Iulie

Excluderea este o măsură prin care Iehova corectează cu iubire o persoană. Aceasta este spre binele tuturor, inclusiv al celui care este exclus. De regulă, cei care contestă decizia nu menționează aspecte care l-ar pune într-o lumină negativă pe cel exclus. Trebuie să admitem că nu cunoaștem toate detaliile. Este o dovadă de înțelepciune să avem încredere că bătrânii din comitetul judiciar s-au străduit să respecte întru totul principiile biblice și să judece „pentru Iehova”. (2 Cron. 19:6) Când o persoană dragă a fost exclusă, iar noi susținem decizia bătrânilor, o putem ajuta să se întoarcă la Iehova. Elizabeth spune: „A fost foarte dificil să întrerupem orice legătură cu fiul nostru adult. Însă, după ce a revenit în congregație, el a recunoscut că disciplinarea primită a fost meritată. Ulterior, a spus că, din această experiență, a învățat multe lucruri”. w21.09 28, 29 ¶11, 12

Să ne gândim la acea văduvă săracă. Fără îndoială că ea ar fi vrut să-i ofere lui Iehova mai mult. Totuși, ea i-a oferit cât a putut, tot ce avea mai bun. Isus știa că Iehova prețuia mult contribuția ei. Ce lecție impresionantă pentru noi: Iehova se bucură când îi oferim tot ce avem mai bun, un serviciu sacru îndeplinit cu toată inima și cu tot sufletul! (Mat. 22:37; Col. 3:23) Iehova se bucură când vede că facem tot ce putem! Acest principiu se aplică la timpul și la energia pe care le dedicăm închinării, inclusiv lucrării de predicare și întrunirilor. Cum putem aplica ceea ce am învățat din relatarea despre văduvă? Gândește-te la unele persoane care s-ar simți încurajate dacă li s-ar aminti că Iehova le prețuiește eforturile. Ar putea fi o soră în vârstă care se luptă cu sentimente de vinovăție sau de inutilitate deoarece, din cauza problemelor de sănătate sau a vârstei înaintate, nu-i mai poate sluji lui Iehova ca înainte. w21.04 6¶17, 19; 7¶20

Iehova știe când este momentul cel mai bun de a aduce sfârșitul asupra acestei lumi rele. Datorită răbdării sale, a fost adunată o mare mulțime, alcătuită din milioane de persoane care i se închină și îi aduc laude. Suntem recunoscători pentru că Iehova a manifestat răbdare. În caz contrar, n-am fi existat, n-am fi învățat să-l iubim și nu ne-am fi dedicat viața lui. Când Iehova va răsplăti milioane de persoane care au perseverat până la sfârșit, decizia sa de a suporta răul se va dovedi pe deplin justificată. Deși Satan a cauzat multă suferință, Iehova rămâne ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Tim. 1:11) Și noi ne putem păstra bucuria în timp ce așteptăm cu răbdare ca Iehova să-și sfințească numele, să-și justifice suveranitatea și să pună capăt răutății și problemelor din prezent. Să fim hotărâți să perseverăm și să nu uităm că și Tatăl nostru ceresc suportă răul! w21.07 13 ¶18, 19

Multe persoane din secolul I nu l-au acceptat pe Isus. Pentru ele, Isus nu era decât fiul unui simplu tâmplar. În plus, era din Nazaret, oraș considerat, din câte se pare, lipsit de importanță. Chiar și Natanael, care a devenit ulterior discipol al lui Isus, a spus: „Poate să iasă ceva bun din Nazaret?”. Probabil că el se gândea la profeția din Mica 5:2, care prezicea că Mesia urma să se nască în Betleem, nu în Nazaret. Profetul Isaia a prezis că dușmanii lui Mesia ‘nu se vor interesa de amănuntele originii sale’. (Is. 53:8) Dacă ar fi făcut cercetări amănunțite, ei ar fi aflat că Isus se născuse în Betleem și că era un urmaș al regelui David. (Luca 2:4-7) Prin urmare, ar fi înțeles că locul nașterii lui Isus era cel menționat în profeția din Mica 5:2. Atunci, de ce se poticneau oamenii în Isus? Deoarece se grăbeau să tragă concluzii fără a cunoaște toate detaliile. w21.05 3 ¶4-6

Biblia prezintă exemple de slujitori ai lui Iehova care au acceptat sfaturile primite și au fost binecuvântați. Unul dintre aceștia este Iov. Deși se temea de Dumnezeu, el nu era perfect. Întrucât a trecut prin încercări intense, Iov a dat glas unor idei greșite. Drept urmare, atât Elihu, cât și Iehova i-au dat sfaturi directe. Cum a reacționat Iov? El le-a acceptat cu umilință, spunând: „Am vorbit, dar fără să înțeleg . . . Îmi retrag cuvintele și mă căiesc în țărână și în cenușă”. Iehova l-a binecuvântat pe Iov pentru atitudinea sa umilă. (Iov 42:3-6, 12-17) El a acceptat sfatul lui Elihu, deși acesta era mult mai tânăr. (Iov 32:6, 7) Umilința ne va ajuta și pe noi să acceptăm un sfat, chiar și atunci când simțim că nu ni se aplică sau când cel care ni l-a dat este mai tânăr decât noi. Cine dintre noi nu trebuie să facă progrese în ce privește cultivarea rodului spiritului și îndeplinirea serviciului creștin? w22.02 11 ¶8; 12 ¶12

În congregație, toți avem responsabilitatea de a promova iubirea și pacea, astfel încât nimeni să nu simtă că este lăsat la o parte. Ceea ce spunem și facem poate avea un impact puternic asupra altora. Cum îi poți ajuta pe cei care nu au rude la adevăr să simtă că fac parte din congregație? Include-i în cercul tău de prieteni pe cei noi. Un prim pas este să-i primim cu căldură în congregație. (Rom. 15:7) Totuși, pentru a lega o prietenie strânsă cu cineva, nu este suficient un salut prietenos. Manifestă amabilitate și interes sincer față de cei noi. Fără să pui întrebări stânjenitoare, încearcă să înțelegi cu ce probleme se confruntă. Unii își exprimă mai greu sentimentele, de aceea nu fi insistent. Ajută-i să se deschidă punându-le întrebări discrete și ascultând cu răbdare răspunsurile. De exemplu, i-ai putea întreba cum au cunoscut adevărul. w21.06 11 ¶13, 14

Avem privilegiul de a-i sluji lui Iehova în unitate, fiind „o singură turmă cu un singur păstor”. În cartea Organizați pentru a face voința lui Iehova, la pagina 165, se afirmă: „Întrucât această unitate îți aduce foloase, ai responsabilitatea de a contribui la păstrarea ei”. Prin urmare, să învățăm „să-i privim pe frații noștri așa cum îi privește Iehova”. În ochii lui Iehova, toți sunt prețioși, asemenea unor „micuți”. La fel ar trebui să-i considerăm și noi pe frații de credință. Iehova observă și apreciază tot ceea ce facem pentru a-i ajuta și a le purta de grijă. (Mat. 10:42) Îi iubim pe colaboratorii noștri, de aceea suntem ‘hotărâți să nu punem o piatră de poticnire sau un obstacol înaintea lor’. (Rom. 14:13) Considerăm că frații și surorile ne sunt superiori și vrem să-i iertăm din inimă. De asemenea, dorim să facem tot ce putem pentru a nu ne poticni din cauza altora. Așadar, „să urmărim lucrurile care duc la pace și lucrurile care duc la zidire reciprocă”. (Rom. 14:19) w21.06 24 ¶16, 17

Dacă studiem cu conștiinciozitate și aplicăm sfaturile pe care le primim din Cuvântul lui Dumnezeu și de la organizația sa, ne vom însuși treptat calități creștine. De asemenea, îl vom cunoaște mai bine pe Dumnezeu. Folosindu-se de o ilustrare, Isus a arătat că mesajul despre Regat se aseamănă cu o sămânță care crește treptat în inima celor sinceri. El a spus: „Semințele încolțesc și cresc, fără ca el [semănătorul] să știe cum. Pământul rodește de la sine în mod treptat: mai întâi firul, apoi spicul și, în cele din urmă, bobul plin în spic”. (Mar. 4:27, 28) Isus a explicat că, așa cum o plantă crește treptat, tot așa o persoană care acceptă mesajul despre Regat are nevoie de timp pentru a progresa din punct de vedere spiritual. Pe măsură ce persoanele sincere cu care studiem Biblia se apropie de Iehova, observăm progresele frumoase pe care le fac. (Ef. 4:22-24) Însă nu trebuie să uităm că Iehova este cel care a făcut să crească acea sămânță. w21.08 8, 9 ¶4, 5

Pentru a fi găsită, bucuria trebuie căutată în locul potrivit. O persoană care se bucură de ‘ce vede cu ochii’ este mulțumită cu ceea ce are în situația sa. La polul opus, o persoană care umblă mereu după lucrurile pe care și le dorește tânjește după ceva ce nu poate avea și este mereu nemulțumită. Așadar, pentru a fi bucuroși, trebuie să ne concentrăm la ceea ce avem și să ne fixăm obiective pe care le putem atinge. Odată cu trecerea timpului, avem tendința firească de a căuta noi provocări. Prin urmare, este posibil să fim mulțumiți cu ceea ce avem? Bineînțeles. Putem să ne bucurăm de situația actuală, adică de ‘ceea ce vedem cu ochii’, nu doar să o acceptăm cu resemnare. Cum anume? Ilustrarea lui Isus despre talanți, din Matei 25:14-30, ne ajută să înțelegem cum putem găsi mai multă bucurie în situația în care ne aflăm. w21.08 21 ¶5, 6

Iehova le acordă o atenție deosebită celor „care sunt zdrobiți și au spiritul umil”. Cu toții îi putem încuraja pe frații și surorile noastre dragi, nu doar bătrânii de congregație. O modalitate este aceea de a le arăta că suntem sincer interesați de situația lor. Iehova vrea să îi asigurăm că îi iubește și îi prețuiește. (Prov. 19:17) Îi mai putem ajuta pe frații noștri fiind umili și modești. Dacă am atrage atenția asupra noastră, am putea trezi în ei sentimente de invidie. Cel mai bine este să ne folosim capacitățile și cunoștințele pentru a-i încuraja pe alții. (1 Pet. 4:10, 11) Isus și-a tratat continuatorii într-un mod demn de urmat. Deși a fost cel mai mare om care a trăit vreodată, el ‘era blând și avea o inimă umilă’. (Mat. 11:28-30) Când preda, folosea un limbaj simplu și ilustrări ușor de înțeles, care sensibilizau inima celor umili. (Luca 10:21) w21.07 23 ¶11, 12

Ia inițiativa și vorbește cu cei în vârstă. Deși probabil că vederea le-a slăbit, pașii le sunt greoi și glasul le este stins, inima lor a rămas tânără și au ajuns să aibă „un nume bun” înaintea lui Dumnezeu. (Ecl. 7:1) Nu uita motivul pentru care Iehova îi prețuiește și arată-le întotdeauna onoare. Fii ca Elisei. În ultima zi pe care a petrecut-o împreună cu Ilie, Elisei a insistat să rămână alături de el. Elisei i-a spus de trei ori: „Nu te voi părăsi!”. (2 Regi 2:2, 4, 6) Arată interes față de cei în vârstă și pune-le cu respect întrebări pentru a-i cunoaște mai bine. (Prov. 1:5; 20:5; 1 Tim. 5:1, 2) I-ai putea întreba: „Ce te-a convins că ai găsit adevărul?”, „Cum te-au apropiat mai mult de Iehova experiențele prin care ai trecut?”, „Care crezi că este secretul bucuriei în serviciul lui Iehova?”. (1 Tim. 6:6-8) Apoi, ascultă-i cu atenție. w21.09 7 ¶14, 15

Când ne străduim să respectăm porunca lui Isus, îi arătăm lui Iehova că îl iubim. (1 Ioan 5:3) Să ne gândim la următorul aspect: Iubirea pentru Iehova ne-a determinat să predicăm din casă în casă. Probabil că la început nu ni s-a părut ușor. Îți amintești ce ai simțit când ai bătut la prima ușă? Cu siguranță, ai avut emoții. Dar știai că Isus dorește să faci această lucrare și te-ai străduit să asculți de porunca sa. Probabil că, odată cu trecerea timpului, lucrarea din casă în casă nu ți s-a mai părut atât de grea. Dar ce poți spune despre conducerea studiilor biblice? Ai emoții chiar și numai la gândul de a conduce un studiu biblic? Dacă da, roagă-l pe Iehova să te ajute să-ți învingi emoțiile și să-ți dea curajul de a iniția un studiu biblic. El te poate ajuta să-ți dorești într-o măsură mai mare să faci discipoli. w21.07 3 ¶7

În vechime, sclavilor li se făcea un semn cu fierul roșu, care arăta cu claritate cine era stăpânul lor. În mod asemănător, tuturor li se va cere să aibă un semn simbolic pe mână sau pe frunte. Oamenilor li se va pretinde să arate prin modul lor de gândire și de acțiune că se află sub autoritatea guvernelor și că le susțin. Vom accepta acest semn simbolic și vom susține guvernele omenești? Cei care refuză să primească semnul se vor confrunta cu dificultăți și pericole. În cartea Revelația se spune: ‘Nimeni nu va putea cumpăra sau vinde, decât cel ce are semnul’. (Rev. 13:17) Slujitorii lui Dumnezeu știu ce judecată va aduce el asupra celor care au semnul menționat în Revelația 14:9, 10. Ei nu vor accepta semnul, ci, în mod figurativ, vor avea scris pe mână: „Al lui Iehova”. (Is. 44:5) Acum este timpul să ne asigurăm că loialitatea noastră față de Iehova este de neclintit. Astfel, Iehova se va bucura să ne considere ai lui! w21.09 18 ¶15, 16

Ne putem îndeplini mai bine serviciul când învățăm din experiența altora. Pavel l-a învățat pe Timotei cum să predice și să predea, apoi l-a îndemnat să-i învețe și pe alții acele metode. (1 Cor. 4:17) Asemenea lui Timotei, și noi putem învăța de la colaboratorii noștri cu experiență din congregație. De asemenea, ar trebui să ne rugăm pentru ajutor. Cere-i ajutor lui Iehova ori de câte ori participi la predicare. Fără ajutorul spiritului său sfânt, eforturile noastre ar fi zadarnice. (Ps. 127:1; Luca 11:13) Când îl rugăm pe Iehova să ne ajute, este important să fim concreți. De exemplu, i-am putea cere să ne îndrume către cei care vor să asculte mesajul nostru. Ar trebui, de asemenea, să ne facem timp pentru a studia personal. Cuvântul lui Dumnezeu îndeamnă: „Să vă convingeți singuri cu privire la voința cea bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu”. (Rom. 12:2) Cu cât suntem mai convinși că deținem adevărul, cu atât le vom predica altora cu mai multă convingere. w21.05 18 ¶14-16

Probabil că o persoană cu care studiem Biblia nu face progrese și trebuie să întrerupem studiul, deși am făcut multe eforturi și ne-am rugat pentru ea. Sau poate că nu am ajutat pe nimeni în mod direct să ajungă la pasul botezului. Ar trebui să ne simțim vinovați, gândindu-ne că Iehova nu ne-a binecuvântat? Să remarcăm cum ne evaluează Iehova succesul. Pentru Iehova, perseverența și eforturile noastre sunt importante. În ochii lui Iehova, lucrarea noastră reprezintă un succes când o îndeplinim cu sârguință și iubire, indiferent de reacția oamenilor. Pavel a scris: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și iubirea pe care ați arătat-o pentru numele său slujindu-le sfinților și continuând să le slujiți”. (Evr. 6:10) Iehova nu uită iubirea și eforturile noastre, chiar dacă acestea nu se concretizează în rezultate pozitive. Așadar, cuvintele spuse de Pavel în textul de astăzi ne pot încuraja și pe noi. w21.10 25 ¶4-6

Isus s-a purtat cu discipolii cu multă bunătate și iubire. El știa că au capacități și situații diferite și că nu puteau avea toți aceleași responsabilități și nici aceleași rezultate în lucrarea de predicare. Totuși, el a prețuit eforturile sincere ale fiecăruia. Rezonabilitatea lui Isus reiese din parabola despre talanți. În această ilustrare, stăpânul le-a încredințat sclavilor responsabilități, „fiecăruia după puterea lui”. Unul dintre cei doi sclavi sârguincioși a câștigat mai mult decât celălalt. Dar stăpânul le-a adresat aceleași cuvinte de laudă: „Bine, sclav bun și fidel!”. (Mat. 25:14-23) Isus ne tratează întotdeauna cu iubire și bunătate. El este bucuros să vadă că îi oferim lui Iehova tot ce avem mai bun, în funcție de abilitățile și circumstanțele noastre. Să-i tratăm și noi pe alții așa cum ne tratează Isus. w21.07 23 ¶12-14

Regele David nu a manifestat întotdeauna îndurare. De exemplu, când Nabal, un om aspru, le-a vorbit într-un mod lipsit de respect lui David și oamenilor lui și a refuzat să le dea hrană, David s-a înfuriat și a hotărât să-i omoare pe el și pe toți bărbații din casa lui. Datorită acțiunii prompte a lui Abigail, o femeie bună și răbdătoare, David nu a vărsat sânge nevinovat. (1 Sam. 25:9-22, 32-35) Sub impulsul furiei, David a hotărât că Nabal și toți bărbații din casa lui meritau să moară. Iar ulterior, în cazul omului din ilustrarea lui Natan, David a pronunțat condamnarea la moarte. Ne-am putea întreba de ce în cea de-a doua situație un om plin de bunătate ca David a judecat cu atâta asprime. Să ne gândim în ce moment din viață a rostit David aceste cuvinte. El avea o conștiință încărcată. Un spirit aspru, justițiar nu denotă o bună spiritualitate. w21.10 12 ¶17, 18; 13 ¶20

Din cuvintele menționate în textul de astăzi reiese că putem urma exemplul lui Iehova, modelul suprem de sfințenie. Trebuie să fim sfinți în conduita noastră. Însă, din cauza imperfecțiunii, acest obiectiv ar putea părea imposibil de atins. Apostolul Petru însuși a greșit în anumite situații. Totuși, exemplul lui arată că putem fi sfinți. Mulți oameni consideră că o persoană sfântă este o persoană lipsită de bucurie, care poartă veșminte clericale și are întotdeauna o expresie pioasă a feței. Însă această descriere nu este corectă. Iehova, care este sfânt, este numit ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Tim. 1:11) Și despre slujitorii săi se spune că sunt ‘fericiți’. (Ps. 144:15) Isus i-a condamnat pe cei care purtau veșminte speciale și își etalau dreptatea în fața oamenilor. (Mat. 6:1; Mar. 12:38) Ca slujitori ai lui Iehova, înțelegem noțiunea de sfințenie prin prisma informațiilor pe care le găsim în Biblie. Suntem convinși că Dumnezeul nostru iubitor nu ne-ar da niciodată o poruncă pe care nu am putea s-o respectăm. w21.12 2 ¶1, 3

Unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le-a oferit Iehova este capacitatea de a-i aduce închinare. Ne dovedim iubirea pentru Dumnezeu când „respectăm poruncile sale”. (1 Ioan 5:3) Vorbind în numele Tatălui său, Isus ne-a poruncit să facem discipoli, botezându-i. (Mat. 28:19) De asemenea, ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții. (Ioan 13:35) Iehova îi va aduce pe cei care ascultă de el în familia sa mondială de închinători. (Ps. 15:1, 2) Să manifestăm iubire unii față de alții. Iubirea este calitatea dominantă a lui Iehova. (1 Ioan 4:8) Chiar înainte de a-l cunoaște, Iehova ne-a arătat iubire. (1 Ioan 4:9, 10) Noi urmăm exemplul său când le arătăm iubire altora. (Ef. 5:1) Iar una dintre cele mai bune modalități de a manifesta iubire față de alții este aceea de a-i ajuta să-l cunoască pe Iehova cât mai este timp. (Mat. 9:36-38) Astfel, le dăm posibilitatea să devină membri ai familiei sale. w21.08 5, 6 ¶13, 14

Iubirea față de Tatăl său l-a determinat pe Isus să facă sacrificii pentru El și pentru noi. (Ioan 14:31) Cum și-a demonstrat Isus iubirea față de oameni în timpul vieții sale pe pământ? El i-a tratat mereu pe alții cu iubire și compasiune, chiar și pe cei care i se împotriveau. Isus le-a vorbit oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu, o modalitate importantă prin care și-a arătat iubirea față de ei. (Luca 4:43, 44) El a ales să sufere și să îndure o moarte chinuitoare – dovada supremă a iubirii sale pentru Dumnezeu și pentru oameni. Datorită lui, avem posibilitatea de a trăi fără sfârșit. Iubirea față de Tatăl nostru ceresc ne-a îndemnat să ne dedicăm viața lui și să ne botezăm. Ca în cazul lui Isus, iubirea pentru Iehova trebuie să se reflecte în modul în care îi tratăm pe alții. Apostolul Ioan a scris: „Cine nu-și iubește fratele, pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-l vede”. (1 Ioan 4:20) w22.03 10 ¶8, 9

Dorim să petrecem timp cu Iehova, însă nu ne este întotdeauna ușor. Cu toții avem un program încărcat, de aceea, ne-ar putea fi greu să ne rezervăm timp pentru activitățile spirituale. Am putea fi atât de ocupați cu locul de muncă, cu responsabilitățile familiale sau cu alte activități necesare, încât să simțim că nu mai avem timp pentru a ne ruga, a studia ori a medita. Există și o altă capcană, mai subtilă. Dacă nu suntem atenți, activitățile care nu sunt neapărat greșite ne-ar putea răpi din timpul pe care îl folosim pentru a ne apropia de Iehova. Să ne gândim, de exemplu, la activitățile recreative. Tuturor ne prinde bine din când în când o schimbare de ritm. Dar, dacă acordăm prea mult timp chiar și destinderii sănătoase, s-ar putea să ne rămână puțin timp pentru activitățile spirituale. De aceea, este important să avem o optică echilibrată în ce privește destinderea. (Prov. 25:27; 1 Tim. 4:8) w22.01 26 ¶2, 3

Când Iehova le-a poruncit israeliților să-și iubească semenii, el nu s-a referit doar la cei care aveau aceeași rasă sau naționalitate. El le-a spus să-i iubească și pe străinii care trăiau în mijlocul lor. Această idee reiese cu claritate din Leviticul 19:33, 34. Israeliții trebuiau să-l trateze pe un străin ca pe „un israelit din naștere”. Lor li se poruncea și: „Să-l iubești ca pe tine însuți”. De exemplu, Legea prevedea ca atât israeliții săraci, cât și locuitorii străini să fie lăsați să adune spicele rămase după seceriș. (Lev. 19:9, 10) Principiul referitor la modul în care trebuie tratați străinii se aplică și în prezent. (Luca 10:30-37) Probabil că și în zona noastră trăiesc imigranți. Este important să-i tratăm cu demnitate și respect – fie ei bărbați, femei sau copii. w21.12 12 ¶16

Dacă în prezent căutăm mereu îndrumarea lui Iehova, vom fi tot mai siguri că el ne va elibera din încercările viitoare. De exemplu, este important să manifestăm credință și să fim dispuși să ne bazăm pe Iehova când îl rugăm pe patronul nostru să ne dea liber pentru a putea participa la congrese sau să ne modifice programul de lucru, astfel încât să luăm parte la toate întrunirile și să petrecem mai mult timp în lucrarea de predicare. Dar să presupunem că patronul nu este de acord cu cererea noastră și ne pierdem locul de muncă. Vom avea credință că Iehova nu ne va abandona niciodată, ci se va îngriji întotdeauna să avem strictul necesar? (Evr. 13:5) Experiențele multor slujitori cu timp integral arată că Iehova le-a venit în ajutor când aveau nevoie de el cel mai mult. Într-adevăr, Iehova este fidel. Știind că Iehova este alături de noi, avem toate motivele să înfruntăm fără teamă viitorul. Dumnezeul nostru nu ne va abandona niciodată cât timp punem voința sa pe primul loc în viață. w22.01 7 ¶16, 17

Cum ne-ar putea fi pusă la încercare încrederea în bătrânii de congregație? Să presupunem că o persoană la care ținem mult a fost exclusă. În această situație, ne-am putea întreba dacă bătrânii au analizat suficient de bine cazul. Sau ne-am putea întreba dacă la fel ar fi judecat Iehova lucrurile. Ce putem face pentru a accepta decizia bătrânilor cu o atitudine corectă? Este important să nu uităm că excluderea este o măsură stabilită de Iehova. Ea este spre binele congregației și îi poate aduce foloase și celui care a greșit. Dacă unei persoane care a păcătuit și nu se căiește i s-ar permite să rămână în congregație, ea ar putea fi o influență rea. (Gal. 5:9) De asemenea, ar putea să nu conștientizeze gravitatea păcatului său și nu s-ar simți suficient de motivată să-și corecteze modul de gândire și acțiunile pentru a recâștiga favoarea lui Iehova. (Ecl. 8:11) Putem fi siguri că bătrânii tratează cu toată seriozitatea decizia de a exclude o persoană. w22.02 5 ¶13, 14

Un bătrân de congregație trebuie să fie răbdător și bun în special când persoana sfătuită este reticentă. El trebuie să se împotrivească tendinței de a se irita atunci când sfatul nu este acceptat sau aplicat imediat. Prin urmare, în rugăciunile personale, bătrânul ar putea să-l roage pe Iehova să-l binecuvânteze pe cel care a primit un sfat și să-l ajute să înțeleagă motivul pentru care acesta a fost necesar, dar și cum îl poate aplica. Iar fratele care a fost sfătuit ar putea avea nevoie de timp pentru a se gândi la îndemnul primit. Dacă bătrânul este răbdător și bun, cel căruia i se va da sfatul nu se va concentra asupra manierei în care acesta este dat, ci asupra conținutului. Bineînțeles, sfatul trebuie să se bazeze întotdeauna pe Cuvântul lui Dumnezeu. Sfaturile oferite nu trebuie să fie doar eficiente, ci și ‘să bucure inima’. (Prov. 27:9) w22.02 18 ¶17; 19 ¶19

Probabil că ne rugăm să depășim o încercare sau o slăbiciune, însă ajutorul pe care îl așteptăm întârzie să apară. De ce nu răspunde Iehova imediat la toate rugăciunile noastre? El consideră rugăciunile noastre sincere o expresie a credinței noastre. (Evr. 11:6) Totodată, el dorește să vadă cât de hotărâți suntem să acționăm potrivit rugăciunilor noastre și să îndeplinim voința lui. (1 Ioan 3:22) Astfel, când ne rugăm să învingem un obicei greșit sau o slăbiciune, ar putea fi necesar să manifestăm răbdare și să dovedim că vrem să facem voința lui Iehova. Isus a sugerat că unele dintre rugăciunile noastre nu vor primi răspuns imediat. El ne-a îndemnat: „Continuați să cereți și vi se va da, continuați să căutați și veți găsi, continuați să bateți și vi se va deschide; căci oricine cere primește, oricine caută găsește și oricui bate i se va deschide”. (Mat. 7:7, 8) w21.08 8 ¶1; 10 ¶9, 10

Pentru a-ți întări credința în Creator, continuă să studiezi Cuvântul lui Dumnezeu. (Ios. 1:8) Analizează profețiile Bibliei și remarcă armonia ei internă. Astfel, nu vei avea nicio îndoială că există un Creator iubitor și înțelept, care ne-a creat și a inspirat scrierea Bibliei. (2 Tim. 3:14; 2 Pet. 1:21) Când studiezi Biblia, observă cât de practice sunt sfaturile ei. De exemplu, cu mult timp în urmă, Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat că iubirea de bani este nocivă și produce „multe dureri”. (1 Tim. 6:9, 10; Prov. 28:20; Mat. 6:24) Cât de practic este acest sfat! Îți vin în minte și alte principii biblice utile? Pe măsură ce vei prețui mai mult principiile Bibliei, te vei încrede mai mult în înțelepciunea Creatorului nostru iubitor, ale cărui sfaturi sunt mereu de actualitate. (Iac. 1:5) Drept urmare, bucuria ta va crește. (Is. 48:17, 18) w21.08 17, 18 ¶12, 13

Dacă ai ajuns la o vârstă înaintată, fii sigur că Iehova nu uită eforturile pe care le-ai făcut în lucrarea sa. Ai participat cu zel la lucrarea de predicare. De asemenea, ai perseverat în încercări dificile, chiar dureroase. Ai susținut normele drepte ale Bibliei, te-ai achitat cu conștiinciozitate de responsabilități grele și i-ai instruit pe alții. Ai ținut pasul cu schimbările rapide din cadrul organizației. I-ai încurajat pe cei aflați în serviciul cu timp integral. I-ai rămas loial lui Iehova, iar el te iubește foarte mult și promite că „nu-i va părăsi pe cei loiali lui”. (Ps. 37:28) Mai mult, el îți spune: ‘Până la căruntețea ta, eu te voi sprijini’. (Is. 46:4) Așadar, deși ai ajuns la o vârstă înaintată, nu considera că nu mai ai un loc important în organizația lui Iehova. Iehova nu privește lucrurile astfel! w21.09 3 ¶4

Iehova arată îndurare datorită înțelepciunii sale fără margini. Biblia spune că „înțelepciunea de sus” este „plină de îndurare și de roade bune”. (Iac. 3:17) Asemenea unui părinte iubitor, Iehova știe că avem nevoie de îndurarea sa. (Is. 49:15) Deși suntem imperfecți, Iehova este îndurător față de noi și ne dă o speranță. Așadar, datorită înțelepciunii sale infinite, Iehova ne arată îndurare ori de câte ori găsește un motiv pentru a face aceasta. Însă Iehova manifestă îndurare în mod echilibrat. În marea sa înțelepciune, Iehova este îndurător, dar niciodată permisiv. Dar cum ar trebui să procedăm dacă un slujitor al lui Dumnezeu alege să ducă un mod de viață dezaprobat de el? Pavel a scris sub inspirație ‘să nu mai avem legături’ cu acesta. (1 Cor. 5:11) Cei care nu se căiesc sunt excluși din congregație, măsură necesară pentru a-i ocroti pe slujitorii fideli ai lui Iehova. De asemenea, ea reflectă sfințenia lui Iehova. w21.10 9, 10 ¶7, 8

Susținerea prin donații a lucrării Regatului face parte din închinarea pe care i-o aducem lui Iehova. Israeliții nu trebuiau să se prezinte „înaintea lui Iehova cu mâna goală”. (Deut. 16:16) Ei trebuiau să aducă o contribuție în funcție de posibilități. Astfel, își exprimau recunoștința pentru măsurile spirituale luate de Iehova spre binele lor. Și în prezent, Iehova se așteaptă să ne exprimăm iubirea față de el și recunoștința pentru tot ceea ce face pentru noi. O modalitate este aceea de a susține financiar congregația din care facem parte, precum și lucrarea mondială, în funcție de posibilități. Apostolul Pavel a spus: „Dacă există dorința de a dărui, darul îi este foarte plăcut lui Dumnezeu, deoarece el se așteaptă ca o persoană să dea potrivit cu ce are, nu cu ce nu are”. (2 Cor. 8:4, 12) Iehova apreciază donațiile noastre făcute din inimă, chiar dacă sunt modeste. (Mar. 12:42-44) w22.03 24 ¶13

Bătrânii de congregație nu pot înlătura problemele cu care se confruntă frații lor, dar pot să-i încurajeze și să-i ocrotească. Iar Iehova așteaptă ca oile sale să fie tratate astfel. Însă cum pot bătrânii, care sunt foarte ocupați, să se achite și de această responsabilitate? Urmați exemplul apostolului Pavel. El era întotdeauna gata să-i laude și să-i întărească pe ceilalți. El i-a tratat cu tandrețe pe frații săi, fiind astfel un exemplu pentru bătrânii creștini. (1 Tes. 2:7) Pavel i-a asigurat că atât el, cât și Iehova îi iubesc. (2 Cor. 2:4; Ef. 2:4, 5) El i-a privit ca pe niște prieteni, petrecând timp cu ei. Pavel nu s-a reținut să-și exprime temerile și să vorbească despre slăbiciunile lui cu ceilalți, arătând astfel că are încredere în ei. (2 Cor. 7:5; 1 Tim. 1:15) Totuși, el nu s-a concentrat asupra propriei persoane, ci obiectivul lui a fost să-i ajute pe ceilalți. w22.03 28 ¶9, 10