Iulie

Toate cuvintele și acțiunile lui Isus, inclusiv miracolele sale, au reflectat în mod perfect gândirea și sentimentele Tatălui său. (Ioan 14:9) Ce învățăm din relatările despre miracolele lui Isus? Isus și Tatăl său ne iubesc profund. Când a fost pe pământ, Isus și-a folosit puterea de a face miracole pentru a-i ajuta pe oameni. Astfel, a arătat cât de mult îi iubește. Cu o anumită ocazie, doi orbi l-au rugat insistent să le redea vederea. (Mat. 20:30-34) Este demn de remarcat că, mai întâi, lui Isus ‘i s-a făcut milă’, iar apoi i-a vindecat. Verbul grecesc redat aici prin „a i se face milă” se referă la un sentiment intens de compasiune, izvorât din adâncul ființei. Acest sentiment este o fațetă a iubirii. Compasiunea l-a determinat pe Isus și să hrănească mulțimile și să vindece un lepros. (Mat. 15:32; Mar. 1:41) Iehova, Dumnezeul „compasiunii tandre”, și Fiul său ne iubesc profund și suferă alături de noi. (Luca 1:78; 1 Pet. 5:7) Ei așteaptă cu nerăbdare timpul când vor pune capăt suferinței care apasă asupra omenirii. w23.04 3 ¶4, 5

Este important să luăm măsuri practice pentru a ne expune cât mai puțin gândirii greșite și ideilor populare în lumea lui Satan. Ne putem umple mintea cu gânduri curate citind și studiind Biblia. Întrunirile și lucrarea de predicare ne protejează și ele gândirea, iar Iehova ne asigură că nu va permite să fim încercați mai mult decât putem suporta. (1 Cor. 10:12, 13) Pentru a-i rămâne fideli lui Iehova în aceste zile din urmă, trebuie să acordăm rugăciunii mai mult timp ca oricând. Dumnezeu vrea ‘să ne vărsăm inima înaintea lui’ în rugăciune. (Ps. 62:8) Să-l lăudăm și să-i mulțumim pentru tot ceea ce face în folosul nostru. Să-l implorăm să ne dea curaj pentru a predica, a face față problemelor și a ne împotrivi oricărei ispite. Nimeni și nimic să nu ne împiedice să ne rugăm cu regularitate! w23.05 7 ¶17, 18

Principalul motiv pentru care asistăm la întruniri este acela de a-i aduce laude lui Iehova. (Ps. 26:12; 111:1) Un alt motiv este acela de a ne încuraja unii pe alții având în vedere timpurile dificile în care trăim. (1 Tes. 5:11) Când răspundem la întruniri, atingem aceste două obiective. Totuși, am putea întâmpina unele dificultăți. Probabil că ne reținem să răspundem din cauza emoțiilor sau nu suntem numiți de fiecare dată când ridicăm mâna, deși dorim mult să participăm cu răspunsuri. Cum putem depăși aceste dificultăți? Apostolul Pavel a spus că un obiectiv esențial este acela de ‘a ne încuraja unii pe alții’. Gândul că un răspuns simplu, în care ne exprimăm credința, este o încurajare pentru alții ne poate determina să răspundem, în pofida emoțiilor. Iar dacă nu suntem puși să răspundem atât de mult cât am dori, ne bucurăm că li se oferă și altora posibilitatea să-și exprime credința. (1 Pet. 3:8) w23.04 20 ¶1-3

Proclamația fusese emisă! După o captivitate de aproximativ 70 de ani în Babilon, evreii se puteau întoarce, în sfârșit, în Israel. (Ezra 1:2-4) Intervenția lui Iehova era evidentă deoarece babilonienii nu obișnuiau să-și elibereze prizonierii. (Is. 14:4, 17) Însă Babilonul fusese cucerit, iar noul conducător le spusese evreilor că puteau să se întoarcă acasă. Decretul regelui îi punea pe toți israeliții, în special pe capii de familie, în fața unei decizii: să plece în Israel sau să rămână în Babilon. Aceasta nu era o decizie ușoară. Vârsta înaintată era un impediment pentru mulți israeliți deoarece călătoria presupunea unele riscuri. Și, întrucât majoritatea se născuseră în Babilon, acesta era singurul loc pe care îl puteau numi „acasă”. Pentru ei, Israelul era țara strămoșilor lor. Din câte se pare, unii evrei duceau o viață prosperă în Babilon. Prin urmare, probabil că le era greu să renunțe la locuințele confortabile sau la afacerile lor și să se stabilească într-un ținut pe care nu-l cunoșteau. w23.05 14 ¶1, 2

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să cultivăm perseverență, compasiune și iubire. În Luca 21:19 se spune: „Prin perseverența voastră vă veți salva viața”. În Coloseni 3:12 se afirmă: „Îmbrăcați-vă cu tandră afecțiune și compasiune”. Iar în 1 Tesaloniceni 4:9, 10 citim: „Dumnezeu vă învață să vă iubiți unii pe alții. . . . Dar vă îndemnăm, fraților, să continuați să faceți așa într-o măsură și mai mare”. Aceste îndemnuri le-au fost adresate discipolilor, care manifestau deja perseverență, compasiune și iubire. Însă ei trebuiau să le cultive într-o măsură mai mare. Și noi trebuie să facem același lucru. Ce te poate ajuta? Analizează modul în care primii creștini au manifestat aceste calități. Apoi, vei afla cum poți urma exemplul lor, dovedind astfel că ești pregătit pentru necazul cel mare. Iar când va izbucni necazul cel mare, perseverența va fi o calitate pe care ți-ai șlefuit-o deja și pe care vei dori să o manifești în continuare. w23.07 3 ¶4, 8

Indiferent că facem parte dintre cei unși sau dintre „alte oi”, trebuie să rămânem pe „Calea Sfințeniei”, un drum care trece prin paradisul spiritual din prezent și se îndreaptă către binecuvântările Regatului din viitor. (Ioan 10:16) Din 1919, milioane de bărbați, femei și copii au părăsit Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, și au început să meargă pe acest drum figurativ. Iehova a înlăturat orice obstacol din calea evreilor care au părăsit Babilonul. (Is. 57:14) Însă ce se poate spune despre „Calea Sfințeniei” din prezent? Înainte de 1919, pe parcursul a mai multe secole, Iehova s-a folosit de oameni cu teamă sfântă pentru a pregăti calea ieșirii din Babilonul cel Mare. (Compară cu Isaia 40:3.) Ei au făcut lucrările de pregătire a acestui drum spiritual pentru ca, mai târziu, oamenii sinceri să poată ieși din Babilonul cel Mare și să intre în paradisul spiritual, locul unde închinarea curată restabilită avea să prospere. w23.05 15, 16 ¶8, 9

Iehova dorește să-i slujim cu bucurie și de bunăvoie. (2 Cor. 9:7) Prin urmare, ne-am putea întreba: „Ar trebui să ne străduim să atingem un obiectiv spiritual dacă simțim că nu avem nicio tragere de inimă?”. Să analizăm exemplul apostolului Pavel. El a spus: „Îmi disciplinez corpul cu strictețe și îl conduc ca pe un sclav”. (1 Cor. 9:25-27, n.s.) Pavel s-a obligat să facă ce este drept și atunci când ar fi dorit să acționeze altfel. A fost aprobat de Iehova serviciul său? Cu siguranță. Iehova chiar l-a răsplătit pentru eforturile lui. (2 Tim. 4:7, 8) Și în prezent, Iehova se bucură când vede că ne străduim să atingem un obiectiv, chiar dacă ne lipsește motivația. El este bucuros deoarece știe că nu ne place întotdeauna activitatea pe care o facem, dar ne străduim să o ducem la îndeplinire din iubire pentru el. La fel ca în cazul lui Pavel, Iehova ne va răsplăti și nouă eforturile. (Ps. 126:5) După ce vedem binecuvântarea lui Iehova, am putea chiar simți motivația de a acționa. w23.05 29 ¶9, 10

Apostolul Pavel i-a comparat pe cei care nu vor supraviețui zilei lui Iehova cu oamenii care dorm. Ei nu percep realitatea din jur sau trecerea timpului. Prin urmare, nu sunt conștienți când se întâmplă ceva important în jurul lor și nici nu pot reacționa în consecință. În prezent, majoritatea oamenilor dorm din punct de vedere spiritual. (Rom. 11:8) Ei sunt indiferenți la dovezile care arată că trăim în ultimele zile ale acestui sistem și că necazul cel mare se apropie. (2 Pet. 3:3, 4) Noi însă suntem conștienți că îndemnul inspirat de a rămâne treji devine tot mai urgent cu fiecare zi ce trece. (1 Tes. 5:6) Având în vedere aceste lucruri, e important să rămânem calmi și să fim echilibrați. De ce? Pentru că nu vrem să ne implicăm în chestiunile politice și sociale ale lumii. Pe măsură ce ziua lui Iehova se apropie, presiunea de a ne lăsa angrenați în aceste controverse va crește tot mai mult. Totuși, nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la modul în care vom reacționa. Spiritul lui Dumnezeu ne poate ajuta să avem o stare a minții care denotă calm și echilibru și să luăm decizii înțelepte. (Luca 12:11, 12) w23.06 10 ¶6, 7

Când auzi numele „Samson”, probabil că primul lucru la care te gândești este o putere fizică ieșită din comun. Dar poate că îți vine în minte și decizia greșită pe care Samson a luat-o la un moment dat. Totuși, Iehova s-a concentrat asupra faptelor de credință care i-au caracterizat viața și a dorit ca acestea să fie consemnate în Biblie în folosul nostru. Iehova l-a folosit pe Samson pentru a realiza lucruri uimitoare în favoarea poporului său, Israel. Secole mai târziu, Iehova l-a inspirat pe Pavel să-i menționeze numele printre cele ale unor slujitori ai săi care s-au remarcat prin credință. (Evr. 11:32-34) Exemplul lui Samson ne poate fi foarte util în prezent. El s-a bazat pe Iehova chiar și în împrejurări extrem de dificile. Exemplul său ne încurajează și ne oferă lecții practice. w23.09 2 ¶1, 2

Ce putem face pentru a ne consolida hotărârea de a persevera? Este important să-i vorbim cu regularitate și din inimă lui Iehova despre îngrijorările noastre. (1 Tes. 5:17) Poate că acum nu te confrunți cu o încercare foarte grea, dar cauți îndrumarea lui Iehova când ești trist, confuz sau copleșit de probleme? Dacă în prezent apelezi cu regularitate la ajutorul lui Iehova pentru problemele de zi cu zi, în viitor, când te vei confrunta cu încercări mai mari, nu vei ezita să apelezi la ajutorul lui. Vei fi sigur că el știe exact când și cum să acționeze în folosul tău. (Ps. 27:1, 3) Dacă în prezent perseverăm în încercări, foarte probabil că vom persevera și în necazul cel mare. (Rom. 5:3) Mulți slujitori ai lui Iehova au constatat că fiecare încercare a credinței pe care au depășit-o cu succes i-a ajutat să înfrunte următoarea încercare. Perseverența i-a rafinat, întărindu-le credința în Iehova, Dumnezeul care își susține mereu slujitorii. La rândul ei, credința i-a ajutat să persevereze în următoarea încercare. (Iac. 1:2-4) w23.07 3 ¶7, 8

Umilința și compasiunea îl determină pe Iehova să fie rezonabil. De exemplu, Iehova a dat dovadă de umilință înainte de a-i distruge pe locuitorii Sodomei. Prin intermediul unor îngeri, Iehova i-a spus lui Lot să fugă în regiunea muntoasă. Deoarece îi era teamă să se ducă acolo, el l-a rugat pe Iehova să-l lase să se refugieze împreună cu familia lui în Țoar, un oraș pe care Iehova voia să-l distrugă. Iehova i-ar fi putut cere lui Lot să-i respecte instrucțiunile până în cele mai mici detalii. Însă el i-a ascultat cererea, chiar dacă aceasta însemna să își schimbe decizia privind Țoarul. (Gen. 19:18-22) Secole mai târziu, Iehova a intenționat să-i distrugă pe locuitorii răi ai orașului Ninive. Astfel, el l-a trimis pe profetul Iona pentru a-i avertiza. Însă niniviții s-au căit, iar Iehova, mișcat de compasiune, a cruțat acel oraș. (Iona 3:1, 10; 4:10, 11) w23.07 21 ¶5

Ce putem învăța din exemplul lui Ioas? El s-a asemănat cu un copac care, neavând rădăcinile bine înfipte în pământ, depinde de o proptea, sau un sprijin. Când acest sprijin – Iehoiada – nu a mai existat, iar vântul apostaziei a început să sufle, Ioas a căzut. Exemplul său ne ajută să înțelegem că teama noastră față de Dumnezeu nu trebuie să depindă doar de influența bună a altora: membri ai familiei care sunt Martori sau frați de credință. Pentru a ne păstra spiritualitatea puternică, trebuie să cultivăm devoțiune sfântă și teamă de Iehova studiind cu regularitate, meditând și rugându-ne. (Ier. 17:7, 8; Col. 2:6, 7) Nimic din ceea ce ne cere Iehova nu este peste puterile noastre. Cerințele sale sunt rezumate în Eclesiastul 12:13: „Teme-te de adevăratul Dumnezeu și respectă poruncile lui, fiindcă aceasta este datoria omului”. Teama de Dumnezeu ne va ajuta să înfruntăm încercările din viitor și să rămânem fermi. Nimic nu ne va putea distruge prietenia cu Iehova. w23.06 18, 19 ¶17-19

Promisiunea din textul de astăzi începe prin cuvintele: „Cel care stătea pe tron a zis”. (Rev. 21:5a) Aceasta este una dintre cele trei ocazii în care Iehova vorbește în viziunile din cartea Revelația. Să remarcăm că această garanție nu este dată de un înger puternic și nici chiar de Isus, ci de însuși Iehova. Astfel, Iehova dorește să ne asigure că promisiunea care urmează este demnă de încredere. Avem această certitudine deoarece Iehova „nu poate să mintă”. (Tit 1:2) Afirmația apostolului Pavel dă și mai multă greutate cuvintelor din Revelația 21:5, 6. În versetul 5, Iehova folosește cuvântul „Iată!”. În cartea Revelația, termenul grecesc tradus prin „iată” apare de multe ori. Ce urmează după această exclamație? Iehova spune: „Eu fac toate lucrurile noi!”. Pentru a arăta că promisiunea referitoare la schimbările pe care le va face în viitor este sigură, Iehova folosește timpul prezent, ca și când el face deja aceste schimbări. (Is. 46:10) w23.11 3, 4 ¶7, 8

Apostolul Petru a luptat cu slăbiciunile sale. Iată câteva exemple. El a avut o reacție negativă când Isus a spus că urma să sufere și să moară ca împlinire a Scripturilor. (Mar. 8:31-33) În repetate rânduri, Petru și ceilalți apostoli s-au certat, vrând să stabilească cine era cel mai mare dintre ei. (Mar. 9:33, 34) Iar în noaptea dinaintea morții lui Isus, apostolul i-a tăiat în mod impulsiv urechea unui bărbat. (Ioan 18:10) În aceeași noapte, cedând fricii de oameni, el a negat de trei ori că îl cunoaște pe prietenul său Isus. (Mar. 14:66-72) Copleșit de povara greșelii sale, Petru a plâns amarnic. Isus nu a renunțat la apostolul său cuprins de deznădejde. După înviere, i-a dat lui Petru ocazia de a-și exprima o dată în plus iubirea față de el. Isus i-a încredințat responsabilitatea de a păstori cu umilință oile sale. (Ioan 21:15-17) Iar Petru a acceptat fără ezitare. În ziua Penticostei, el se afla la Ierusalim, fiind printre primii creștini unși cu spirit. w23.09 22 ¶6, 7

Apostolul Petru i-a îndemnat pe cei care slujeau ca bătrâni, la fel ca el: „Păstoriți turma lui Dumnezeu”. (1 Pet. 5:1-4) Dacă ești bătrân, cu siguranță îi iubești pe frații și pe surorile tale și vrei să-i păstorești. Însă probabil că uneori ești atât de ocupat sau de obosit, încât simți că nu te poți achita de această responsabilitate. Ce ai putea face? Vorbește-i deschis lui Iehova despre tot ce te îngrijorează. Apostolul Petru a scris: „Dacă cineva slujește, să facă acest lucru bazându-se pe forța pe care o dă Dumnezeu”. (1 Pet. 4:11) În plus, nu uita că unii frați și surori se confruntă cu probleme care nu pot fi rezolvate complet decât în noul sistem. Fii convins că „păstorul principal”, Isus Cristos, poate face pentru ei ceea ce tu nu reușești. El îi va sprijini atât în prezent, cât și în lumea nouă. Dumnezeu nu le cere bătrânilor decât să-și iubească frații, să-i păstorească și să fie „exemple pentru turmă”. w23.09 29, 30 ¶13, 14

Trebuie să respingem raționamentele omenești. Dacă am privi lucrurile dintr-o perspectivă pur umană, am putea ajunge să nu mai ținem cont de Iehova și de normele sale. (1 Cor. 3:19) În general, „înțelepciunea acestei lumi” încurajează satisfacerea dorințelor carnale. În secolul I, unii creștini din Pergam și Tiatira adoptaseră mentalitatea idolatră și imorală larg răspândită în acele orașe. Deoarece acele congregații tolerau imoralitatea sexuală, Isus le-a dat sfaturi energice. (Rev. 2:14, 20) Astăzi, lumea în care trăim face presiuni asupra noastră ca să adoptăm modul ei de gândire. Membrii familiei și cunoștințele ar putea să facă apel la sentimente și să ne determine să ne încălcăm principiile. De exemplu, ne-ar putea spune că nu este greșit să dăm ascultare glasului inimii noastre și că normele morale ale Bibliei sunt depășite. Uneori, am putea considera că îndrumările lui Iehova sunt insuficiente. Chiar am putea fi tentați ‘să trecem peste ce este scris’. (1 Cor. 4:6) w23.07 16 ¶10, 11

Maria, mama lui Isus, a avut, într-adevăr, nevoie de ajutor. Ea nu era căsătorită și totuși urma să rămână însărcinată. Nu mai crescuse până atunci copii, dar trebuia să se îngrijească de copilul care urma să devină Mesia. În plus, cum avea să-i explice logodnicului ei, Iosif, că era însărcinată, din moment ce nu avusese niciodată relații intime? (Luca 1:26-33) Maria avea nevoie de multă putere. Cum a primit Maria putere? Ea s-a bazat pe alții pentru ajutor. De exemplu, i-a cerut lui Gabriel mai multe informații. (Luca 1:34) La scurt timp după aceea, a făcut o călătorie lungă „în regiunea muntoasă” a lui Iuda pentru a o vizita pe ruda ei Elisabeta. Elisabeta i-a adresat cuvinte de laudă, iar sub inspirație divină, a rostit o profeție încurajatoare despre copilul pe care Maria urma să-l nască. (Luca 1:39-45) Maria a spus că Iehova „a înfăptuit lucrări mărețe cu brațul său”. (Luca 1:46-51) Așadar, Iehova i-a dat putere Mariei prin intermediul îngerului Gabriel și al Elisabetei. w23.10 14, 15 ¶10-12

Un număr limitat dintre discipolii lui Cristos sunt unși cu spirit sfânt și se bucură de o relație specială cu Iehova. Aceștia, în număr de 144 000, vor sluji ca preoți în ceruri cu Cristos. (Rev. 14:1) Dumnezeu îi unge cu spiritul său și îi adoptă ca fii în timp ce sunt încă pe pământ. Sfânta din tabernacol reprezintă relația specială pe care o au cu Dumnezeu. (Rom. 8:15-17) Sfânta Sfintelor reprezintă cerurile spirituale, în care locuiește Iehova. „Perdeaua”, care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor, reprezintă corpul uman al lui Isus, care îl împiedica să intre în ceruri în calitate de Mare Preot al templului spiritual. După ce și-a dat corpul ca jertfă în folosul omenirii, Isus le-a deschis tuturor creștinilor unși calea către viață cerească. Pentru a-și primi răsplata cerească, și ei trebuie să renunțe la corpurile lor umane. (Evr. 10:19, 20; 1 Cor. 15:50) w23.10 28 ¶13

Când efraimiții l-au criticat pe Ghedeon, acesta le-a răspuns cu blândețe. (Jud. 8:1-3) El nu și-a pierdut calmul. Ghedeon a manifestat umilință, fiind dispus să afle ce nemulțumiri aveau și a detensionat situația cu mult tact. Bătrânii imită exemplul lui Ghedeon ascultându-i cu atenție pe ceilalți și răspunzând cu blândețe dacă sunt criticați. (Iac. 3:13) În felul acesta, ei contribuie la pacea congregației. Când Ghedeon a primit laude pentru victoria asupra Madianului, el a îndreptat atenția către Iehova. (Jud. 8:22, 23) Cum pot imita bătrânii exemplul său? Atribuindu-i lui Iehova meritul pentru realizările lor. (1 Cor. 4:6, 7) De exemplu, dacă un bătrân este lăudat pentru modul în care predă, el poate îndrepta atenția asupra sursei informațiilor, Cuvântul lui Dumnezeu, și asupra instruirii pe care o primim cu toții din partea organizației lui Iehova. Uneori, este bine ca bătrânii să se întrebe dacă nu atrag prea mult atenția asupra lor. w23.06 4 ¶7, 8

Dacă ne-am rugat pentru un anumit lucru, însă Iehova nu ne-a răspuns așa cum am dorit, ar fi util să ne facem o autoanaliză. De exemplu, ne-am putea întreba: „Este cererea mea potrivită?”. În general, considerăm că știm ce este cel mai bine pentru noi. Totuși, probabil că unele lucruri pe care le cerem nu sunt în avantajul nostru de durată. S-ar putea să existe o soluție mai bună la problema pentru care ne rugăm. De asemenea, poate că cererea noastră nu este în armonie cu voința lui Dumnezeu. (1 Ioan 5:14) Să ne gândim, de exemplu, la niște părinți care îl roagă pe Iehova să-l ajute pe copilul lor să rămână în adevăr. Această cerere pare corectă. Totuși, Iehova dorește ca fiecare dintre noi, inclusiv copiii noștri, să-i slujim de bunăvoie. El nu va forța pe nimeni să-i aducă închinare. (Deut. 10:12, 13; 30:19, 20) Prin urmare, părinții l-ar putea ruga pe Iehova să-i ajute să sensibilizeze inima copilului lor, astfel încât acesta să lege o prietenie strânsă cu El. (Prov. 22:6; Ef. 6:4) w23.11 21 ¶5; 23 ¶12

O lucrare de referință explică de ce faptul de a-i mângâia pe alții este o manifestare a iubirii. Aici se spune că termenul grecesc tradus prin „a mângâia” înseamnă „a sta alături de cineva pentru a-l încuraja când trece prin încercări aspre”. Așadar, când îi oferim mângâiere unei persoane îngenuncheate de suferință, o ajutăm să se ridice și să meargă mai departe pe calea vieții. Ori de câte ori le oferim fraților noștri un umăr pe care să plângă, iubirea noastră față de ei este evidentă. (2 Cor. 7:6, 7, 13) Există o strânsă legătură între compasiunea pe care o simțim și mângâierea pe care le-o aducem altora. Dacă avem compasiune, ne vom simți îndemnați să-i mângâiem pe alții și să încercăm să le alinăm suferința. Așadar, sentimentele preced acțiunile. Pavel arată că există o strânsă legătură între compasiunea lui Iehova și mângâierea pe care o oferă. El îl numește „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri”. (2 Cor. 1:3) w23.11 9, 10 ¶8-10

Isus a spus că toți cei care îl urmează trebuie să se aștepte la încercări. Exemplul apostolului Pavel confirmă aceste cuvinte. El le-a zis creștinilor din Tesalonic: „Când eram cu voi, vă spuneam dinainte că vom trece prin necazuri și așa s-a și întâmplat”. (1 Tes. 3:4) Iar creștinilor din Corint le-a scris: „Nu vrem să fiți în neștiință, fraților, cu privire la necazul prin care am trecut . . . Nu mai eram siguri nici măcar că vom scăpa cu viață”. (2 Cor. 1:8; 11:23-27) Creștinii din prezent nu se pot aștepta să fie scutiți de necazuri. (2 Tim. 3:12) E posibil ca, urmându-l pe Cristos, prietenii și rudele să ți se împotrivească cu înverșunare. Ai probleme la locul de muncă deoarece ești cinstit? (Evr. 13:18) Ești persecutat de autorități deoarece le vorbești altora despre speranța ta? Indiferent că te confrunți cu aceste probleme sau cu altele, Pavel te asigură că poți să le înfrunți cu bucurie. w23.12 10, 11 ¶9, 10

Iacob a trecut prin multe necazuri. Doi dintre fiii lui Iacob, Simeon și Levi, au pătat reputația familiei și au adus dezonoare asupra numelui lui Iehova. Rahela, soția iubită a lui Iacob, a murit în timp ce năștea al doilea copil. Iar la o vârstă înaintată, Iacob a fost nevoit să se mute în Egipt din cauza unei foamete care cuprinsese țara. (Gen. 35:16-19; 37:28; 45:9-11, 28) Deși a trecut prin atât de multe încercări, Iacob nu și-a pierdut nicio clipă încrederea în Iehova și în promisiunile sale. Iar Iehova i-a arătat că se bucura de aprobarea sa. De exemplu, l-a binecuvântat cu prosperitate materială. Și cât de recunoscător trebuie să-i fi fost lui Iehova când s-a reîntâlnit cu fiul său Iosif, despre care crezuse mult timp că nu mai era în viață! Iacob a putut înfrunta încercările deoarece a avut o prietenie strânsă cu Iehova. (Gen. 30:43; 32:9, 10; 46:28-30) Când în viața noastră apar pe neașteptate încercări, și noi le putem face față dacă avem o prietenie strânsă cu Iehova. w23.04 15 ¶6, 7

Psalmul 23 este un cântec prin care David își exprimă încrederea în iubirea lui Iehova și în grija sa tandră. Psalmistul descrie iubirea puternică dintre el și Păstorul său. Lăsându-se îndrumat de Iehova, se simțea în siguranță. David știa că depindea în totalitate de el. În plus, era convins că iubirea lui Iehova îl va însoți în toate zilele vieții sale. Pe ce își baza David această încredere? În viața lui David, nu a fost niciun moment în care să nu simtă grija lui Iehova. De asemenea, David s-a bucurat de prietenia și aprobarea Păstorului său. De aceea, era sigur că, indiferent ce îi va aduce viitorul, Iehova va continua să se îngrijească de toate necesitățile lui. Încrederea în iubirea lui Dumnezeu a fost atât de puternică, încât nu s-a lăsat învins de îngrijorări. Dimpotrivă, a avut un sentiment profund de fericire și mulțumire. (Ps. 16:11) w24.01 28, 29 ¶12, 13

După Al Doilea Război Mondial, slujitorii lui Iehova din multe țări s-au bucurat, într-o anumită măsură, de pace și libertate, context care a fost favorabil lucrării de predicare. Această activitate a avut un succes uimitor. În prezent, membrii Corpului de Guvernare continuă să caute îndrumarea lui Cristos. Ei doresc ca îndrumările pe care le oferă fraților să reflecte punctul de vedere al lui Iehova și al lui Cristos. La rândul lor, supraveghetorii de circumscripție și bătrânii oferă îndrumare congregațiilor. Bătrânii unși cu spirit – și, prin extensie, toți bătrânii – sunt „în mâna dreaptă” a lui Cristos. (Rev. 2:1) Desigur, ei sunt imperfecți și fac greșeli. Așa au stat lucrurile și în cazul lui Moise și al lui Iosua, precum și al apostolilor. (Num. 20:12; Ios. 9:14, 15; Rom. 3:23) Cu toate acestea, Cristos îndrumă cu atenție sclavul fidel și bătrânii numiți și va continua să facă acest lucru. Așadar, avem toate motivele să urmăm cu încredere îndrumarea oferită prin intermediul celor numiți în fruntea organizației. w24.02 23, 24 ¶13, 14

În prezent, îi suntem plăcuți lui Iehova când vorbim despre el cu căldură, recunoștință și iubire. În lucrarea de predicare, nu uităm că obiectivul nostru principal este acela de a-i atrage pe oameni la Iehova și de a-i ajuta să-l vadă pe Tatăl nostru ceresc așa cum îl vedem noi. (Iac. 4:8) Este o onoare să-i aducem laude lui Iehova arătându-le oamenilor modul în care îl descrie Biblia. Ea dezvăluie calitățile sale minunate, precum iubirea, dreptatea, înțelepciunea și puterea. De asemenea, îl lăudăm pe Iehova străduindu-ne să-l imităm. Acest lucru ne face să ne deosebim de lumea rea în care trăim. Uneori, oamenii observă că suntem diferiți și se întreabă care este motivul. (Mat. 5:14-16) În timp ce interacționăm cu ei în viața de zi cu zi, le putem explica de ce ne purtăm într-un anumit fel. În consecință, oamenii sinceri vor dori să-l cunoască pe Dumnezeu. Când îi aducem laude lui Iehova în aceste moduri, inima lui se bucură nespus de mult. (1 Tim. 2:3, 4) w24.02 10 ¶7

O etapă necesară în procesul de maturizare spirituală este dezvoltarea unor abilități practice. Acestea te vor ajuta să te achiți cu succes de responsabilitățile din congregație, să te întreții pe tine și familia ta și să fii în relații bune cu alții. De exemplu, învață să scrii și să citești bine. Potrivit Bibliei, pentru a fi fericit și a avea succes, este important să-ți rezervi zilnic timp pentru a citi din Cuvântul lui Dumnezeu și a medita. (Ps. 1:1-3) Acest obicei te va ajuta să cunoști modul în care gândește Iehova. De asemenea, vei dobândi discernământ și o gândire clară. (Prov. 1:3, 4) Cei din congregație apelează la frați maturi pentru a primi instruire și sfaturi. Dacă știi să scrii și să citești bine, vei putea pregăti cuvântări și comentarii instructive și încurajatoare. De asemenea, vei putea să-ți notezi idei utile, care te vor ajuta să-ți consolidezi credința și să-i încurajezi pe alții. w23.12 26, 27 ¶9-11

Când suntem copleșiți de teamă, să medităm la schimbările pe care le va face Iehova în viitor, când influența lui Satan va dispărea. O demonstrație prezentată la congresul regional din 2014 ne-a arătat cum un tată le-a propus membrilor familiei un exercițiu de imaginație. El a înlocuit cuvintele din 2 Timotei 3:1-5 cu termeni care descriu viața în Paradis: „Dar să știi că în lumea nouă vor fi cele mai fericite timpuri. Căci oamenii își vor iubi semenii, vor fi iubitori de comori spirituale, modești, umili, îl vor lăuda pe Dumnezeu, vor asculta de părinți, vor fi recunoscători, loiali, vor avea multă afecțiune față de familiile lor, vor fi deschiși la orice acord, vor vorbi întotdeauna frumos despre alții, vor avea stăpânire de sine, vor fi buni, vor iubi binele, vor fi demni de încredere, rezonabili, nu vor fi aroganți, vor fi mai degrabă iubitori de Dumnezeu decât iubitori de plăceri, vor fi motivați de o devoțiune sfântă autentică; apropie-te de astfel de oameni”. Obișnuiești să discuți cu membrii familiei sau cu alți colaboratori în credință despre condițiile de care ne vom bucura în lumea nouă? w24.01 6 ¶13, 14

Este încurajator să știm că slujitorii lui Iehova ca grup au aprobarea lui! Biblia spune: „Iehova își găsește plăcerea în poporul său”. (Ps. 149:4) Însă, uneori, unii dintre ei sunt atât de descurajați, încât ajung să se întrebe: „Oare mă aprobă Iehova și pe mine?”. Și în trecut, unii slujitori fideli ai lui Iehova au avut momente când au luptat cu astfel de gânduri. (1 Sam. 1:6-10; Iov 29:2, 4; Ps. 51:11) Biblia arată clar că, deși suntem imperfecți, ne putem bucura de aprobarea, sau bunăvoința, lui Iehova. Cum anume? Dacă manifestăm credință în Isus Cristos și ne botezăm. (Ioan 3:16) Astfel, demonstrăm public că ne-am căit de păcate și i-am promis lui Dumnezeu că vom îndeplini voința lui. (Fap. 2:38; 3:19) Cât de mult se bucură Iehova când vede că dorim să ne apropiem de el! Cât timp facem tot ce depinde de noi pentru a trăi la înălțimea dedicării noastre, Iehova ne aprobă și ne consideră prietenii săi apropiați. (Ps. 25:14) w24.03 26 ¶1, 2

Putem urma exemplul creștinilor din secolul I continuând să predicăm chiar și atunci când autoritățile laice ne interzic lucrul acesta. Putem avea convingerea că Iehova ne va ajuta să ne îndeplinim serviciul. Pentru acesta, să-i cerem lui Dumnezeu curaj și înțelepciune. Mulți avem de depășit obstacole de ordin fizic sau emoțional. Probabil, am pierdut pe cineva drag în moarte, avem o situație familială dificilă, suntem persecutați sau trecem prin alte încercări. Mai mult, din cauza pandemiilor și a războaielor, aceste probleme apasă mai greu pe umerii noștri. Dacă este și cazul tău, vorbește-i deschis lui Iehova despre sentimentele tale, așa cum ai discuta cu un prieten apropiat. Fii sigur că Iehova „va acționa în folosul tău”. (Ps. 37:3, 5) Dacă perseverăm în rugăciune, vom putea ‘suporta necazurile’. (Rom. 12:12) Iehova cunoaște bine toate necazurile prin care trec slujitorii săi și „le aude strigătul de ajutor”. (Ps. 145:18, 19) w23.05 5, 6 ¶12-15

Când avem de luat decizii importante, trebuie să înțelegem mai întâi „care este voința lui Iehova”, iar apoi să acționăm în conformitate cu ea. (Ef. 5:17) Ori de câte ori ne străduim să găsim principiile biblice care se aplică la situația noastră, căutăm, de fapt, să aflăm care este punctul său de vedere în acea privință. Iar când aplicăm principiile sale, vom lua decizii înțelepte. ‘Cel rău’, dușmanul nostru Satan, ar vrea să fim atât de ocupați urmărind obiective lumești, încât să nu ne mai rămână timp pentru închinare. (1 Ioan 5:19) Realitatea este că prioritățile ni s-ar putea schimba foarte ușor. Dacă nu suntem atenți, am putea ajunge să acordăm mai multă importanță lucrurilor materiale, instruirii laice sau carierei decât activităților spirituale. Acest mod de acțiune ar dovedi că ne-am lăsat influențați de gândirea lumii. Bineînțeles, aceste lucruri nu sunt greșite în sine. Însă viața noastră nu ar trebui niciodată să graviteze în jurul lor. w24.03 24 ¶16, 17