Hemingway şi salutul fascist

În 1938 celebrul scriitor Ernest Hemingway a fost profund tulburat de două fotografii. Una era făcută în Barcelona, Spania, şi înfăţişa un şir de copii ucişi de bombele lansate de trupele lui Franco în timpul războiului civil spaniol (1936–39). De fapt, în ocazia respectivă, din cei 875 de morţi, 118 au fost copii. Hemingway se întreba cine a dat ordinul să fie lansate bombe asupra civililor.

Hemingway a fost apoi tulburat de o ştire apărută în New York Herald Tribune potrivit căreia cardinalul Patrick Hayes se ruga la New York pentru victoria forţelor armate ale generalului Franco în Spania. Dar care era cea de-a doua fotografie care l-a tulburat pe autor?

Era o fotografie care înfăţişa ofiţeri din armata spaniolă şi clerici stînd în faţa catedralei Santiago de Compostela, din nordul Spaniei, şi salutînd trupele aflate în marş. Ce era atît de tulburător în aceasta? Hemingway a scris: „Îl recunosc pe generalul Aranda şi pe generalul Davila . . . şi recunosc salutul pe care-l dau. Este vechiul şi obişnuitul salut al armatei spaniole. Ceea ce nu recunosc este salutul episcopului de Lugo, al arhiepiscopului de Santiago, al canonicului de Santiago şi al episcopului de Madrid. Să fie oare salutul fascist? Să fie salutul naziştilor şi al italienilor fascişti?“ Într-adevăr era!

Priveliştea copiilor ucişi de bombele lansate de catolici şi a episcopilor catolici dînd salutul nazisto-fascist l-a tulburat pe Hemingway. Probabil el ştia că clerul catolic spaniol binecuvîntase războiul civil din Spania ca pe o cruciadă sfîntă. Peste 500.000 de spanioli şi-au pierdut viaţa în acest conflict ideologic care i-a servit drept repetiţie generală lui Hitler în vederea celui de-al doilea război mondial.

Ce a scris Iacov, fratele vitreg al lui Isus? „Suflete adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ Clerul creştinătăţii, cu puţine excepţii, s-a ataşat în mod constant conducătorilor politici şi militari ai lumii. — Iacov 4:4.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]

A.G.E. Fotostock