Fumatul — Punctul de vedere creştin

ÎN MOD evident, Biblia nu menţionează nici tutunul nici practica fumatului, deoarece amîndouă erau necunoscute în Orientul Mijlociu în antichitate. Motivul este foarte simplu: această plantă originară din America de Sud, Mexic şi insulele Antile nu a fost introdusă în celelalte regiuni ale lumii înainte de jumătatea secolului al XVI-lea.

Înseamnă aceasta că Biblia nu are nimic de spus referitor la acest subiect? Nicidecum. Ea enunţă cu claritate principii cu aplicabilitate universală, care sînt călăuzitoare pentru conduita noastră. Care sînt cîteva dintre aceste principii de bază?

Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele

Motivaţia principală a creştinului a fost definită de Isus în aceşti termeni: „‘Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta’ şi ‘pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’”—Luca 10:27.

Cum poate cineva să-şi demonstreze iubirea faţă de Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea, dacă îşi alterează în mod deliberat facultăţile sale, tolerînd un obicei — un viciu — care-l conduce prematur la boală şi moarte? Arată el recunoştinţă faţă de darul divin al vieţii atunci cînd inhalează nicotină, un drog care crează o stare de dependenţă? Ştiind că Dumnezeu a dat „tuturor viaţă şi suflare“ am dori noi să poluăm suflarea pe care am primit-o? (Fapte 17:24, 25) Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, folosirea tutunului este un viciu, sau după cum o defineşte un dicţionar, „o practică sau deprindere rea, degradantă şi imorală“.

Cum arată iubire faţă de aproapele fumătorul care, prin respiraţia sa infectată şi prin fumul pe care îl degajă, îi poluează îmbrăcămintea şi aerul ambiant? Şi ce se poate spune despre cei mai apropiaţi de el: soţia şi copiii? Demonstrează că-i iubeşte dacă urmează o cale care îl poate conduce la o moarte lentă, dureroasă şi prematură, la care va trebui să asiste familia sa? Se poate vorbi despre consideraţie creştină atunci cînd îi obligă pe ceilalţi să devină fumători pasivi, prin inhalarea emanaţiilor sale otrăvitoare? Nu este deloc surprinzător că la grădina botanică din Blanes, Spania, tutunul a fost plasat printre plantele otrăvitoare.

Şi iubirea de sine? Este normal ca omul să se iubească suficient pe sine pentru a-şi îngriji propria sănătate fizică, mintală şi spirituală. Apostolul Pavel a declarat că „nici un om nu şi-a urît vreodată propria sa carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte“. Arată iubire faţă de sine dacă tolerează un obicei care-i subminează lent dar sigur sănătatea? — Efeseni 5:28, 29.

Iehova Dumnezeu a promis că vor fi „ceruri noi şi un pămînt nou în care va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13). Aceasta va fi o lume nouă şi purificată, ferită de orice urmă de poluare. Atunci nu va mai fi permis să fumezi, şi nimeni nu va mai dori aceasta. De aceea, de ce să fumezi acum? Regăsim acest raţionament în următorul sfat al apostolului Pavel: „Aşadar, iubiţilor, întrucît avem aceste promisiuni, să ne curăţăm de orice murdărire a cărnii şi a spiritului, perfecţionîndu-ne sfinţenia în teamă de Dumnezeu“. (2 Corinteni 7:1) Nicotina murdăreşte corpul într-un mod literal. Un creştin care ar fuma, nu ar putea să-şi prezinte corpul său în faţa lui Dumnezeu „drept o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu, un serviciu sacru cu facultatea (sa) de a raţiona“. (Romani 12:1) Facultatea raţiunii dictează că fumatul este periculos şi contrar principiilor creştine. Aceasta trebuie să fie motivaţia principală a celui care renunţă la fumat pentru a-i plăcea lui Dumnezeu.

De ce au abandonat ei?

Milioane de oameni din lumea întreagă au abandonat fumatul. Este deci posibil. Dar cum? Ce este necesar? O puternică motivaţie. Pentru mulţi a fost vorba de sănătatea lor, respectul de sine sau dragostea de familie. Alţii au avut şi o motivaţie religioasă — dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu.

Vă amintiţi de Ray, Bill, Amy şi Harley pe care i-am menţionat în al doilea articol? De ce au abandonat ei fumatul?

Bill era un artist bărbos şi pletos cînd a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. El mărturiseşte ce a urmat: „Am decis să caut aprobarea lui Dumnezeu şi să-i slujesc cu corpul şi spiritul curate. Am renunţat dintr-o dată, nu treptat. La 1 ianuarie 1975 am tras ultimul fum din ţigară şi apoi am aruncat pachetul. De atunci, sănătatea mea s-a îmbunătăţit. Mai simt încă urmele emfizemului. Dar chiar şi perceperea culorilor mi s-a ameliorat după ce am încetat să fumez“.

Amy, infirmiera, ne explică în ce fel a renunţat ea la fumat: „Am asistat la operaţii deschise pe cord şi am văzut tot felul de plămîni — unii erau roz şi sănătoşi, alţii negri şi otrăviţi. Nici chiar după ce văzusem acei plămîni îngrozitor de bolnavi, care păreau impregnaţi cu boabe de piper, nu am renunţat la fumat. Mă autoamăgeam, spunîndu-mi: ‘Eşti încă tînără. Tu nu vei ajunge la asta’.

Apoi, în 1982, am simţit nevoia să fac ordine în viaţa mea şi am început să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova. Deşi locuiam în gazdă la o femeie Martoră, obişnuiam să mă furişez pe terasă ca să fumez o ţigară. A trebuit să lupt cu mine însumi. M-am rugat mult timp şi profund, iar după ce am luat hotărîrea să renunţ, a fost uşor. Primele două zile au constituit o încercare, dar rugăciunea constantă s-a dovedit pentru mine un ajutor preţios.“

Harley, fostul pilot de la marină, a întîmpinat o perioadă dificilă cînd s-a sustras de sub influenţa nicotinei. „Am încercat să renunţ treptat la fumat, dar degeaba. Atunci cînd m-am decis să mă botez ca Martor al lui Iehova, am făcut-o dintr-o dată. Următoarele două sau trei zile au fost penibile: eram nervos, agitat şi irascibil; dorinţa de a fuma mă tortura. Un Martor mi-a dat atunci un sfat preţios: ‘Cînd eşti tentat să iei o ţigară, trebuie să-l rogi pe Iehova să te susţină’. Am putut verifica eficacitatea acestui sfat. O altă idee la care am reflectat şi care m-a impresionat, a fost: ‘Aş putea să mi-l imaginez pe Isus cu o ţigară în gură?’ Bineînţeles, aşa ceva era de neconceput. Dar am înţeles că pentru a renunţa la fumat, este nevoie de o motivaţie puternică. Obişnuiam să-i spun mamei mele: „Mamă, nu-mi provoc daune decît mie“. De fapt, eu îi provocam chiar şi ei daune, şi aceasta nu numai într-un singur fel.

Nici pentru Ray, fostul maistru timonier în marină, nu a fost mai uşor să renunţe la fumat. „Încercasem de mai multe ori înainte de a-i întîlni pe Martorii lui Iehova, dar fără succes. Eram înconjurat întotdeauna de oameni care fumau şi îmi era greu să refuz cînd mă serveau cu o ţigară. Dar cînd am descoperit adevărul cuprins în Biblie, am dorit să-i servesc lui Iehova, aşa cum a făcut-o Cristos. Am renunţat deci, într-o singură zi. Timp de două săptămîni a fost groaznic. Corpul meu striga după doza lui de nicotină. Dar ce schimbare a produs aceasta! Am avut dintr-o dată energia ca să-mi revin. Mă simţeam bine în interiorul meu. Eram din nou în formă.“

Merită osteneala

O judecată sănătoasă ne îndeamnă să abandonăm orice practică dăunătoare. Însă fumatul nu este un obicei doar dăunător, ci şi mortal, el are efecte otrăvitoare. În legătură cu aceasta Patrick Reynolds, moştenitorul unei averi cîştigate de pe urma tutunului, a mărturisit în faţa unei comisii a parlamentului american: „Eu cred că publicitatea în favoarea ţigării echivalează cu îndemnul de a vinde un produs toxic şi /cred/ că este moral, echitabil şi potrivit să se înlăture orice publicitate pentru ţigări.“

Pentru creştini, care doresc să aibă aprobarea lui Dumnezeu, fără îndoială că este moral, echitabil şi potrivit să înlăture din viaţa lor nu numai publicitatea pentru tutun, dar şi tutunul însuşi. Ţigările („singure“ sau nu) — de foi, pipe sau prize de tabac — sînt tot atîtea mijloace de otrăvire cu nicotină. Nu aveţi nevoie de ele pentru a dovedi că ‘aţi făcut un drum lung’ sau pentru a avea bucurie şi satisfacţie în viaţă. Indiferent de ceea ce încearcă să vă convingă, aceşti vînzători de boală şi moarte, otrăvirea nu este un criteriu de rafinament!

[Chenarul de la pagina 15]

Dezertori din comerţul cu tutun

În 1875, R. J. Reynolds a fundat o intreprindere de tutun de mestecat în Carolina de Nord (SUA). În 1913, firma a scos primele sale ţigări: Camel. Apoi, afacerea a prosperat atît de bine încît astăzi ea este clasată imediat după firma Philip Morris din Statele Unite, în ceea ce priveşte vînzarea de ţigări şi beneficiile realizate. Strănepotul fondatorului intreprinderii este Patrick Reynolds, în vîrstă de mai bine de 40 de ani. După ce fumase timp de 15 ani, el a adoptat o poziţie care a produs efectul unei bombe în cercurile comercianţilor de tutun.

În 1986, el s-a prezentat înaintea unei subcomisii a Congresului american pentru a condamna utilizarea tutunului. De atunci, el face cu regularitate campanie în acest sens. Ce a declanşat o astfel de aversiune pentru acest produs care a adus avere familiei sale? O amintire din copilărie: cea a tatălui său, un mare fumător, care a murit lent din cauza unui emfizem pulmonar. Patrick Reynolds a declarat: „Amintirea pe care o păstrez despre tatăl meu este cea a unui om cu respiraţia mereu tăiată care îşi calcula timpul ce i-a mai rămas de trăit.“

Patrick Reynolds a decis să-şi folosească viaţa într-un scop util. „Mi-am dat seama că puteam fi deosebit şi că pot face ceva cu viaţa mea.“ După părerea lui, faptul de a continua să promoveze aceste „otrăvuri mortale notorii“ ar fi însemnat un act de „cea mai înaltă imoralitate.“

„Dacă industria tutunului ne-a hrănit nu demult, ea a ucis totodată milioane de persoane şi va continua să o facă dacă oamenii nu ţin cont de pericolele fumatului.“ — The New York Times, 25 octombrie 1986.

David Goerlitz a devenit celebru pentru că a constituit personajul principal al reclamelor de ţigări Winston. El a abandonat acest rol, şi astăzi este unul dintre reprezentanţii Ligii americane împotriva cancerului. Ce a motivat această schimbare radicală? El a explicat acest lucru cu ocazia unui interviu la televiziune în 29 decembrie 1988: „M-am dus să-l vizitez pe fratele meu la pavilionul de canceroşi al unui spital din Boston. În ziua aceea, am văzut cu ochii mei rezultatele muncii mele: oameni atinşi de cancer pentru că fumaseră. Am văzut consecinţele devastatoare ale tutunului asupra victimelor, şi asupra victimelor acestor victime, — familia lor. Am văzut oameni care de aproximativ patruzeci de ani rămăseseră cu capul complet chel, şi aveau acum tuburi introduse în gît şi stomac. Mi-a fost ruşine şi am hotărît să nu mai fac niciodată reclamă pentru tutun.“

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

„Am asistat la operaţii pe cord deschis şi am văzut tot felul de plămîni“.