Vechile răni vor fi vindecate

TÎNĂRA Adeline Nako, menţionată la începutul primului articol, a dezvoltat o puternică animozitate faţă de Japonia, ţara străbunilor ei. Cînd alţi copii îi numeau pe japono-hawaiieni „japonezi“, ea riposta: „Noi sîntem americani“. Ea picta afişe cu lozinca „Înlăturaţi puterile Axei“ şi era printre susţinătorii principali ai campaniei de vînzare a timbrelor în vederea colectării de fonduri pentru război. Adeline a spus: „Eram foarte mîndră de batalioanele 100 şi 442 formate din japono-americani de a doua generaţie, care au luptat în mod curajos pentru America“.

Însă, pe măsură ce creştea, ea începea să se întrebe: „De ce trebuie să se ucidă oamenii între ei?“ Totul i se părea absurd. ‘Budiştii merg la război. Creştinii merg la război. Toţi sînt nişte ipocriţi’, s-a gîndit ea. Cînd a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, ea a întrebat-o în mod sfidător pe Martora cu care studia: „Voi, Martorii lui Iehova, mergeţi la război?“

I s-a spus că ei refuză să ia arma pentru a-şi ucide semenii. La data aceea, războiul făcea încă ravagii atît în Europa, cît şi în Asia. Adeline a descoperit că Martorii din Germania fuseseră trimişi în lagăre de concentrare, iar cei din Statele Unite fuseseră întemniţaţi pentru că refuzaseră să pună mîna pe armă şi să participe la război. ‘Aceasta trebuie să fie religia adevărată’, s-a gîndit ea.

O misiune paşnică

Pe măsură ce cunoştinţa ei biblică creştea, se simţea îndemnată să-şi dedice viaţa lui Iehova, Dumnezeul Bibliei. Devoţiunea ei faţă de „Dumnezeul păcii“ a îndemnat-o să-şi extindă iubirea, urmînd exemplul celor cinci japono-hawaiieni care, imediat după al doilea război mondial, s-au oferit să meargă în Japonia (Filipeni 4:9). Ei erau dornici ca, în calitate de misionari, să-i ajute pe oamenii din ţara strămoşilor lor, cîndva duşmani, predicîndu-le din Biblie reconfortanta veste bună a Regatului. — Matei 24:14.

Shinichi Tohara, unul dintre cei care s-au oferit să ajute la activitatea de predicare în Japonia sfîşiată de război, îşi aminteşte ce a simţit cu privire la această misiune. „Am reflectat la fidelitatea japonezilor atunci cînd trebuiau să le slujească unor domni umani şi împăratului, spune el. M-am gîndit la piloţii kamikaze, care şi-au jertfit viaţa pentru împărat prăbuşindu-se, în mod deliberat, cu avioanele lor asupra navelor de război inamice. Dacă japonezii sînt atît de fideli faţă de oameni, m-am gîndit, ce vor face ei cînd îl vor găsi pe adevăratul Domn, Iehova?“

Animaţi de un spirit atît de optimist, aceşti voluntari au sosit în 1949 la Tokyo, oraş care nu cu mult timp înainte fusese transformat în ruine de raidurile aeriene ale bombardierelor B-29. Ce au găsit ei în colibele care se ridicau dintre ruine? Oameni mai degrabă timizi, dar care lucrau în mod conştiincios. Desigur, existau unii oameni care aveau încă resentimente şi prejudecăţi. Mulţi însă reacţionau favorabil la mesajul de pace al Bibliei.

În 1953, Adeline s-a alăturat acelor primi misionari. Ea a dorit mult să-i ajute pe cei flămînzi şi însetaţi după mesajul consolator al Bibliei. În activitatea sa de predicare, ea a întîlnit persoane ostile care îi ziceau: „Voi aţi lansat bombe atomice la Hiroshima şi Nagasaki!“

„Ei bine, răspundea ea, ştiţi eu sînt din Hawaii. Şi Japonia a fost prima care a atacat Pearl Harbor şi a ucis mulţi oameni acolo. Dar aceasta nu m-a împiedicat să vin în Japonia pentru a le spune vestea bună oamenilor de aici.“ De obicei, acest lucru îi calma şi ei acceptau literatura biblică.

Graţie excelentului fundament pus de aceşti primi misionari din Hawaii şi din alte ţări, peste 150.000 de japonezi fac parte în prezent din fraternitatea acelora care „nu mai învaţă războiul“. — Isaia 2:4; 1 Petru 2:17.

Războaiele vor înceta

Într-adevăr, faptul de a ne cunoaşte şi de a cultiva iubire altruistă unii faţă de alţii este un lucru indispensabil pentru pacea mondială. Însă, acest lucru nu este suficient. Chiar şi persoanele care iubeau pacea şi aveau prieteni de partea cealaltă au fost mobilizate în războiul din Pacific sub pretextul că erau implicate cauze „legitime“. Propaganda naţionalistă a avut prioritate faţă de înclinaţiile lor naturale. Deşi unii au refuzat să meargă la război chiar cu riscul de a fi trimişi în lagăre de concentrare sau închisori, acţiunile lor, deşi lăudabile, au avut un efect minor, dacă nu chiar nul, asupra frînării entuziasmului pentru război.

Cînd o întreagă naţiune intră în război, vina nu este numai a oamenilor. De obicei, toţi cei implicaţi afirmă că doresc să evite războiul. Însă, o forţă foarte puternică îi influenţează împotriva propriilor lor dorinţe. Biblia identifică această forţă puternică drept „dumnezeul veacului acestuia“ (2 Corinteni 4:4). Într-adevăr, „toată lumea zace în Cel Rău“, Satan Diavolul. — 1 Ioan 5:19; vezi şi Ioan 12:31; 14:30.

Însă, Biblia promite că „Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curînd pe Satan“ (Romani 16:20). Un preludiu al acestei zdrobiri a avut loc în ceruri cu circa 77 de ani în urmă. Observaţi descrierea a ceea ce a văzut apostolul Ioan într-o viziune emoţionantă cu 18 secole înainte de împlinirea ei în 1914: „Şi în cer s-a făcut un război. . . . Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui“. — Apocalipsa 12:7–9.

De atunci, Satan Diavolul este îngrădit în vecinătatea pămîntului. Manevrîndu-i pe politicieni şi militarişti ca pe nişte marionete, el a provocat suferinţe de nedescris în războaiele acestui secol. Însă, nerăbdarea sa nu face decît să reflecte marea sa mînie, „fiindcă ştie că are puţin timp“ (Apocalipsa 12:12). Prin intermediul puternicului „Prinţ al păcii“, Isus Cristos, Dumnezeu îl va reduce la inactivitate pe Satan după „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ de la „Armaghedon“. — Isaia 9:6; Apocalipsa 16:14, 16.

Spre deosebire de toate războaiele purtate de oameni, în acest viitor război al lui Dumnezeu va exista o normă de justiţie perfectă. Această calitate îl caracterizează pe Creatorul omului care are în vedere cele mai bune interese ale omenirii. Spre deosebire de conducătorii politici care exercită presiuni asupra poporului lor ca să intre în război, Iehova, Creatorul nostru, îi va spune poporului său întocmai ce i-a spus naţiunii sale Israel în zilele lui Iosafat din Iuda, în secolul al X-lea î.e.n.: „Nu veţi avea de luptat de data aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea mîntuirea DOMNULUI [Iehova, NW] care este cu voi“. — 2 Cronici 20:17.

Cînd norii întunecoşi ai influenţei lui Satan vor fi fost înlăturaţi, oamenii tuturor naţiunilor se vor bucura de adevărata pace şi securitate. Atunci vor deveni o realitate următoarele condiţii profeţite de Isaia: „Căci iată, Eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte“. — Isaia 65:17.

Astfel, ceea ce s-a întîmplat la Pearl Harbor niciodată nu va mai reveni în mod dureros în minte, nici victimele bombelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki nu vor mai striga „Niciodată Hiroşima!“ De ce? Deoarece următoarele cuvinte ale profeţiei lui Isaia vor fi, de asemenea, o realitate pentru fiecare persoană de pe pămînt: „El [Dumnezeu] va deveni Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, astfel încît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. — Isaia 2:4.

Împlinirea acestor profeţii este deja vizibilă printre Martorii lui Iehova care formează acum o fraternitate mondială puternică compusă din milioane de membri. Acest lucru devine evident îndeosebi cu ocazia congreselor Martorilor lui Iehova ţinute în diferite părţi ale lumii. Şi dvs. vă puteţi bucura de această unitate şi pace internaţională. Veniţi şi învăţaţi cum puteţi face parte din poporul care deja ‘şi-a făurit din săbiile lor fiare de plug şi din suliţele lor cosoare’, care ‘nu mai învaţă războiul’ şi care aşteaptă cu nerăbdare paradisul care va fi în curînd stabilit pe pămînt, în care nu vor mai fi niciodată războaie. — Psalmul 46:8, 9.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Jerry şi Yoshi Toma, Shinichi şi Masako Tohara, şi Elsie Tanigawa s-au oferit să-i ajute pe foştii lor duşmani

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Astăzi, o fraternitate internaţională se închină lui Dumnezeu în unitate şi pace