Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

1-7 SEPTEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | PROVERBELE 29

Nestemate spirituale

it „Lingușire” ¶1

Lingușire

Acțiunea de a măguli în mod abil pe cineva pentru a-i fi pe plac; adulare; laudă falsă, nesinceră sau exagerată. De regulă, are ca scop satisfacerea amorului-propriu sau a vanității celui lingușit și, în consecință, este dăunătoare. La baza ei stă dorința de a câștiga favoarea celuilalt sau de a obține avantaje materiale de la el, de a crea un sentiment de obligație față de cel care lingușește sau de a primi glorie. Deseori, obiectivul ei este să-i întindă celuilalt o cursă. (Pr 29:5) Lingușirea nu este o manifestare a înțelepciunii de sus, ci a înțelepciunii acestei lumi, ea fiind caracterizată de egoism, părtinire și ipocrizie. (Iac 3:17) Lipsa de sinceritate, minciuna, adularea sau glorificarea oamenilor și alimentarea vanității altora sunt dezaprobate de Dumnezeu. (2Co 1:12; Ga 1:10; Ef 4:25; Col 3:9; Re 21:8)

22-28 SEPTEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | ECLESIASTUL 1, 2

Nestemate spirituale

it „Eclesiastul” ¶1

Eclesiastul

Termenul ebraic Qohélet (care înseamnă „Convocator”) descrie în mod potrivit rolul pe care îl avea regele într-un guvern teocratic precum Israelul. (Ec 1:1, 2) Conducătorul era responsabil să păstreze poporul dedicat al lui Dumnezeu unit și fidel adevăratului lor Rege și Dumnezeu. (1Re 8:1-5, 41-43, 66) De aceea, un rege era considerat bun pentru națiune dacă o îndruma în închinarea adusă lui Iehova sau rău, dacă nu făcea acest lucru. (2Re 16:1-4; 18:1-6) Convocatorul, adică Solomon, reușise deja să-i convoace, sau să-i întrunească, la templu pe israeliți și pe însoțitorii lor, locuitorii temporari din țară. Însă în această carte el încearcă să convoace poporul lui Dumnezeu să se îndepărteze de lucrările zadarnice ale acestei lumi și să se îndrepte spre lucrările valoroase ale lui Dumnezeu, căruia israeliții, ca națiune, îi erau dedicați. În Bibliile din limba română, numele cărții este dat de termenul ebraic Qohélet tradus în Septuaginta greacă prin Ekklēsiastḗs, care înseamnă „membru al unei eclesia (congregație, adunare)”.

29 SEPTEMBRIE – 5 OCTOMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | ECLESIASTUL 3, 4

Nestemate spirituale

it „Iubire” ¶39

Iubire

„Un timp pentru a iubi.” Tuturor oamenilor li se arată iubire. Singurii cărora nu li se arată iubire sunt cei pe care Iehova îi consideră nedemni de ea, adică cei care persistă în răutate. Când cineva dovedește că îl urăște pe Dumnezeu este timpul ca iubirea față de el să înceteze. Atât Iehova Dumnezeu, cât și Isus Cristos iubesc dreptatea și urăsc nelegiuirea (Ps 45:7; Ev 1:9). Cei ce-l urăsc cu înverșunare pe adevăratul Dumnezeu nu merită să fie iubiți. Într-adevăr, n-ar fi de niciun folos să li se arate iubire unor astfel de oameni întrucât ei nu reacționează la iubirea sa (Ps 139:21, 22; Is 26:10). Prin urmare, Dumnezeu îi urăște pe bună dreptate și va acționa împotriva lor la timpul stabilit (Ps 21:8, 9; Ec 3:1, 8).

13-19 OCTOMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | ECLESIASTUL 7, 8

„Mai bine să mergi într-o casă de jale”

it „Jale” ¶9

Jale

„Un timp pentru a jeli.” Eclesiastul 3:1, 4 arată că există „un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa”. Având în vedere efemeritatea condiției umane, se spune că inima înțelepților este mai degrabă „în casa de jale” decât în casa de petrecere. (Ec 7:2, 4; compară cu Pr 14:13) Prin urmare, cel înțelept nu ignoră evenimentele triste, ci preferă să-și exprime compasiunea și să ofere mângâiere, în loc să-și caute propria plăcere în altă parte. Aceasta îl ajută să-și aducă aminte că el însuși este muritor și să păstreze o atitudine corectă față de Creatorul lui.

20-26 OCTOMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | ECLESIASTUL 9, 10

Nestemate spirituale

it „Bârfă, calomnie” ¶4, 8

Bârfă, calomnie

Bârfa poate degenera în calomnie, care are rezultate dezastruoase pentru calomniator. Înțelepciunea cuvintelor din Eclesiastul 10:12-14 este evidentă: „Buzele celui fără minte îi aduc distrugerea. Primele cuvinte ale gurii lui sunt prostie, iar ultimele lui cuvinte sunt o mare nebunie. Dar cel nesăbuit vorbește întruna”.

În timp ce bârfa este mai mult sau mai puțin dăunătoare (deși poate degenera în calomnie), calomnia este întotdeauna nocivă, cauzând durere și provocând certuri. Indiferent că are sau nu intenții rele, calomniatorul își periclitează relația cu Dumnezeu, deoarece ‘a stârni certuri între frați’ este unul dintre lucrurile pe care Dumnezeu le urăște. (Pr 6:16-19) Termenul grecesc pentru „calomniator” sau „acuzator” este diábolos. Biblia folosește termenul și cu referire la Satan „Diavolul”, principalul calomniator al lui Dumnezeu. (Ioa 8:44; Re 12:9, 10; Ge 3:2-5) Lucrul acesta arată cine se află în spatele acuzațiilor defăimătoare.

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | ECLESIASTUL 11, 12

Nestemate spirituale

it „Inspirație” ¶10

Inspirație

Este evident însă că bărbații folosiți de Dumnezeu pentru a redacta Scripturile nu au fost niște simple automate, care au reprodus în scris un mesaj dictat. De exemplu, citim că Revelația pe care a primit-o apostolul Ioan prin intermediul unui înger i-a fost prezentată „în simboluri [sau semne, n.s.]” și că, apoi, el „a depus mărturie despre cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Cristos, da, despre toate lucrurile pe care le-a văzut”. (Re 1:1, 2) „Prin inspirație [sau sub influența spiritului, n.s.]”, Ioan ‘a ajuns în ziua Domnului’ și a primit îndemnul: „Scrie într-un sul ce vezi”. (Re 1:10, 11) Așadar, Dumnezeu le-a permis scriitorilor Bibliei să-și folosească facultățile intelectuale pentru a alege cuvinte și expresii prin care să descrie viziunile primite. (Hab 2:2) Însă, în același timp, el i-a supravegheat și i-a călăuzit, astfel încât textul rezultat să fie nu doar exact și adevărat, ci și în armonie cu scopul divin. (Pr 30:5, 6) Ideea că scriitorii Bibliei au avut o contribuție personală la redactarea Scripturilor reiese din Eclesiastul 12:9, 10, unde scriitorul mărturisește că a meditat, a cercetat și a organizat informațiile, ca „să găsească cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului”. (Compară cu Lu 1:1-4.)