Martie

„Oile” despre care vorbește Isus în parabola consemnată în Matei 25:31-36 îi reprezintă pe cei drepți care au speranță pământească și trăiesc în timpul sfârșitului, adică membrii altor oi. Ei îi susțin cu loialitate pe cei rămași dintre frații lui Cristos, în primul rând ajutându-i să-și ducă la bun sfârșit responsabilitatea de a predica și de a face discipoli pe întregul pământ. (Mat. 24:14; 28:19, 20) În fiecare an, în săptămânile dinaintea Comemorării, alte oi își arată sprijinul față de frații lui Cristos luând parte din plin la o campanie mondială de invitare a celor interesați la acest eveniment. De asemenea, ei fac toate pregătirile necesare, astfel încât Comemorarea să poată fi ținută în fiecare congregație din lume. Membrii altor oi sunt bucuroși să-i sprijine în aceste moduri pe frații lui Cristos. Ei știu că Isus consideră toate aceste eforturi ca fiind făcute pentru el personal. (Mat. 25:37-40) w22.01 22 ¶11, 12

Când imităm calitățile lui Isus și modul în care el s-a purtat cu alții, de exemplu mila sa față de un lepros, empatia lui față de o femeie grav bolnavă și compasiunea lui față de cei îndoliați, îl imităm și pe Iehova. (Mar. 1:40, 41; 5:25-34; Ioan 11:33-35) Cu cât reflectăm într-o măsură mai mare calitățile lui Iehova, cu atât ne apropiem mai mult de el. Călcând pe urmele lui Isus, nu ne lăsăm distrași de lumea rea în care trăim. În ultima noapte a vieții sale pe pământ, Isus a putut spune: „Eu am învins lumea”. (Ioan 16:33) Prin aceste cuvinte, el a vrut să spună că nu se lăsase influențat de mentalitatea, obiectivele și acțiunile oamenilor din timpul său. Isus nu a pierdut niciodată din vedere motivul venirii sale pe pământ, și anume sfințirea numelui lui Iehova. În lumea în care trăim, ne confruntăm cu multe distrageri. Dar, dacă la fel ca Isus ne concentrăm asupra înfăptuirii voinței lui Iehova, și noi ‘vom învinge’ lumea. (1 Ioan 5:5) w21.04 3, 4 ¶7, 8

Apostolul Pavel cunoștea promisiunea lui Isus potrivit căreia ‘oricine manifestă credință în el va avea viață veșnică’. (Ioan 3:16; Rom. 6:23) Pavel era, cu siguranță, unul dintre cei care manifestau credință în răscumpărare. El era convins că Iehova îi iartă din toată inima chiar și pe cei ce comit păcate grave, dar se căiesc. (Ps. 86:5) De asemenea, Pavel credea cu tărie în puterea iubirii lui Dumnezeu manifestate prin răscumpărare. Să remarcăm cuvintele încurajatoare de la finalul versetului 20 din Galateni, capitolul 2: „Fiul lui Dumnezeu . . . m-a iubit și s-a dat pe sine pentru mine”. Pavel nu a subestimat puterea iubirii lui Dumnezeu spunând: „Înțeleg de ce îi iubește Iehova pe frații mei, dar pe mine nu mă poate iubi”. Pavel le-a reamintit creștinilor din Roma: „Pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi”. (Rom. 5:8) Iubirea lui Dumnezeu este nemăsurată! Pavel nu avea nicio îndoială cu privire la puterea iubirii lui Dumnezeu. Pavel știa cât de multă răbdare manifestase Iehova față de națiunea Israel. w21.04 22 ¶8-10

Când conduci un studiu biblic, ajută-l pe elev să-l iubească pe Iehova. Caută ocazii de a îndrepta atenția spre calitățile lui Iehova. Ajută-ți elevul să înțeleagă că Iehova este un Dumnezeu fericit și că îi susține pe cei care îl iubesc. (1 Tim. 1:11; Evr. 11:6) Explică-i de ce sfaturile lui Iehova sunt o expresie a iubirii sale față de el și arată-i că va fi spre binele lui dacă le va aplica. (Is. 48:17, 18) Elevul tău va fi mai motivat să facă schimbările necesare pe măsură ce iubirea sa pentru Iehova crește. Pentru a progresa spre pasul botezului, o persoană care studiază Biblia trebuie să facă sacrificii. Unii elevi trebuie să facă sacrificii de ordin material. Mulți trebuie, probabil, să renunțe la vechii prieteni care nu îl iubesc pe Iehova. Alții s-ar putea să fie respinși de membrii familiei care nu-i agreează pe Martorii lui Iehova. Isus a promis că cei care-l urmează nu vor fi dezamăgiți. Ei vor fi bogat binecuvântați cu o familie spirituală iubitoare. (Mar. 10:29, 30) w21.06 4 ¶8, 9

Apostolul Pavel a spus că lucrarea de predare este asemenea cultivării unui teren și a arătat că trebuie să facem mai mult decât să semănăm semințe. El le-a spus corintenilor: „Eu am plantat, Apolo a udat . . . Voi sunteți ogorul pe care îl cultivă Dumnezeu”. (1 Corinteni 3:6-9) Ca lucrători pe ‘ogorul lui Dumnezeu’, nu este suficient să plantăm semințele adevărului. Trebuie și să le udăm și să evaluăm cu regularitate progresul lor. Totodată, suntem conștienți că meritul pentru creștere îi revine lui Iehova. Este o mare onoare să predicăm și să predăm adevărul. Această activitate ne face cu adevărat fericiți. Apostolul Pavel, care i-a ajutat pe mulți tesaloniceni să devină discipoli, și-a exprimat sentimentele astfel: „Care este speranța, bucuria sau coroana cu care ne vom mândri înaintea Domnului nostru Isus în timpul prezenței sale? Oare nu chiar voi? Bineînțeles că voi sunteți gloria și bucuria noastră”. (1 Tes. 2:19, 20; Fap. 17:1-4) w21.07 3 ¶5; 7 ¶17

Iehova ne-a atras pe fiecare dintre noi la el. (Ioan 6:44) Să ne gândim ce a presupus această acțiune. Pe măsură ce a observat cu atenție inimile a miliarde de oameni din această lume, el a văzut ceva prețios la tine – o inimă sinceră, în care putea crește iubirea pentru el. (1 Cron. 28:9) Iehova te cunoaște, te înțelege și te iubește. Ce idee încurajatoare! Iehova te iubește foarte mult, însă îi iubește și pe frații și pe surorile tale. Pentru a ilustra această idee, Isus l-a comparat pe Iehova cu un păstor. Dacă una dintre cele 100 de oi ale sale se rătăcește, el ‘le lasă pe cele 99 pe munți și pleacă în căutarea celei rătăcite’. Când o găsește, el nu o tratează cu asprime, ci se bucură. De aici înțelegem că fiecare oaie este importantă pentru Iehova. Isus a spus: „Tatăl meu, care este în cer, nu vrea să piară nici măcar unul dintre acești micuți”. (Mat. 18:12-14) w21.06 20 ¶1, 2

Când ne gândim profund la iubirea statornică a lui Iehova, ne adâncim iubirea pentru el, iar prietenia dintre noi se întărește. (Rom. 8:38, 39) Ne dorim și mai mult să urmăm exemplul lui Isus. (1 Pet. 2:21) În zilele dinaintea Comemorării, ne îndreptăm atenția spre relatările biblice referitoare la ultima săptămână a lui Isus pe pământ, la moartea și la învierea sa. Apoi, cuvântarea din seara Comemorării ne amintește de iubirea lui Isus pentru noi. (Ef. 5:2; 1 Ioan 3:16) Citind despre exemplul de altruism al lui Isus și meditând la el, ne simțim îndemnați ‘să umblăm așa cum a umblat el’. (1 Ioan 2:6) Suntem și mai hotărâți să rămânem în iubirea lui Dumnezeu. (Iuda 20, 21) Când facem tot ce putem pentru a asculta de Iehova, a-i sfinți numele și a-i bucura inima, ne păstrăm în iubirea sa. (Prov. 27:11; Mat. 6:9; 1 Ioan 5:3) Prezența noastră la Comemorare ne îndeamnă să fim mai hotărâți ca, prin modul în care ne trăim fiecare zi din viață, să spunem, în esență: „Iehova, vreau să rămân în iubirea ta pentru totdeauna!”. w22.01 23 ¶17; 25 ¶18, 19

Iehova ne-a oferit darul liberului-arbitru. Astfel, putem alege cum să ne trăim viața. Dumnezeul nostru iubitor se bucură când alegem să-i slujim. (Ps. 84:11; Prov. 27:11) Există multe domenii în care ne putem folosi în mod înțelept liberul-arbitru. Isus a ales să pună pe primul loc binele altora, nu al lui. Cu o anumită ocazie, fiind foarte obosiți, el și apostolii s-au îndreptat spre un loc retras dorind să se odihnească. Însă planul lor nu s-a concretizat. O mulțime de oameni le-a ieșit înainte, dorind să fie învățați de Isus. Cu toate acestea, Isus nu s-a simțit deranjat. Lui i-a fost milă de acei oameni și „a început să-i învețe multe lucruri”. (Mar. 6:30-34) Când îl imităm pe Isus dăruind cu generozitate din timpul și energia noastră pentru a-i ajuta pe alții, îl glorificăm pe Tatăl nostru ceresc. (Mat. 5:14-16) w21.08 3 ¶7, 8

Lui Iehova îi place diversitatea. Acest lucru este evident când privim natura. De asemenea, fiecare dintre noi este unic. De aceea, Iehova nu ne compară niciodată cu alții. El ne cunoaște cu adevărat inima, persoana lăuntrică. (1 Sam. 16:7) Iehova ține cont de punctele noastre forte, de slăbiciunile noastre și de mediul în care am crescut și nu ne cere mai mult decât putem. Este deci foarte important să ne vedem așa cum ne vede Iehova. Astfel, vom gândi „într-un mod care reflectă o minte sănătoasă”: nu ne vom subestima și nici nu ne vom supraestima. (Rom. 12:3) Este util să observăm exemplul altora și să învățăm de la ei, de pildă de la un colaborator în credință care este eficient în predicare. (Evr. 13:7) Astfel, am putea face unele îmbunătățiri în acest domeniu. (Filip. 3:17) Dar este o diferență între a imita o persoană și a ne stabili propria valoare prin comparație cu aceasta. w21.07 20 ¶1, 2

Pentru a-ți întări credința în existența unui Creator, trebuie să înveți mai multe lucruri despre animale, plante și corpurile cerești. (Ps. 19:1) Cu cât vei studia mai mult creația, cu atât vei fi mai convins că Iehova este Creatorul. Când analizezi creația, remarcă ce îți dezvăluie ea despre Creator. (Rom. 1:20) De exemplu, după cum bine știm, soarele este o sursă vitală de căldură, dar el emite și radiații dăunătoare, numite raze ultraviolete. Însă noi suntem protejați de ele. Cum anume? Pământul, locuința noastră, dispune de un scut protector, stratul de ozon, care filtrează aceste radiații. Pe măsură ce razele ultraviolete devin mai intense, cantitatea de ozon din atmosferă crește. Nu e logic să credem că, în spatele acestui proces, trebuie să existe un Creator iubitor și inteligent? w21.08 17 ¶9, 10

După ce o persoană se botează, trebuie să continuăm să manifestăm iubire și respect față de ea. (1 Ioan 4:20) De exemplu, vom evita să-i atribuim motivații greșite și îi vom acorda circumstanțe atenuante ori de câte ori este posibil. De asemenea, îi vom arăta onoare, considerând-o superioară nouă. (Rom. 12:10; Filip. 2:3) De fapt, ar trebui să arătăm îndurare și bunătate față de toți oamenii. Dacă vrem să ne numărăm printre cei care îl vor numi pe Iehova pe drept cuvânt „Tată” pentru totdeauna, trebuie să aplicăm principiile Bibliei în viața noastră. De exemplu, Isus ne-a învățat să fim îndurători și buni cu toți oamenii, chiar și cu dușmanii noștri. (Luca 6:32-36) Aceste cuvinte nu sunt mereu ușor de aplicat. Pentru a reuși, trebuie să învățăm să gândim și să acționăm asemenea lui Isus. Când facem tot ce putem pentru a asculta de Iehova și pentru a-l imita pe Isus, îi arătăm Tatălui nostru ceresc că vrem să fim membri ai familiei sale pentru totdeauna. w21.08 6 ¶14, 15

Să învățăm să ne încredem în Iehova. El promite că va revărsa binecuvântări asupra noastră dacă ne încredem în el și facem tot ce putem pentru a-i sluji. În Biblie, găsim nenumărate exemple de persoane care au făcut mari eforturi în serviciul lui Iehova. În multe cazuri, ele au trebuit să facă primul pas pentru a primi binecuvântări speciale din partea sa. De exemplu, Iehova l-a binecuvântat pe Avraam numai după ce acesta și-a părăsit locuința, „deși nu știa unde se duce”. (Evr. 11:8) Iacob a primit o binecuvântare specială numai după ce s-a luptat cu un înger. (Gen. 32:24-30) Națiunea Israel a putut trece Iordanul pentru a intra în Țara Promisă numai după ce preoții au pășit în apele repezi ale Iordanului. (Ios. 3:14-16) De asemenea, putem învăța din exemplul Martorilor lui Iehova din prezent care se bazează pe Iehova și îi slujesc într-o măsură mai mare. w21.08 29, 30 ¶12-14

Dragi frați și surori în vârstă, deși știți din experiență cum se făceau lucrurile în trecut, voi înțelegeți că este necesar să vă adaptați la noi metode. Și voi, dragi frați în vârstă care ați cunoscut adevărul recent, aveți multe de oferit. Cei tineri se vor bucura să audă experiențele voastre și lecțiile pe care le-ați învățat de-a lungul timpului. Dacă dăruiți cu generozitate din tezaurul vostru de cunoștință, Iehova va revărsa asupra voastră bogate binecuvântări. (Luca 6:38) Dacă frații înaintați în vârstă se apropie de cei tineri, vor putea să se susțină reciproc. (Rom. 1:12) Fiecare categorie deține ceva foarte valoros. Cei în vârstă au înțelepciune și experiență, dobândite de-a lungul timpului. Cei tineri au vigoare. Când cei în vârstă și cei tineri colaborează ca prieteni, îi aduc laude Tatălui nostru ceresc și sunt o binecuvântare pentru întreaga congregație. w21.09 8 ¶3; 13 ¶17, 18

De ce au fost mulți evrei contrariați de modul în care a murit Isus? Moartea lui Isus pe un stâlp de tortură i-a determinat să-l asocieze cu un răufăcător și cu un păcătos, nicidecum cu Mesia. (Deut. 21:22, 23) Evreii care s-au poticnit în Isus nu au acceptat că era nevinovat, că acuzațiile care i s-au adus erau false și că a fost tratat în mod nedrept. Procesul lui Isus a fost o sfidare a justiției. Curtea supremă iudaică s-a întrunit în pripă, iar procedurile legale au fost încălcate. (Luca 22:54; Ioan 18:24) În loc să asculte cu imparțialitate acuzațiile și dovezile aduse împotriva lui Isus, judecătorii au căutat ei înșiși „o mărturie mincinoasă împotriva lui . . . ca să-l omoare”. (Mat. 26:59; Mar. 14:55-64) Mai mult, după ce Isus a fost înviat, acești judecători corupți le-au dat soldaților romani care îi păzeau mormântul „mulți arginți” pentru a răspândi o minciună cu privire la motivul pentru care mormântul era gol. (Mat. 28:11-15) w21.05 11 ¶12, 13

Iehova ar putea pune oricând capăt acestei stări de lucruri. Însă, pentru noi, răbdarea lui Iehova este o binecuvântare. Toți descendenții lui Adam și ai Evei se nasc imperfecți. Cu toate acestea, Iehova îi iubește și le poartă de grijă și a promis că va pune capăt acestui sistem de lucruri. (1 Ioan 4:19) Iar el are un timp fixat când va elimina suferința care apasă asupra creației sale. Nu ar trebui ca iubirea lui Iehova să ne motiveze să suportăm și noi alături de el, atât timp cât este necesar? Isus a urmat exemplul Tatălui său de suportare a răului. Când a fost pe pământ, Isus a suportat batjocuri, rușine și o moarte chinuitoare pe un stâlp de tortură. (Evr. 12:2, 3) Ceea ce l-a ajutat pe Isus să facă față acestei situații a fost, fără îndoială, exemplul lui Iehova. Acest model, lăsat de Dumnezeu, ne poate ajuta și pe noi. w21.07 12, 13 ¶15-17

Simțim îndurarea Tatălui nostru ceresc în fiecare zi. (Ps. 103:10-14) Și Isus a manifestat îndurare, iertându-le discipolilor săi imperfecți greșelile. El chiar și-a jertfit viața pentru iertarea păcatelor noastre. (1 Ioan 2:1, 2) Când ‘îi iertăm cu mărinimie’ pe membrii familiei noastre spirituale, legăturile de iubire dintre noi se întăresc. (Ef. 4:32) Uneori, ne este foarte greu să iertăm, de aceea, trebuie să depunem eforturi pentru a fi iertători. O soră a fost ajutată în această privință de articolul „Să ne iertăm cu mărinimie unii pe alții”. Ea spune: „Acest articol arăta că a fi dispuși să-i iertăm pe alții nu înseamnă a aproba conduita lor greșită sau a minimaliza consecințele ei. A ierta înseamnă a înlătura resentimentele și a ne păstra, astfel, pacea”. Când îi iertăm cu generozitate pe frații și surorile noastre, arătăm că îi iubim și că îl imităm pe Tatăl nostru, Iehova. w21.09 23, 24 ¶15, 16

Isus a iubit adevărul, adică adevărul despre Dumnezeu și despre scopurile Sale. El a trăit în armonie cu acest adevăr și l-a dezvăluit și altora. (Ioan 18:37) Și continuatorii lui Isus iubesc profund adevărul. (Ioan 4:23) Apostolul Petru chiar a numit creștinismul „calea adevărului”. (2 Pet. 2:2) Motivați de o iubire puternică pentru adevăr, primii creștini au respins ideile și tradițiile religioase false, precum și opiniile oamenilor care nu erau conforme cu adevărul. (Col. 2:8) În mod asemănător, creștinii adevărați din prezent ‘continuă să umble în adevăr’ bazându-și întru totul convingerile și modul de viață pe Cuvântul lui Iehova. (3 Ioan 3, 4) Slujitorii lui Dumnezeu din prezent nu susțin că au o înțelegere perfectă sau completă a adevărului. Uneori, ei au făcut greșeli de natură doctrinară sau organizatorică. Dar când au dobândit o înțelegere mai clară, au făcut fără ezitare schimbările necesare. w21.10 21, 22 ¶11, 12

Așa cum în vechime locuitorii unui oraș erau înconjurați de zidurile protectoare ale acestuia, tot așa Iehova ne înconjoară cu iubirea sa loială, oferindu-ne ocrotire spirituală în fața pericolelor care ne-ar putea pune la încercare integritatea. De asemenea, datorită iubirii sale loiale, Iehova ne atrage la el. (Ier. 31:3) Psalmistul David a mai folosit o metaforă pentru a descrie modul în care Iehova își ocrotește poporul: „Dumnezeu este refugiul meu sigur, Dumnezeul care manifestă iubire loială față de mine!”. De asemenea, David a mai spus despre Iehova: „El este iubirea mea loială și fortăreața mea, refugiul meu sigur și eliberatorul meu, scutul meu și adăpostul meu”. (Ps. 59:17; 144:2) De ce a asociat David iubirea loială a lui Iehova cu un refugiu și cu o fortăreață? În orice colț al lumii trăim, atât timp cât îi slujim lui Iehova, el ne va ocroti pentru ca prietenia noastră cu el să nu aibă de suferit. w21.11 6 ¶14, 15

În timp ce Isus și discipolii săi erau pe mare, s-a iscat o furtună puternică. (Mat. 8:23-26) Isus s-a folosit de această ocazie pentru a-i ajuta pe discipoli să înțeleagă că aveau nevoie de mai multă credință. În timp ce marea devenea tot mai învolburată, iar apa pătrundea în barcă, Isus dormea liniștit. Îngroziți, discipolii l-au trezit și l-au rugat să-i salveze. Însă Isus i-a mustrat cu blândețe: „De ce vă este atât de frică, oameni cu puțină credință?”. S-a abătut și asupra ta „o furtună puternică”? Suferi din cauza unui dezastru natural? Sau ești afectat de o furtună figurativă, cum ar fi o problemă gravă de sănătate care te descurajează și te face să te simți dezorientat? Nu permite îngrijorării să te împiedice să-ți pui încrederea în Iehova. Roagă-te fierbinte lui Dumnezeu. Întărește-ți credința gândindu-te la situațiile când Iehova te-a ajutat. (Ps. 77:11) Fii sigur că el nu te va abandona niciodată – nici în prezent și nici în viitor! w21.11 22 ¶7, 10

Cineva putea considera că respectă această poruncă atât timp cât nu lua ceva ce nu-i aparținea. Însă furtul nu se rezuma la atât. De exemplu, dacă un negustor folosea o balanță sau unități de măsură inexacte pentru a-și înșela clienții, era ca și cum fura de la aceștia. Leviticul 19:13 pune în legătură furtul cu practici comerciale necinstite, spunând: „Să nu iei ceva de la semenul tău prin înșelăciune”. Prin urmare, necinstea în afaceri este asociată cu furtul. Cea de-a opta dintre Cele zece porunci enunță legea referitoare la furt. Însă detaliile din Leviticul ne ajută să înțelegem cum putem acționa în spiritul acestei legi. Dacă medităm la modul în care privește Iehova necinstea și furtul, vom avea și noi multe foloase. Prin urmare, ne-am putea întreba: „În lumina pasajului din Leviticul 19:11-13, sunt aspecte pe care ar trebui să le îmbunătățesc? Ar trebui să fac schimbări în ce privește relațiile de afaceri sau obiceiurile de muncă?”. w21.12 9, 10 ¶6-8

Când te rogi, gândește-te în mod concret la unele greșeli pe care le-ai făcut în timpul zilei și cere-i iertare lui Iehova. Bineînțeles, dacă ai comis un păcat grav, vei avea nevoie și de ajutorul bătrânilor. Ei te vor asculta și îți vor oferi sfaturi pline de iubire din Cuvântul lui Dumnezeu. Se vor ruga cu tine, cerându-i lui Iehova să continue să aplice valoarea jertfei lui Isus în favoarea ta ‘ca să fii vindecat’ din punct de vedere spiritual. (Iac. 5:14-16) De asemenea, îți va fi de folos să meditezi la răscumpărare. Probabil că și ție îți este greu din punct de vedere emoțional să meditezi la suferința cumplită pe care a îndurat-o Isus. Dar, cu cât meditezi mai mult la jertfa lui, cu atât îi vei iubi mai mult pe Isus și pe Tatăl său. În fiecare an ne adâncim aprecierea pentru răscumpărare asistând la Comemorarea morții lui Isus și invitându-i și pe alții să ni se alăture. Iehova ne-a dat privilegiul minunat de a-i învăța pe alții despre Fiul său. w21.04 18, 19 ¶13-16

Să ne gândim cum a reacționat Isus când mulțimi de oameni au venit la el pe un munte. Isus și-a petrecut întreaga noapte rugându-se și trebuie să fi fost foarte obosit. Însă, când i-a văzut pe cei săraci și pe cei bolnavi, inima lui a fost mișcată. El i-a vindecat pe cei care sufereau de diferite boli. Mai mult, cu acea ocazie, a prezentat unul dintre cele mai încurajatoare discursuri din toate timpurile: Predica de pe munte. (Luca 6:12-20) Isus a dăruit cu generozitate din timpul său. Să ne imaginăm cât de îndurerat a fost Isus când a aflat că prietenul său, Ioan Botezătorul, a fost omorât. Biblia spune: „Auzind aceasta [vestea despre moartea lui Ioan], Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur”. (Mat. 14:10-13) Însă mulțimile au ajuns în acel loc izolat înaintea lui. (Mar. 6:31-33) Ei aveau atât de multă nevoie de înviorare spirituală, încât Isus le-a venit imediat în ajutor. (Luca 9:10, 11) w22.02 21 ¶4, 6

Ce ar trebui să facem dacă ne dăm seama că am jignit un colaborator în credință? Să ne rugăm fierbinte lui Iehova. Îi putem cere să ne binecuvânteze eforturile de a restabili pacea cu fratele nostru. De asemenea, este important să ne facem o autoanaliză. Ne-am putea întreba: „Sunt dispus să las la o parte mândria, să-mi cer cu umilință iertare și să fac pace? Cum se vor simți Iehova și Isus dacă voi lua inițiativa și voi face pace cu fratele sau cu sora mea?”. Răspunsurile la aceste întrebări ne pot da motivația necesară pentru a asculta de Isus și a-l aborda cu umilință pe fratele nostru ca să restabilim relația cu el. Când luăm inițiativa pentru a rezolva o neînțelegere cu un colaborator, este necesar să avem o atitudine umilă. (Ef. 4:2, 3) Ar trebui să-l abordăm cu scopul de a alunga sentimentele rănite din inima lui. Să nu uităm că restabilirea păcii cu fratele nostru este mai importantă decât stabilirea vinovatului. (1 Cor. 6:7) w21.12 25, 26 ¶13-16

Isus a fost profund îndurerat deoarece știa că majoritatea conaționalilor săi nu aveau să reacționeze favorabil la mesajul despre Regat. Drept urmare, Ierusalimul urma să fie distrus, iar supraviețuitorii aveau să fie duși în captivitate. (Luca 21:20-24) Din nefericire, așa cum anticipase Isus, majoritatea evreilor l-au respins. Cum reacționează la mesajul despre Regat majoritatea oamenilor din teritoriul tău? Dacă puțini reacționează pozitiv, ce poți învăța din episodul în care Isus a plâns pentru semenii săi? Lui Iehova îi pasă de oameni. Lacrimile lui Isus ne vorbesc despre grija pe care o are Iehova față de oameni. El „nu dorește ca vreunul să fie distrus, ci dorește ca toți să ajungă la căință”. (2 Pet. 3:9) Și în prezent, ne putem arăta iubirea față de semeni străduindu-ne neîncetat să le mișcăm inima cu mesajul veștii bune. (Mat. 22:39) w22.01 16 ¶10-12

Dacă vei medita la ceea ce a făcut Iehova pentru poporul său, dar și pentru tine personal, credința ta va deveni mai puternică. Totuși, cel mai important folos este că iubirea ta pentru Iehova va deveni mai profundă. Iubirea, mai mult decât orice altă calitate, te va motiva să asculți de Iehova, să faci sacrificii pentru a-i fi plăcut și să perseverezi în orice încercare. (Mat. 22:37-39; 1 Cor. 13:4, 7; 1 Ioan 5:3) Nimic nu este mai prețios decât o prietenie strânsă cu Iehova, bazată pe iubire! (Ps. 63:1-7) Este bine să ne amintim că rugăciunea, studiul personal și meditarea sunt aspecte ale închinării aduse lui Iehova. La fel ca Isus, caută locuri liniștite în care să petreci timp cu Iehova. Elimină orice sursă de distragere. Roagă-l pe Iehova să te poți concentra pe parcursul activităților spirituale. Dacă îți folosești cât mai bine timpul, Iehova te va răsplăti dăruindu-ți viață veșnică. (Mar. 4:24) w22.01 30, 31 ¶18-20

Gândurile se răsfrâng asupra acțiunilor. De aceea, Isus ne-a îndemnat să respingem gândurile care duc la păcate grave. (Mat. 5:21, 22, 28, 29) Nu am vrea să ajungem la acest deznodământ deoarece dorim să-i fim plăcuți Tatălui nostru ceresc. Așadar, este foarte important să respingem imediat orice gând nepotrivit. Isus a spus: „Orice iese din gură vine din inimă”. (Mat. 15:18) Într-adevăr, modul în care vorbim dezvăluie cine suntem în realitate. Prin urmare, este important să ne facem o autoanaliză, întrebându-ne: „Refuz să mint chiar și atunci când este în dezavantajul meu? Îmi onorez căsnicia având grijă să nu flirtez? Evit cu desăvârșire vorbirea obscenă? Răspund cu calm când cineva mă supără?”. Dacă te vei strădui să nu minți și să nu folosești cuvinte obscene sau jignitoare, îți va fi mult mai ușor să te dezbraci de vechea personalitate. w22.03 5 ¶12-14

În general, cei care cer sfaturi progresează mai mult din punct de vedere spiritual decât cei care așteaptă ca alții să-i abordeze pentru a le da sfaturi. De aceea, este important să luăm inițiativa și să cerem sfaturi. În ce situații le-am putea cere sfatul colaboratorilor noștri? Să vedem câteva: 1) O soră îl roagă pe un vestitor cu experiență să o însoțească la un studiu biblic și apoi îi cere sfatul pentru a-și îmbunătăți metodele de predare. 2) O soră celibatară dorește să-și cumpere o pereche de pantaloni și îi cere unei surori mature din punct de vedere spiritual o părere sinceră cu privire la alegerea ei. 3) Un frate care urmează să țină prima lui cuvântare publică îl roagă pe un vorbitor cu experiență să-i asculte cuvântarea și să-i dea câteva sugestii utile. Este înțelept ca și frații care țin cuvântări de mulți ani să le ceară sfaturi vorbitorilor cu experiență și să le aplice. (Prov. 19:20) w22.02 13 ¶15-17

Iehova ne iubește și are grijă de noi, așa cum l-a iubit pe Isus și s-a îngrijit de el pe parcursul serviciului său pământesc. (Ioan 5:20) El i-a purtat de grijă Fiului său din punct de vedere spiritual, emoțional și fizic. De asemenea, Iehova i-a arătat fără rețineri lui Isus că îl iubea și îl aproba. (Mat. 3:16, 17) Știind că se putea baza întotdeauna pe Tatăl său iubitor, Isus nu s-a simțit niciodată singur. Asemenea lui Isus, și noi am simțit în nenumărate moduri iubirea lui Iehova față de noi. Iehova ne-a atras la el și ne-a adus în mijlocul unei familii spirituale unite și iubitoare, care ne ajută să fim fericiți și să ne satisfacem necesitățile de ordin afectiv. (Ioan 6:44) El ne dă în mod constant hrana de care avem nevoie pentru a fi tari din punct de vedere spiritual. În plus, ne ajută să obținem lucrurile materiale de care avem nevoie în fiecare zi. (Mat. 6:31, 32) În timp ce medităm la iubirea lui Iehova față de noi, ne apropiem tot mai mult de el. w21.09 22 ¶8, 9

Cum a fost viața ta înainte de a studia Biblia? Probabil că unora dintre noi nu ne face deloc plăcere să ne gândim la acest subiect. Poate că sistemul de valori al lumii ne-a modelat gândirea, comportamentul și perspectiva asupra viitorului. De aceea, ‘nu am avut speranță și am fost fără Dumnezeu în lume’. (Ef. 2:12) Însă, când ai început să studiezi Biblia, ai aflat că ai un tată în cer care te iubește, că poți să-i fii plăcut și să faci parte din familia sa de închinători. Mai mult, ai înțeles că viața ta trebuia să ia un alt curs, că era nevoie să-ți schimbi modul de gândire și de acțiune. A trebuit să înveți să aplici normele înalte ale lui Iehova. (Ef. 5:3-5) Iehova ne cere ‘să ne dezbrăcăm de vechea personalitate’ și de practicile ei înainte de a ne boteza. w22.03 2 ¶1-3

Membrii altor oi sunt bucuroși să mediteze la speranța lor în timp ce asistă la Comemorare ca observatori. Ei așteaptă cu nerăbdare cuvântarea de Comemorare deoarece ea vorbește în mare parte despre binecuvântările pe care Cristos și cei 144 000 de coregenți le vor aduce asupra oamenilor fideli în timpul Domniei de O Mie de Ani. Sub conducerea lui Isus Cristos, acești regi vor contribui la transformarea pământului în paradis și îi vor aduce la perfecțiune pe oamenii ascultători. Cât de emoționant este pentru membrii altor oi care asistă la Comemorare să-și imagineze împlinirea unor profeții precum cele din Isaia 35:5, 6; 65:21-23 și Revelația 21:3, 4! Ei își întăresc speranța și hotărârea de a-i sluji neîncetat lui Iehova în timp ce își imaginează că trăiesc în lumea nouă alături de cei dragi. (Mat. 24:13; Gal. 6:9) w22.01 21 ¶5-7

Ce este răscumpărarea? Este prețul plătit de Isus pentru a lua înapoi ceea ce a pierdut Adam. (1 Cor. 15:22) De ce a fost necesară răscumpărarea? Deoarece Legea, care reflecta dreptatea lui Iehova, cerea să fie dată viață pentru viață. (Ex. 21:23, 24) Adam și-a pierdut viața perfectă. Prin urmare, pentru a întruni cerințele justiției divine, Isus a trebuit să-și jertfească viața umană perfectă. (Rom. 5:17) Astfel, el a devenit „Tată Etern” pentru toți cei care manifestă credință în răscumpărare. (Is. 9:6; Rom. 3:23, 24) Din iubire pentru Tatăl său ceresc și pentru noi, Isus a acceptat să-și dea viața ca răscumpărare. (Ioan 14:31; 15:13) Având această motivație, el a fost hotărât să-și păstreze integritatea până la moarte și să îndeplinească voința Tatălui său. Drept urmare, scopul inițial al lui Iehova cu privire la omenire și la pământ avea să se realizeze. w21.04 14 ¶2, 3