Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • g92 8/5 pag. 12–15
  • Învăţarea începe în pîntecele mamei

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Învăţarea începe în pîntecele mamei
  • Treziți-vă! – 1992
  • Materiale similare
  • A avea copii — o responsabilitate şi o răsplată
    Fă-ți fericită viața de familie
  • Întrebări de la cititori
    Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova – 2009
  • Viaţa — Un dar de la Dumnezeu
    Turnul de veghere anunță Regatul lui Iehova – 1992
  • Uterul — Prima şi minunata noastră locuinţă
    Treziți-vă! – 1992
Vedeți mai multe
Treziți-vă! – 1992
g92 8/5 pag. 12–15

Învăţarea începe în pîntecele mamei

ARISTOTEL considera că la naştere creierul unui bebeluş este tabula rasa, adică o foaie nescrisă. După mai bine de două mii de ani această opinie nu s-a schimbat prea mult. „Cînd copilaşul se naşte nu este cu mult mai inteligent decît o legumă“, scria în 1895 un profesor de medicină de la universitatea din Pennsylvania. Tradiţiile populare nu susţineau această idee, ci pretindeau că în pîntecele mamei copilul învăţa şi era conştient de ceea ce se întîmpla în afară. Ştiinţa modernă a demonstrat că atît Aristotel, cît şi profesorul se înşelau şi că tradiţiile populare aveau dreptate.

Creierul are un început mic, dar cît de uimitor este el la formarea sa completă! Dezvoltarea sa începe în cursul celei de-a treia săptămîni de graviditate plecînd de la un strat subţire de celule numit placă neurală. „Dar plecînd de la acest început deloc promiţător se va dezvolta cel mai minunat organ din universul cunoscut“, explică neurologul Richard M. Restak. Procesul începe cu aproximativ 125.000 de celule care se multiplică în ritmul de 250.000 pe minut. Restak adaugă: „În final ele se vor înmulţi dînd naştere la circa o sută de miliarde de neuroni care stau la baza tuturor funcţiilor cerebrale“.

Pe măsură ce creierul se dezvoltă, între neuroni se formează conexiuni. În săptămîna a opta, aceste conexiuni, numite sinapse, cresc la număr şi în curînd ajung la cifra de milioane asigurînd multiplele funcţii cerebrale ale fetusului. Potrivit cărţii larg acceptate A Child Is Born, în acest moment — la sfîrşitul celei de-a doua luni de graviditate — „tot ce se va găsi în fiinţa umană complet dezvoltată . . . a fost format“. Toate părţile organismului sînt formate şi el nu mai este un embrion. Acesta este începutul stadiului fetal caracterizat prin creşterea şi maturaţia organelor. Cu toate acestea, adepţii avortului îndrăznesc să spună că fetusul nu este o fiinţă vie.

Primele mişcări ale fetusului încep la şapte săptămîni şi jumătate. La 13 săptămîni, papilele gustative funcţionează şi, începînd din acest moment, dacă zahărul ajunge în lichidul amniotic, ritmul deglutiţiei se dublează. Dar dacă aici ajunge ceva neplăcut la gust, fetusul îşi reduce drastic deglutiţia şi face grimase pentru a-şi manifesta dezgustul. În săptămînile a 15-a şi a 16-a, fetusul respiră, sughiţă, suge, înghite, cască, îşi mişcă ochii — iar în săptămînile care urmează apare somnul paradoxal. „Într-o măsură limitată, spune Restak, fetusul este capabil, de asemenea, să audă, să vadă, să guste şi să simtă ce se petrece în lumea intrauterină.“ Dar el nu este încă o creatură vie, ne asigură adepţii avortului.

Nou-născutul îşi aminteşte de unele lucruri la care a fost expus în timpul vieţii intrauterine — bătăile de inimă ale mamei, de exemplu. El adormea, se trezea, se odihnea, se mişca în ritmul acestor bătăi de fond. Acestea erau un însoţitor constant care-i conferea un sentiment de linişte şi siguranţă. Cercetătorii au demonstrat proprietatea lor calmantă printr-un studiu realizat la o maternitate. Bebeluşii care au fost puşi să asculte o înregistrare a bătăilor unei inimi umane plîngeau mai puţin şi se dezvoltau mai frumos decît ceilalţi. Este interesant că „sunetele intrauterine şi de alt gen aveau efect calmant (asupra copiilor iritabili) numai dacă erau de aceeaşi intensitate cu cele din uter“.

Creierul fetusului nu reacţionează numai la ceea ce se petrece în interiorul uterului, ci el percepe şi îşi aminteşte şi de unele lucruri petrecute în exterior. „Vivaldi este unul dintre compozitorii preferaţi de fetus, spune dr. Thomas Verny; la fel şi Mozart. De fiecare dată cînd se redă la electrofon una dintre sublimele lor compoziţii, relatează dr. Clements, ritmul cardiac al fetusului se reglează automat şi mişcările sale scad în frecvenţă. . . . În schimb, toate tipurile de muzică rock îi agită pe majoritatea fetuşilor.“

Dr. Anthony DeCasper, psiholog la universitatea din Carolina de Nord, a conceput o tetină nenutritivă sensibilă la ritmul şi la intensitatea cu care suge un copil. Variind intensitatea cu care suge, copilul învaţă să selecţioneze sunetele înregistrate pe care doreşte să le audă — anumite voci sau relatări, de exemplu. Un bebeluş născut doar de o oră sau două era în măsură să distingă vocea tatălui său care îi spusese cuvinte dulci în timp ce se afla în uter. Copilul nu numai selecţiona această voce, dar avea şi o reacţie afectivă şi înceta să plîngă simţindu-se în siguranţă. Tot la fel, selecţiona vocea sau bătăile inimii mamei sale, cu ambele fiind foarte obişnuit în timpul cît s-a aflat în uter.

Într-un alt experiment, DeCasper le-a invitat pe 16 femei gravide să citească cu voce tare povestea pentru copii intitulată Pisica în pălărie. Ele au citit-o de două ori în fiecare zi în ultimele şase săptămîni şi jumătate ale gravidităţii lor. La puţin timp după naştere, bebeluşii au fost conectaţi la aparat prin tetină şi au fost puşi să asculte înregistrările a două poveşti, Pisica în pălărie şi Regele, şoarecii şi brînza. Prin ritmul cu care sugeau, bebeluşii au ales de fiecare dată Pisica în pălărie ca fiind preferinţa lor, poveste pe care o auziseră în uter. Ei au ales-o de repetate ori preferînd-o poveştii Regele, şoarecii şi brînza, pe care nu o auziseră cînd erau în uter. Copiii de orice vîrstă procedează la fel, dorind întotdeauna să audă o dată şi încă o dată povestea lor favorită, mai degrabă decît una nouă.

DeCasper conchidea: „Se pare că după naştere preferinţele de a asculta sînt influenţate de ceea ce s-a ascultat în perioada prenatală“. Dr. Restak, care a relatat aceste rezultate, a spus: „Bebeluşul învaţă în timp ce se află în uter, recunoaşte vocea mamei, chiar şi intonaţia şi cartea pe care o citeşte“. Concluzia sa: „Cu alte cuvinte, fetuşii sînt capabili să înveţe prin percepţie auditivă în uter, cu luni înainte de a avea cu adevărat nevoie sau de a se aştepta din partea lui să o folosească“.

Bebeluşul a învăţat multe lucruri în uterul mamei sale. El este minunat echipat pentru a învăţa. Toate aceste lucruri arată că şi în uter creierul este uluitor. În timpul vieţii intrauterine, el îşi dezvoltă complet echipamentul său de neuroni. „La naştere, creierul unui nou-născut are mai mulţi neuroni pregătiţi să formeze reţele decît va avea nevoie vreodată în viitor“, spun neurologii. De la conceperea sa, această nouă viaţă din uter este foarte ocupată timp de opt luni cu producerea acestor miliarde de neuroni şi cu stabilirea a miliarde de interconexiuni, fapt care îi permite să se mişte, să respire, să sugă, să înghită, să guste, să urineze, să audă, să vadă, să înveţe şi să-şi amintească. Cum poate o persoană inteligentă spune că această creatură nu este vie?

Mulţi oameni de ştiinţă şi milioane de alte persoane cred în mod logic că viaţa începe în uter la concepere. În cartea sa, The Mind, dr. Restak spune: „Adevăratul început şi cel mai important eveniment din viaţa noastră este, cu siguranţă, momentul conceperii noastre. Chinezii recunosc lucrul acesta calculînd vîrsta din acest moment; se consideră că la naştere un bebeluş are vîrsta de un an“.

Astăzi, mulţi preferă să creadă că bebeluşii nu trebuie consideraţi o viaţă, o persoană, pînă la naştere, dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu spune acest lucru. În caz de avort provocat, regula divină este: „Viaţă pentru viaţă“. Acest lucru este confirmat de Exodul 21:22, 23: „Dacă nişte bărbaţi se luptă şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască fără vreo nenorocire, să fie pedepsiţi cu o amendă cerută de soţul femeii, şi pe care o vor da după hotărîrea judecătorilor. Dar, dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă“.

În timp ce bebeluşul este încă în pîntecele mamei, Iehova îl consideră o persoană vie; toate activităţile intrauterine dovedesc lucrul acesta. Graţie ştiinţei, se ştie în prezent că toate părţile organismului său sînt formate şi funcţionează de la sfîrşitul lunii a doua şi că el simte, învaţă şi îşi aminteşte. Cu siguranţă, nou-născutul este ‘mai inteligent decît o legumă’ şi mintea sa nu este o ‘foaie nescrisă’, pentru a folosi expresiile utilizate de profesorul universitar şi de Aristotel. El posedă toţi neuronii de care are nevoie în viaţă, şi aceştia sînt gata să înregistreze toate lucrurile noi pe care le vede, aude şi simte acum în jurul lui. El este gata să înfrunte viaţa, nu-i aşa?

Mama poate face mult pentru bunăstarea bebeluşului din pîntecele ei, dar poate să-i facă şi rău. Gîndurile ei pot să-l afecteze în bine sau în rău. Nu înseamnă că fetusul va asimila gîndurile mamei; dar starea de spirit a mamei generează emoţii la care fetusul este sensibil, indiferent că este vorba de siguranţă, seninătate şi linişte sau de nelinişte, teamă şi furie. Ceva şi mai rău, bolile infecţioase pot fi transmise de la mamă la fetus prin placentă. Boli transmisibile sexual, chiar SIDA, pot fi transmise. Mamele, care în perioada gravidităţii fumează, consumă alcool sau droguri, cum ar fi marijuana, morfina, cocaina sau heroina, riscă să aducă pe lume copii dependenţi de droguri, întîrziaţi mintal, cu leziuni cerebrale, cu malformaţii fizice, predispuşi atacurilor de apoplexie, crizelor cardiace şi altor consecinţe grave.

Bebeluşul din pîntecele mamei nu este rupt de lumea exterioară cum credeau mulţi altădată. În timpul vieţii intrauterine, el poate fi tratat cu iubire sau cu duritate. Ce tratament îl aşteaptă la venirea sa pe lume? El începe să înveţe în pîntecele mamei, dar în ce condiţii va continua s-o facă după venirea sa pe lume? Dacă se naşte într-un cămin în care domneşte bucuria şi iubirea, părinţii săi vor continua, cu siguranţă, să-l înconjoare cu atenţie.

[Text generic pe pagina 12]

„Cel mai minunat organ din universul cunoscut“

[Text generic pe pagina 12]

La opt săptămîni, toate părţile organismului său sînt deja formate

[Text generic pe pagina 13]

Cum poate o persoană inteligentă spune că această creatură nu este vie?

[Text generic pe pagina 15]

Mulţi oameni de ştiinţă cred că viaţa începe la concepere

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

La opt săptămîni el măsoară 4 centimetri lungime şi toate părţile corpului său sînt formate

[Provenienţa fotografiei]

Foto: Lennart Nilsson pentru A Child Is Born - 1976 ed./Dell Publishing Co.

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2025 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează