Nunţi onorabile în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor
„A avut loc o petrecere de nuntă în Cana . . . Isus şi discipolii săi au fost invitaţi şi ei la petrecerea de nuntă.“ — IOAN 2:1, 2.
1. Ce idee reiese din episodul în care Isus a participat la o nuntă în Cana?
O NUNTĂ onorabilă în poporul lui Dumnezeu poate fi o ocazie de mare bucurie. Isus, mama lui şi câţiva discipoli ştiau bine acest lucru. De fapt, când a participat la o nuntă, Cristos chiar a contribuit la reuşita evenimentului înfăptuind primul său miracol consemnat în Scripturi. Astfel, el a făcut ca nunta aceea să fie cu adevărat de neuitat (Ioan 2:1–11). Poate că şi voi aţi participat şi v-aţi bucurat la nunta unor creştini care doresc să-i slujească lui Iehova ca familie fericită. Sau poate că voi înşivă urmează să vă căsătoriţi sau vreţi să-l ajutaţi pe un prieten să-şi organizeze bine nunta. Ce puteţi face în acest sens?
2. Ce informaţii despre căsătorie conţine Biblia?
2 Creştinii au constatat că sfaturile din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu sunt de mare ajutor când un bărbat şi o femeie fac pregătiri în vederea căsătoriei lor (2 Timotei 3:16, 17). Este adevărat, Biblia nu arată în detaliu cum trebuie să se desfăşoare o nuntă creştină. Motivul este lesne de înţeles: obiceiurile şi chiar cerinţele legale variază de la un loc la altul şi de la o perioadă la alta. De pildă, în Israelul antic nu exista o ceremonie oficială de căsătorie. În ziua nunţii, mirele îşi conducea mireasa la el acasă sau la casa tatălui său (Geneza 24:67; Isaia 61:10; Matei 1:24). Această acţiune evidentă pentru toţi constituia, de fapt, căsătoria, fără să aibă loc o ceremonie oficială, cum se procedează adesea în zilele noastre.
3. La reuşita cărui eveniment din Cana a contribuit Isus?
3 Israeliţii considerau că această acţiune reprezenta căsătoria sau nunta propriu-zisă. După aceea, putea să aibă loc un ospăţ, cum a fost cel menţionat în Ioan 2:1. Multe traduceri ale Bibliei redau acest verset în felul următor: „S-a făcut o nuntă în Cana“ (sublinierea noastră). Însă cuvântul folosit în limba originară este redat corect prin „petrecere de nuntă“ sau „ospăţ de nuntă“a (Matei 22:2–10; 25:10; Luca 14:8). Relatarea arată clar că Isus a participat la ospăţul de la o nuntă evreiască şi chiar a contribuit la reuşita evenimentului. Trebuie să reţinem totuşi că modul în care se desfăşurau nunţile în zilele lui Isus diferă mult de modul în care se desfăşoară de obicei în prezent.
4. Cum decid unii creştini să se desfăşoare nunta lor, şi de ce?
4 În prezent, în multe ţări, creştinii care vor să-şi întemeieze o familie trebuie să întrunească anumite cerinţe legale. Apoi, ei se pot căsători urmând o procedură legală, de pildă prezentându-se în faţa unui judecător, a unui primar sau a unui ministru religios împuternicit de Stat care, printr-o ceremonie scurtă şi simplă, va oficia căsătoria. Cei care se căsătoresc în acest fel invită probabil câteva rude, dar şi prieteni creştini, pentru a le fi martori legali sau pur şi simplu pentru a se bucura alături de ei cu această ocazie importantă (Ieremia 33:11; Ioan 3:29). Unii creştini preferă, probabil, să nu organizeze un ospăţ de nuntă sau o recepţie cu mulţi invitaţi care ar presupune foarte multe pregătiri şi cheltuieli considerabile. În schimb, poate că dau o masă la care invită câţiva prieteni apropiaţi. Indiferent de preferinţele noastre în acest sens, trebuie să înţelegem că alţi creştini maturi ar putea avea un punct de vedere diferit. — Romani 14:3, 4.
5. De ce îşi doresc mulţi creştini să se ţină o cuvântare biblică la nunta lor, şi ce idei sunt prezentate în această cuvântare?
5 Majoritatea cuplurilor creştine stabilesc ca la nunta lor să se ţină o cuvântare bazată pe Biblie.b Aceşti creştini recunosc că Iehova este Fondatorul căsătoriei şi că, în Cuvântul său, el le dă celor căsătoriţi sfaturi înţelepte care îi ajută să depăşească problemele şi să fie fericiţi (Geneza 2:22–24; Marcu 10:6–9; Efeseni 5:22–33). Iar majoritatea cuplurilor doresc ca prietenii lor creştini şi rudele să ia parte la această ocazie fericită. Dar cum trebuie să privim diversele cerinţe legale, proceduri şi chiar obiceiuri statornicite pe plan local? Articolul de faţă aduce în discuţie situaţii din diverse regiuni. Poate că unele diferă mult de ceea ce cunoaşteţi sau de ceea ce se face în zona voastră. Cu toate acestea, putem reţine anumite principii şi aspecte comune care sunt importante pentru slujitorii lui Dumnezeu.
O căsătorie onorabilă este în armonie cu cerinţele legale
6, 7. De ce trebuie să ne intereseze aspectele legale ale căsătoriei, şi cum am putea demonstra acest lucru?
6 Deşi Iehova a instituit căsătoria, guvernele umane au dreptul să stabilească anumite cerinţe pentru cei ce se căsătoresc. Lucrul acesta este corect. Isus a spus: „Restituiţi-i Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“ (Marcu 12:17). În mod asemănător, apostolul Pavel a poruncit: „Orice suflet să fie supus autorităţilor superioare, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu; autorităţile care există sunt aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu“. — Romani 13:1; Tit 3:1.
7 În majoritatea ţărilor, Cezarul, sau autorităţile civile, stabileşte cine are dreptul la căsătorie. Astfel, când doi creştini liberi din punct de vedere biblic decid să se căsătorească, ei respectă cu conştiinciozitate legile locale. Aceasta ar putea însemna să obţină un certificat, să apeleze la ofiţerul stării civile împuternicit de Stat şi probabil să-şi înregistreze căsătoria. Când Cezar Augustus a cerut efectuarea unui „recensământ“, Maria şi Iosif s-au supus acestui decret, venind la Betleem ‘ca să fie înregistraţi’. — Luca 2:1–5.
8. Ce practici evită Martorii lui Iehova, şi de ce?
8 Când doi creştini se căsătoresc în mod legal, din punctul de vedere al lui Dumnezeu ei se obligă să-şi respecte angajamentul luat. Astfel, Martorii lui Iehova nu repetă de mai multe ori căsătoria civilă, nici nu îşi reînnoiesc legămintele de căsătorie, de exemplu la a 25-a sau la a 50-a aniversare (Matei 5:37). (Unele biserici subestimează căsătoria civilă, afirmând că o căsătorie nu este valabilă decât atunci când un preot îndeplineşte un ritual sau îi declară pe cei doi căsătoriţi.) În multe ţări, guvernul împuterniceşte un ministru al Martorilor lui Iehova să oficieze căsătorii. În acest caz, el va trebui probabil să oficieze căsătoria la Sala Regatului, unde se va ţine şi cuvântarea de nuntă. Fiind centrul închinării adevărate din acea zonă, Sala Regatului este locul potrivit pentru a se ţine o cuvântare despre căsătorie, instituţie fondată de Iehova Dumnezeu.
9. a) Ce ar putea stabili un cuplu creştin să aibă loc după căsătoria civilă? b) Ce responsabilitate ar putea avea bătrânii când urmează să aibă loc o căsătorie?
9 În alte ţări, legea le cere cuplurilor să se căsătorească într-o instituţie publică, de pildă la primărie, sau în faţa unui ofiţer al stării civile. În multe cazuri, creştinii stabilesc ca, după îndeplinirea acestei cerinţe legale, în aceeaşi zi sau a doua zi să se ţină o cuvântare de nuntă la Sala Regatului. (Nu trebuie să treacă mai multe zile între căsătoria civilă şi cuvântarea biblică, întrucât cei doi sunt căsătoriţi înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, inclusiv înaintea congregaţiei creştine.) Dacă un cuplu doreşte ca, după cununia civilă, să se ţină o cuvântare la o anumită Sală a Regatului, ei trebuie să le ceară din timp permisiunea bătrânilor din comitetul de serviciu al congregaţiei. Pe lângă faptul că se vor asigura dacă cei doi au o reputaţie bună, aceşti supraveghetori vor avea grijă ca programul spiritual de nuntă să nu se suprapună cu întrunirile obişnuite sau cu alte programe planificate la sală (1 Corinteni 14:33, 40). De asemenea, ei vor analiza solicitările cuplului privind aranjarea sălii şi vor stabili dacă se va face un anunţ despre folosirea sălii cu această ocazie.
10. În ce fel influenţează căsătoria civilă cuvântarea de nuntă?
10 Bătrânul care ţine cuvântarea de nuntă se va strădui să fie plin de căldură, demn şi ziditor. Dacă înainte de cuvântare a avut loc căsătoria civilă, el va arăta clar că cei doi s-au căsătorit potrivit legilor Cezarului. În cazul în care la cununia civilă nu s-au rostit legămintele de căsătorie, cei doi ar putea, dacă doresc, să le rostească pe parcursul cuvântării.c Dacă la cununia civilă s-au rostit legămintele, dar noul cuplu ar dori să le rostească şi înaintea lui Iehova şi a congregaţiei, pot face acest lucru folosind verbele la timpul trecut, deoarece astfel vor arăta că deja au fost ‘puşi în acelaşi jug’. — Matei 19:6; 22:21.
11. Cum are loc căsătoria în unele zone, şi cum va influenţa acest lucru cuvântarea de nuntă?
11 În unele locuri, poate că legea nu prevede o ceremonie de oficiere a căsătoriei, nici măcar în faţa unui funcţionar al statului. Căsătoria are loc când două persoane îi înmânează unui funcţionar un formular de înregistrare a căsătoriei pe care l-au semnat. Apoi, se înregistrează un certificat de căsătorie. Astfel, cei doi sunt consideraţi soţ şi soţie, data de pe certificat reprezentând data căsătoriei lor. Aşa cum s-a menţionat mai înainte, cuplul care se căsătoreşte în acest fel va dori probabil ca, imediat după înregistrarea căsătoriei, să participe la Sala Regatului la o cuvântare biblică. Fratele matur spiritualiceşte care este ales să ţină această cuvântare îi va informa pe toţi cei prezenţi că cei doi sunt deja căsătoriţi având în vedere înregistrarea care tocmai a avut loc. În privinţa legămintelor se va proceda potrivit îndrumărilor din paragraful 10 şi din nota de subsol aferentă acestui paragraf. Cei care vor fi prezenţi la Sala Regatului se vor bucura alături de noua familie şi vor trage foloase ascultând sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu. — Cântarea Cântărilor 3:11.
Căsătoria tradiţională şi căsătoria civilă
12. Ce este o căsătorie tradiţională, şi ce se recomandă după încheierea unei asemenea căsătorii?
12 În unele ţări, cuplurile încheie ceea ce se poate numi o căsătorie tradiţională (sau tribală). Nu este vorba despre coabitare, nici despre o uniune consensuală care poate că este recunoscută într-o anumită măsură în unele locuri, dar care nu este legală sub toate aspectele. Prin căsătorie tradiţională înţelegem o căsătorie încheiată în conformitate cu obiceiurile recunoscute în general în tribul sau în zona respectivă. Aceasta ar putea însemna printre altele plătirea în întregime a preţului de mireasă şi acceptarea acestui preţ, în urma căruia cuplul este căsătorit din punct de vedere legal şi biblic. Guvernul consideră căsătoriile tradiţionale legale şi indisolubile. După aceea, există de obicei posibilitatea de a înregistra căsătoria care a avut loc; astfel, cuplul poate primi un certificat oficial. Înregistrarea poate asigura protecţie legală cuplului, soţiei, în cazul în care va rămâne văduvă, şi eventualilor copii. Congregaţia îi va îndemna pe toţi cei care încheie o căsătorie tradiţională să-şi înregistreze căsătoria cât mai repede. Demn de remarcat este că, sub Legea lui Moise, căsătoriile şi naşterile erau, după cât se pare, înregistrate oficial. — Matei 1:1–16.
13. Cum este potrivit să se procedeze în privinţa cuvântării de nuntă, după căsătoria tradiţională?
13 Cele două persoane care, din punct de vedere legal, îşi unesc viaţa prin căsătoria tradiţională devin soţ şi soţie în momentul în care are loc căsătoria. Aşa cum s-a menţionat, creştinii care încheie o astfel de căsătorie legală poate că doresc să beneficieze şi de o cuvântare de căsătorie şi să rostească legămintele la Sala Regatului. În acest caz, vorbitorul va menţiona că cei doi s-au căsătorit deja potrivit legilor Cezarului. Se va ţine o singură cuvântare. Este o singură căsătorie, în acest caz o căsătorie tradiţională (tribală), valabilă din punct de vedere legal, şi o singură cuvântare biblică. Faptul de a aranja ca acestea (căsătoria legală şi cuvântarea de nuntă) să aibă loc la un interval de timp cât mai scurt, de preferinţă în aceeaşi zi, va accentua în faţa comunităţii caracterul onorabil al căsătoriei creştine.
14. Ce ar putea face un creştin dacă are posibilitatea să aleagă între căsătoria tradiţională şi cea civilă?
14 În unele ţări unde căsătoria tradiţională este recunoscută de lege există şi posibilitatea de a încheia căsătoria civilă (sau statutară). Căsătoria civilă are loc de obicei în faţa unui funcţionar public şi poate cuprinde un jurământ şi o semnătură într-un registru. Unele cupluri creştine preferă căsătoria civilă în locul celei tradiţionale. Legea nu cere să aibă loc ambele; fiecare procedură este valabilă sub aspect legal. Ceea ce s-a menţionat la paragrafele 9 şi 10 despre cuvântarea de nuntă şi legăminte se aplică şi în acest caz. Principalul lucru este că cei doi se căsătoresc într-un mod onorabil în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor. — Luca 20:25; 1 Petru 2:13, 14.
Să susţinem caracterul onorabil al căsniciei
15, 16. Ce legătură există între onoare şi căsătorie?
15 Când în familia unui rege persan s-a ivit o problemă, Memucan, principalul sfetnic, a dat un sfat care putea să aibă un efect benefic: ‘toate soţiile să dea cinste [sau onoare] soţilor lor’ (Estera 1:20). În căsniciile creştine, acest lucru nu trebuie decretat de vreun rege; soţia vrea să-şi onoreze soţul. Soţul creştin îi acordă onoare partenerei lui şi o laudă (Proverbele 31:11, 30; 1 Petru 3:7). Cei căsătoriţi nu trebuie să aştepte ani de zile ca să-şi onoreze partenerul. Trebuie să-şi acorde onoare de la bun început, chiar din ziua nunţii.
16 Cu ocazia unei nunţi, nu numai soţul şi soţia trebuie să dea dovadă de respect. Dacă un bătrân creştin prezintă cuvântarea de nuntă, el trebuie să le arate celorlalţi respect. Cuvântarea va fi adresată cuplului. În semn de respect faţă de noua familie, vorbitorul nu va spune glume sau zicale din popor. El nu trebuie să includă observaţii foarte personale care ar putea stânjeni cuplul sau pe cei din auditoriu. Se va strădui în schimb să fie plin de căldură şi ziditor, îndreptând atenţia spre Fondatorul căsătoriei şi spre sfaturile Sale extraordinare. Da, o cuvântare de nuntă ţinută în mod demn de un bătrân va face ca acel eveniment fericit să-i aducă onoare lui Iehova Dumnezeu.
17. De ce nunţile creştine trebuie să fie în armonie cu cerinţele legale?
17 Aţi observat probabil că în acest articol s-au adus în discuţie multe idei despre detaliile de ordin legal ale căsătoriei. Anumite aspecte poate că nu se aplică în mod direct în zona în care locuiţi. Însă cu toţii trebuie să înţelegem cât de important este ca o căsătorie între doi Martori ai lui Iehova să fie în armonie cu legile locale, cu cerinţele Cezarului (Luca 20:25). Pavel ne-a îndemnat: „Daţi-le tuturor ceea ce li se cuvine; cui pretinde impozit, impozitul; cui pretinde tribut, tributul; . . . cui pretinde onoare, onoarea“ (Romani 13:7). Da, este potrivit ca, încă din ziua nunţii, creştinii să respecte ceea ce a stabilit Dumnezeu pentru zilele noastre.
18. Ce aspect facultativ al unei căsătorii merită atenţia noastră, şi unde putem găsi informaţii utile în acest sens?
18 Multe căsătorii creştine sunt urmate de o reuniune — un ospăţ, o masă sau o recepţie. Să ne amintim că Isus a dat curs invitaţiei de a participa la un astfel de ospăţ. Ce sfaturi biblice ne pot ajuta să ne asigurăm că o asemenea ocazie îl va onora pe Dumnezeu şi va întări buna reputaţie a mirilor şi a congregaţiei creştine? În următorul articol se va analiza acest subiect.d
[Note de subsol]
a Acelaşi cuvânt poate fi folosit şi cu referire la un ospăţ care nu are legătură cu o nuntă. — Estera 9:22.
b Martorii lui Iehova prezintă o cuvântare de 30 de minute pe baza unei schiţe intitulate „O căsătorie onorabilă din punctul de vedere al lui Dumnezeu“. În cuvântare sunt amintite sfaturi din cartea Secretul unei familii fericite şi din alte publicaţii ale Martorilor lui Iehova. Cuvântarea este utilă pentru noua familie, precum şi pentru toţi cei care participă la nuntă.
c Exceptând cazul în care există alte prevederi legale, se vor folosi următoarele legăminte care îl onorează pe Dumnezeu. Pentru mire: „Eu [numele mirelui], te iau pe tine [numele miresei], de soţie, ca să te iubesc şi să-ţi port de grijă în armonie cu legea divină, aşa cum este ea prezentată în Sfintele Scripturi pentru soţii creştini, atâta timp cât vom trăi împreună pe pământ, în conformitate cu ceea ce prevede Dumnezeu pentru instituţia căsătoriei“. Pentru soţie: „Eu [numele miresei], te iau pe tine, [numele mirelui], de soţ, ca să te iubesc, să-ţi port de grijă şi să-ţi acord un respect profund, în armonie cu legea divină, aşa cum este ea prezentată în Sfintele Scripturi pentru soţiile creştine, atâta timp cât vom trăi împreună pe pământ, în conformitate cu ceea ce prevede Dumnezeu pentru instituţia căsătoriei“.
d Vezi şi articolul „Ziua nunţii — o ocazie demnă şi plină de bucurie“, de la pagina 28.
Vă amintiţi?
• De ce trebuie să ne intereseze atât aspectele legale, cât şi cele spirituale ale căsătoriei?
• Dacă doi creştini se căsătoresc în faţa ofiţerului stării civile, ce ar putea stabili ei să aibă loc imediat după aceea?
• De ce cuvântările de nuntă se ţin la Sala Regatului?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
În Israelul antic, mirele îşi conducea mireasa la el acasă sau la casa tatălui său
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
După o căsătorie tradiţională, creştinii doresc probabil să beneficieze de o cuvântare de nuntă la Sala Regatului