chemați să fie sfinți’. Când a vorbit despre „cei care au adormit în moarte . . . uniți cu Cristos”, Pavel s-a referit tot la creștinii unși. (1 Cor. 1:2; 15:18; 2 Cor. 5:17) Într-o altă scrisoare inspirată, Pavel a spus că cei „uniți cu [Isus] într-o moarte ca a lui” vor fi „uniți cu el și într-o înviere ca a lui”. (Rom. 6:3-5) Isus a fost înviat ca spirit și a mers la cer. Același lucru se va întâmpla cu toți cei care sunt „uniți cu Cristos”, adică cu toți creștinii unși cu spirit. Pavel a scris că Cristos a fost sculat din morți ca ‘prim rod dintre cei care au adormit în moarte’. (1 Cor. 15:20) Isus a fost primul care a înviat ca spirit și a primit viață eternă. w20.12 5, 6 ¶15, 16

Creștinii unși care își încheie în prezent cursa pământească sunt înviați imediat la cer. Acest fapt este confirmat de cuvintele apostolului Pavel consemnate în 1 Corinteni 15:51, 52. După înviere, acești frați ai lui Cristos vor avea o bucurie deplină. Biblia arată ce vor face în cer cei schimbați „într-o clipeală de ochi”. Isus le spune: „Celui care învinge și respectă căile mele până la sfârșit îi voi da autoritate peste națiuni – așa cum am primit și eu autoritate de la Tatăl meu – și el îi va păstori pe oameni cu un toiag de fier, iar ei vor fi făcuți bucăți ca niște vase de lut”. (Rev. 2:26, 27) w20.12 12 ¶14, 15

Numindu-l pe Isus „primul rod”, apostolul Pavel a lăsat să se înțeleagă că, după Isus, și alte persoane urmau să fie înviate la viață cerească. La momentul stabilit, apostolii și alți oameni „uniți cu Cristos” aveau să fie înviați la viață cerească, la fel ca el. (1 Cor. 15:18) Învierea cerească a celor „uniți cu Cristos” nu începuse încă atunci când Pavel le-a scris creștinilor din Corint. Pavel a menționat că această înviere urma să aibă loc în viitor: „Fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod, după aceea, în timpul prezenței sale, cei ce sunt ai lui Cristos”. (1 Cor. 15:23; 1 Tes. 4:15, 16) Astăzi trăim în timpul prezisei ‘prezențe’ a lui Cristos. Apostolii și alți creștini unși cu spirit care au murit au trebuit să aștepte prezența lui Cristos pentru a-și primi răsplata cerească și pentru a fi „uniți cu el . . . într-o înviere ca a lui”. (Rom. 6:5) w20.12 5 ¶12; 6 ¶16, 17

Apostolul Pavel se referea aici la persoanele înviate cu un corp ceresc, adică „unul spiritual”. (1 Cor. 15:43, 44) Când a fost pe pământ, Isus a avut un corp fizic, dar, când a fost înviat, el „a devenit un spirit dătător de viață” și s-a întors la cer. În mod asemănător, creștinii unși aveau să fie înviați cu corpuri spirituale. Pavel a explicat: „Așa cum am purtat chipul celui făcut din țărână, așa vom purta și chipul celui ceresc”. (1 Cor. 15:45-49) Să remarcăm că Isus nu a fost înviat cu un corp omenesc. Pavel a explicat motivul: „Carnea și sângele nu pot să moștenească Regatul lui Dumnezeu” în cer. (1 Cor. 15:50) Apostolii și ceilalți creștini unși nu urmau să fie înviați la cer cu corpuri de carne și sânge, supuse putrezirii. w20.12 10, 11 ¶10-12

Dumnezeu i-a inspirat pe câțiva dintre discipolii lui Isus din secolul I să scrie despre speranța cerească. Apostolul Ioan explică: „Acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar ce vom fi nu s-a dezvăluit încă. Știm însă că, atunci când el va fi dezvăluit, vom fi ca el”. (1 Ioan 3:2) Prin urmare, creștinii unși nu știu cum va fi viața lor în cer după ce vor fi înviați cu corpuri spirituale. Totuși, ceea ce știu este că îl vor vedea pe Iehova atunci când își vor primi răsplata. Biblia ne oferă câteva informații în acest sens. Cei unși vor fi alături de Cristos când el „va reduce la nimic orice guvernare și orice autoritate și putere”, inclusiv „ultimul dușman . . . moartea”. La sfârșit, când lui Isus îi vor fi supuse toate lucrurile, el și coregenții săi i se vor supune lui Iehova. (1 Cor. 15:24-28) Ce eveniment extraordinar! w20.12 8 ¶2

Creștinii loiali care nu au speranța de a trăi în cer, alături de Cristos, sunt animați de speranța învierii. Biblia spune că apostolul Pavel și alții care merg la cer au parte de „învierea timpurie din morți”. (Filip. 3:11) Deducem din aceste cuvinte că va avea loc și altă înviere? Da, iar acest lucru este în armonie cu ceea ce a spus Iov despre viitorul său. (Iov 14:15) „Cei ce sunt ai lui Cristos” vor fi în cer cu Isus când el va reduce la nimic „orice guvernare și orice autoritate și putere”. „Ultimul dușman care va fi redus la nimic este moartea.” Cu siguranță, moartea adamică nu îi va mai afecta pe cei înviați la cer. (1 Cor. 15:23-26) Cât despre cei care nu au perspectiva de a trăi în cer, speranța lor se bazează pe cuvintele menționate de Pavel în textul de astăzi. Evident, în cer nu poate intra nicio persoană nedreaptă. Prin urmare, aceste cuvinte se referă la o înviere care va avea loc pe pământ. w20.12 6, 7 ¶18, 19

Poate că ne întrebăm: „De unde știu că Iehova nu a renunțat la mine?”. Când ne punem această întrebare, practic ne dăm și răspunsul. Cu zeci de ani în urmă, Turnul de veghe spunea: „Am putea să ne clătinăm și să cădem de multe ori din cauza unui obicei greșit care este înrădăcinat în modul nostru de viață mai mult decât ne imaginăm. . . . Să nu credem că am comis un păcat de neiertat. Asta ar vrea Satan să credem! Faptul că suferim și suntem supărați pe noi înșine dovedește că nu am mers prea departe. Să ne străduim să ne întoarcem de fiecare dată la Iehova cu umilință și sinceritate, cerându-i să ne ierte, să ne curețe și să ne ajute. Înainte de a deveni creștin, apostolul Pavel a comis păcate grave. Pavel și-a amintit de ele. (1 Tim. 1:12-15) Dar el a considerat răscumpărarea un dar personal de la Dumnezeu. Astfel, Pavel a evitat capcana vinovăției exagerate și s-a străduit să-i dea lui Iehova tot ce avea mai bun. w20.11 27 ¶14; 29 ¶17

Satan se folosește de multe alte ispite pentru a ne determina să greșim. Cum vom reacționa la ele? Am putea foarte ușor să ne spunem că nu sunt chiar așa de greșite, argumentându-ne: „Nu voi fi exclus dacă fac asta, deci nu e chiar atât de grav”. Un asemenea raționament este foarte greșit. Ar fi mai potrivit să ne întrebăm: „Nu încearcă oare Satan să mă ispitească în felul acesta pentru ca inima mea să devină împărțită? Dacă dau curs dorințelor greșite, voi dezonora numele lui Dumnezeu? Prin această faptă, mă voi apropia de Iehova sau mă voi distanța de el?”. Ar fi bine să medităm la astfel de întrebări și să-i cerem lui Iehova înțelepciune pentru a răspunde onest la ele. Rugăciunile sunt o protecție reală, întrucât ne ajută să respingem cu fermitate ispitele, la fel ca Isus, care a spus: „Pleacă, Satan!”. (Mat. 4:10) Să ne amintim că o inimă împărțită este lipsită de valoare. w20.06 12, 13 ¶16, 17

Întrucât suntem convinși că Iehova știe întotdeauna ce este cel mai bine pentru noi, ne supunem cu umilință normelor sale. (Ef. 4:22-24) De asemenea, umilința ne ajută să punem voința lui Iehova mai presus de propria voință și să considerăm că alții ne sunt superiori. Drept urmare, ne bucurăm de o prietenie strânsă cu Iehova și de relații apropiate cu colaboratorii creștini. (Filip. 2:3). Totuși, dacă nu suntem atenți, am putea fi influențați de atitudinea oamenilor mândri și egoiști din lumea în care trăim. Din câte se pare, unii creștini din secolul I e.n. au căzut în această capcană, întrucât apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Roma: „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie, ci să gândească într-un mod care reflectă o minte sănătoasă”. Pavel nu a vrut să spună că nu trebuie să avem respect de sine, ci că este important să fim umili, să avem o părere echilibrată cu privire la noi înșine și ‘să nu gândim despre noi mai mult decât trebuie’. w20.07 2 ¶1, 2

În timpul lui Asa, perioada de liniște s-a încheiat când o armată uriașă de peste un milion de soldați din Etiopia a venit împotriva lui Iuda. Comandantul ei, Zerah, era sigur că el și armata sa vor cuceri Iuda. Dar Asa nu s-a lăsat intimidat de superioritatea numerică a armatei inamice. El s-a bizuit pe Dumnezeul său, Iehova. Asa l-a rugat pe Iehova: „Ajută-ne, o, Iehova, Dumnezeul nostru, căci pe tine ne bizuim și în numele tău am venit împotriva acestei mulțimi!”. (2 Cron. 14:11) Deși armata etiopiană era de aproape două ori mai mare decât armata lui, Asa știa că Iehova avea puterea și capacitatea de a veni în ajutorul poporului Său. Iar Iehova i-a arătat lui Asa că nu se înșela: armata etiopiană a fost învinsă și umilită. (2 Cron. 14:8-13) Cu toate că nu știm cu lux de amănunte ce ne rezervă viitorul fiecăruia dintre noi, ceea ce știm sigur este că orice perioadă de pace de care se bucură slujitorii lui Iehova în prezent este temporară. De fapt, Isus a prezis că, în zilele din urmă, discipolii săi vor fi „urâți de toate națiunile”. (Mat. 24:9) w20.09 17, 18 ¶14-16

Niciunuia dintre noi nu-i place să fie insultat. Totuși, dacă dușmanii ne insultă, iar noi suntem afectați peste măsură de vorbele lor, am putea să ne descurajăm. (Prov. 24:10) Cum trebuie să considerăm, așadar, insultele celor ce ni se împotrivesc? Asemenea apostolului Pavel, putem ‘găsi plăcere în insulte’. De ce? Deoarece insultele și împotrivirile sunt o dovadă incontestabilă că suntem discipoli autentici ai lui Isus. (1 Pet. 4:14) El a spus că discipolii săi vor fi persecutați. (Ioan 15:18-20) Și chiar așa li s-a întâmplat creștinilor din secolul I, întrucât persoanele influențate de cultura greacă îi considerau pe creștini lipsiți de inteligență și inferiori. Și unii evrei îi considerau pe creștini, de exemplu pe apostolii Petru și Ioan, „oameni fără instruire și de rând”. (Fap. 4:13) Creștinii păreau a fi persoane neînsemnate deoarece nu aveau influență politică sau putere militară. De aceea, societatea îi disprețuia. S-au oprit creștinii din secolul I din activitatea lor din cauza împotrivitorilor? Nicidecum. w20.07 14, 15 ¶3, 4

Apostolul Ioan s-a îngrijit cu multă iubire de sănătatea spirituală a fraților săi, ceea ce reiese foarte clar din sfaturile pe care le-a dat în cele trei scrisori inspirate. Ce încurajare este pentru noi să știm că frați și surori iubitori asemenea lui Ioan sunt unși să domnească alături de Cristos în ceruri! (1 Ioan 2:27) Să ne însușim sfaturile pe care le-a dat apostolul Ioan. Să fim hotărâți să umblăm în adevăr și să ascultăm de Iehova în toate aspectele vieții. Să studiem Cuvântul său și să ne punem încrederea în el. Să ne clădim o credință puternică în Isus. Să respingem filozofiile omenești și învățăturile apostate. Să rezistăm presiunilor de a duce o viață duplicitară și de a păcătui. Să trăim la înălțimea normelor morale ale lui Iehova. Și, nu în ultimul rând, să ne ajutăm frații și surorile să rămână tari în credință iertându-i pe cei care ne rănesc și ajutându-i pe cei aflați în nevoie. Astfel, în pofida încercărilor prin care trecem, vom continua să umblăm în adevăr. w20.07 24, 25 ¶15-17

Iehova i-a acordat cu iubire fiecărui slujitor fidel al său un loc în congregație. Chiar dacă îndeplinim roluri diferite, toți suntem prețioși și avem nevoie unii de alții. Apostolul Pavel subliniază că niciunul dintre noi nu trebuie să considere că ‘n-are nevoie’ de un alt slujitor al lui Iehova. (1 Cor. 12:21) Pentru ca în congregație să existe un climat de pace, trebuie să ne prețuim unii pe alții și să colaborăm. (Ef. 4:16) Când lucrăm împreună în unitate, congregația înflorește și se zidește în iubire. Toți bătrânii de congregație sunt numiți de spiritul sfânt al lui Iehova. Cu toate acestea, ei sunt înzestrați cu daruri și capacități diferite. (1 Cor. 12:17) Unii slujesc ca bătrâni de puțin timp și nu au multă experiență. Alții nu pot face mult pentru congregație deoarece sunt în vârstă sau bolnavi. Totuși, niciun bătrân de congregație nu ar trebui să-l privească cu superioritate pe alt bătrân, considerând că ‘nu are nevoie de el’. Fiecare bătrân de congregație trebuie să respecte sfatul lui Pavel din Romani 12:10. w20.08 26 ¶1, 2; 27 ¶4

Iehova ne călăuzește pe calea care duce la viață prin intermediul părții pământești a organizației sale. Când organizația lui Dumnezeu vine cu explicații noi asupra unor învățături biblice sau asupra unor probleme de ordin moral, noi le acceptăm și le punem în practică. Dar cum reacționăm când organizația face schimbări care afectează alte aspecte ale vieții noastre, de exemplu, dacă este vândută sala Regatului la care noi ne întruneam? Vom continua să slujim cu bucurie dacă vom păstra viu în minte că Iehova își îndrumă organizația și că tot ceea ce facem, facem pentru el. (Col. 3:23, 24) Când a făcut donații pentru construirea templului, regele David ne-a lăsat un bun exemplu. El a spus: „Cine sunt eu și cine este poporul meu ca să putem aduce ofrande benevole ca acestea? Fiindcă totul este de la tine și tot ce ți-am dat vine din mâna ta”. (1 Cron. 29:14) Când facem donații, și noi îi dăruim lui Iehova ceea ce primim de la el. Dar, chiar și așa, Iehova apreciază timpul, energia și resursele pe care le folosim pentru promovarea lucrării sale. (2 Cor. 9:7) w20.11 22, 23 ¶14-16

Eficiența noastră nu depinde de cât de mulți oameni ajutăm să devină Martori ai lui Iehova. (Luca 8:11-15) Atât timp cât perseverăm în lucrarea de predicare și de predare a veștii bune, Iehova ne consideră eficienți. De ce? Deoarece ascultăm de el și de Fiul său. (Mar. 13:10; Fap. 5:28, 29) Noi ne intensificăm în prezent activitatea de predicare deoarece sfârșitul acestui sistem se apropie cu repeziciune. Timpul rămas pentru a predica vestea bună salvatoare de vieți s-a scurtat considerabil. Prin urmare, nu amâna și nu aștepta ca în viața ta să apară situația ideală pentru a lua parte la această lucrare vitală! Acum este momentul să-ți întărești motivația, să-ți îmbogățești cunoștința biblică și să cultivi curaj și autodisciplină! Alătură-te celor peste opt milioane de pescari de oameni și vei simți bucuria pe care o dă Iehova! (Neem. 8:10; Luca 5:10) Fii hotărât să participi cât mai mult la această lucrare, până când Iehova va spune că s-a încheiat! w20.09 7 ¶18-20

Noi nu ne putem permite să ne lăsăm distrași de dorințele materialiste. „Puterea amăgitoare a bogățiilor” ar putea să ne înăbușe iubirea față de Iehova, recunoștința față de Cuvântul lui Dumnezeu și dorința de a le predica altora. (Mat. 13:22) Pentru a păzi lucrurile pe care ni le-a încredințat Iehova, trebuie să acționăm imediat când sesizăm un pericol. Noi trebuie să stabilim dinainte ce vom face când ne va apărea pe neașteptate o scenă imorală sau violentă ori un material apostat în timp ce navigăm pe internet sau ne uităm la un film ori la o emisiune TV. Dacă ne pregătim din timp, vom acționa cu promptitudine pentru a evita pericolele spirituale și pentru a rămâne curați în ochii lui Iehova. (Ps. 101:3; 1 Tim. 4:12) Trebuie să păzim lucrurile valoroase pe care Iehova ni le-a încredințat: adevărurile biblice și privilegiul de a li le împărtăși altora. Astfel, vom avea o conștiință curată, o viață plină de sens și satisfacția de a-i ajuta pe alții să-l cunoască pe Iehova. w20.09 30 ¶16-19

Ești un slujitor al lui Iehova botezat? Dacă da, înseamnă că ți-ai exprimat în mod public credința în Iehova, precum și dorința de a-i sluji alături de organizația sa. În prezent, Iehova își îndrumă organizația într-un mod care reflectă personalitatea, scopul și normele sale. Să remarcăm trei caracteristici ale lui Iehova pe care le reflectă organizația sa. Prima caracteristică: „Dumnezeu nu este părtinitor”. (Fap. 10:34) Motivat de iubire, Iehova l-a dat pe Fiul său ca ‘răscumpărare pentru toți’. (1 Tim. 2:6; Ioan 3:16) Pentru a-i ajuta pe cât mai mulți oameni să beneficieze de foloasele răscumpărării, Iehova i-a încredințat poporului său misiunea de a le predica vestea bună tuturor celor dispuși să asculte. A doua caracteristică: Iehova este un Dumnezeu al ordinii și al păcii. (1 Cor. 14:33, 40) Prin urmare, este logic să ne așteptăm ca închinătorii lui să constituie un grup în mijlocul căruia să domnească ordinea și pacea. A treia caracteristică: Iehova este ‘Marele Instructor’. (Is. 30:21) Așadar, organizația lui Iehova se concentrează asupra predării Cuvântului său inspirat, atât în congregație, cât și în lucrarea de mărturie. w20.10 20 ¶1-3