Ieri invalid, astăzi adorator zelos al lui Dumnezeu

ÎNTR-O zi de februarie din 1984, în timp ce predicau din casă în casă, doi Martori ai lui Iehova i-au vorbit unei femei din localitatea Corcovada (Añasco, Porto Rico). Auzind un zgomot în casă ei au întrebat-o dacă avea pe cineva bolnav.

„Da, a răspuns ea, e soţul meu. Este bolnav de 14 ani şi nu iese din camera lui decît pentru a face baie şi pentru a mînca.“

Cei doi Martori au întrebat dacă ar putea să-i vorbească soţului. Soţia le-a spus că lui nu-i plăcea să discute cu nimeni, dar dacă Martorii doreau să intre, ea nu avea nimic împotrivă.

„Am intrat în cameră, îşi aminteşte unul din Martori, şi l-am găsit pe bărbat în pat. Văzînd starea în care se afla ne-a fost milă de el. Era atît de slab încît tremura. I-am vorbit despre Regatul lui Dumnezeu şi despre speranţa de a trăi într-o lume fără boală şi chiar fără moarte. Lacrimi i se rostogoleau pe obraji. L-am întrebat dacă i-ar face plăcere să trăiască în acea lume nouă în care nimeni nu va mai fi bolnav.“ — Apocalipsa 21:3, 4.

„Da“, a răspuns el. „I-am propus deci să revenim şi să studiem Biblia cu el. Cu aprobarea lui, ne-am întors şi studiul a fost ţinut în timp ce el stătea întins pe pat.

După cîteva vizite, i-am sugerat să stea în şezut pentru a-i fi mai uşor să studieze. El a făcut acest efort, deşi la început nu putea sta în această poziţie decît doar puţin timp din cauză că ameţea. După alte cîteva studii, întrucît îşi recăpăta forţa, i-am propus să ţinem studiul în camera de zi, lucru pe care l-a acceptat. În fiecare săptămînă noi îl ajutam să meargă pînă acolo.

Bărbatul făcea progrese frumoase în ce priveşte studiul, deşi de-abia vedea iar mîinile îi tremurau atît de tare încît îi era greu să–şi ţină lupa. Ne-a explicat că de 14 ani de cînd era bolnav, el nu consultase nici un medic, fiind incapabil să părăsească locuinţa. Am făcut, aşadar, aranjamente pentru a-l duce la un medic.

A fost operat la ochi şi nu peste mult timp a putut să citească fără ajutorul lupei. Chiar şi mîinile au încetat să-i tremure. A început să se plimbe cu regularitate în jurul casei şi, cu timpul, se ducea la pat numai pentru a dormi noaptea. Puţin mai tîrziu a început să asiste la întrunirile creştine de la Sala Regatului.

Treptat, iubirea faţă de Iehova şi faţă de promisiunile Sale l-a îndemnat pe acest fost invalid să le vorbească altora despre lucrurile pe care le învăţase. Curînd, el ni s-a alăturat în ministerul din casă în casă, spre marea uimire a vecinilor şi a prietenilor săi. Starea sănătăţii sale s-a îmbunătăţit atît de mult încît a început chiar să lucreze la ferma sa.“

În noiembrie 1988, această experienţă a fost relatată cu ocazia unei adunări de circumscripţie a Martorilor lui Iehova, şi Pedro Martínez, acesta este numele său, a fost adus pe podium. În final, în noiembrie 1989, el şi-a simbolizat dedicarea faţă de Iehova prin botezul în apă.