Cît de gravă este epidemia de SIDA în Africa?

De la corespondentul nostru din Africa

PROBABIL aţi auzit prezicerile. Sînt cutremurătoare. Milioane de persoane de pe continentul african vor contracta SIDA. Sistemul imunitar al omului se va prăbuşi lăsînd organismul lipsit de apărare naturală în faţa invaziei unor boli oribile. Aşa cum s-a întîmplat în cazul ciumei bubonice care a lovit Europa în secolul al XIV-lea, va urma moarte şi distrugere la o scară fără precedent.

A urmat apoi o perioadă de acalmie. Mass media ajunsese la saturare, iar publicul era obosit de preziceri apocaliptice senzaţionale. Va deveni situaţia într-adevăr atît de gravă? Care sînt adevăratele proporţii ale epidemiei de SIDA în Africa?

„Nimeni nu ştie care vor fi cifrele în viitor“, spune dr. Andre Spier, cercetător în domeniul SIDA. Dar el nu este optimist. „Numărul va fi considerabil şi va avea repercusiuni cît se poate de distructive asupra întregii societăţi.“ În mod similar, la o conferinţă internaţională care a avut loc în 1988 la Stockholm, Suedia, avînd ca temă SIDA, dr. Lars Kallings a prezis că „în numai doi ani . . . bilanţul victimelor va fi înspăimîntător“.

Au trecut peste „doi ani“ de la acea prezicere. Acum multe dintre preziceri se împlinesc cu o exactitate ameninţătoare. De la statistici începe să se treacă la cadavre. Şi răul cel mai mare urmează să vină.

Morţii şi muribunzii

SIDA seamănă moartea şi distrugerea în multe regiuni ale Africii subsahariene. „În unele centre urbane, spune un raport recent publicat în revista ştiinţifică Nature, SIDA este în prezent cauza principală a mortalităţii în rîndurile adulţilor şi una din cauzele majore ale mortalităţii infantile.“ Într-un oraş african, preoţii de-abia fac faţă înmormîntării zecilor de victime ale SIDA.

În octombrie 1991, preşedinţii ţărilor Commonwealth-ului care s-au întîlnit la Harare, Zimbabwe, au luat notă de un memorandum prevestitor de rău cu privire la SIDA în Africa. El revela că între 50 şi 80% din totalul paturilor din spitalele unor ţări africane erau ocupate în acel moment de pacienţi cu SIDA. Privitor la Uganda, naţiune crunt lovită de această maladie, dr. Stan Houston, specialist în SIDA, a arătat că aici SIDA a ucis deja mai mulţi oameni decît au fost ucişi pe parcursul ultimilor 15 ani de război civil din această ţară.

La fel de neliniştitoare sînt constatările medicilor şi savanţilor din Abidjan, Coasta de Fildeş. Într-o perioadă de mai multe luni au fost examinate toate cadavrele de la două dintre cele mai mari morgi din oraş. Rezultatul? Revista Science, care a prezentat raportul, a arătat că SIDA ar fi „principala cauză de deces“ a adulţilor din Abidjan. Revista adaugă că cifrele raportate „probabil nu reflectă numărul real de decese datorate infectării cu HIV [virusul imunodeficienţei umane]“.

Chiar O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), care supraveghează răspîndirea la nivel mondial a bolii, este de acord că acesta este doar vîrful aisbergului. Potrivit ziarului New Scientist, O.M.S. „are convingerea că multe ţări din Africa orientală şi centrală au raportat doar circa o zecime din cazurile de SIDA . . . Rapoartele sînt incomplete şi inexacte deoarece metodele de control sînt rudimentare“.

Perioada de incubaţie

Un lucru îngrozitor cu privire la SIDA este lunga perioadă de incubaţie care precedă adevăratele simptome proprii SIDA. Purtătorul infectat poate găzdui în corpul său pînă la zece ani virusul letal HIV, continuînd să pară şi să se simtă sănătos. Dacă victima nu se supune unui test de depistare a bolii, habar nu are că se confruntă cu o boală letală — pînă cînd apar simptomele! Această parte din populaţie — aparent sănătoasă, dar infectată — răspîndeşte, fără să-şi dea seama, SIDA.

Testele de depistare a nivelelor de infectare cu HIV relevă amploarea acestui flagel letal cu care se confruntă acum Africa. Ziarul African Affairs arată, de exemplu, că „regiunea dens populată din jurul lacului Victoria . . . prezintă un grad de răspîndire [a HIV] . . . care urcă pretutindeni de la 10–18% printre adulţii consideraţi ca încadrîndu-se într-un grad mic sau mediu de expunere pînă la 67% printre cei care au mulţi parteneri sexuali“. În mod similar, revista Nature estima că „în rîndurile populaţiei adulte în general, infecţia s-a răspîndit în mod constant începînd din 1984, ajungînd la 20–30% în centrele urbane cele mai afectate“. Imaginaţi-vă — aproape o treime din populaţia adultă este condamnată să moară în interval de zece ani!

Guverne şi oameni politici, care altădată s-au împotrivit revelării proporţiilor atinse de SIDA, îşi dau acum seama de tragicele consecinţe ale epidemiei. Un fost preşedinte african a aprobat lupta anti SIDA — în urma decesului propriului său fiu din cauza acestei maladii. Un alt şef de guvern a avertizat recent că în ţara sa existau 500.000 de persoane infectate cu HIV, majoritatea acestora neştiind că au o boală letală şi răspîndesc flagelul prin comportamentul lor imoral.

„Spuneţi-le ce s-a întîmplat aici“

Avînd în vedere că procentul persoanelor seropozitive creşte continuu, numărul celor care în cele din urmă se vor îmbolnăvi grav şi vor muri va creşte în mod dramatic. Ei vor lăsa în urmă dureri şi suferinţe de nedescris. Acest lucru i s-a întîmplat lui Khamlua, în vîrstă de 59 de ani, care locuieşte în apropierea frontierei Uganda–Tanzania, zonă foarte afectată de SIDA. Din 1987 pînă în prezent, el şi-a înmormîntat 11 dintre copiii şi nepoţii săi — toţi victime ale SIDA. „Spuneţi lumii întregi durerea mea, a strigat el copleşit de durere. Spuneţi-le ce s-a întîmplat aici.“

Datorită căilor de transmitere a SIDA, ceea ce i s-a întîmplat lui Khamlua din Africa poate să se repete în multe alte părţi ale lumii. ‘Dar, vă întrebaţi poate, de ce este Africa lovită atît de crunt de atît de multă mizerie şi suferinţă umană?’

[Text generic pe pagina 3]

În unele ţări în curs de dezvoltare, „în 1993 SIDA va fi cauza principală de deces“. — The World Today, Anglia