De la cititorii noştri

Avort Seria dumneavoastră de articole intitulată „Avortul — A da şi a lua viaţa“ (22 mai 1993, engl.) mi-a umplut ochii de lacrimi şi inima de durere. Dacă aş fi citit acest material cu opt ani în urmă, nu aş fi făcut un avort. Mi-au trebuit aproape şapte ani pentru a mărturisi acest păcat soţului meu care ar fi fost tatăl copilului. Sper că orice persoană care intenţionează să facă avort va citi aceste articole şi îşi va da seama că viaţa este preţioasă şi că este un dar din partea lui Dumnezeu.

G. D., Statele Unite

Am  16 ani şi am învăţat despre avort la şcoală. Însă nu mi-am dat prea bine seama de suferinţa pe care o simte copilul. În timp ce citeam această revistă, indignarea mă cuprindea, iar lacrimile îmi curgeau şuvoi. Cum pot oamenii trata cu atâta uşurinţă preţioasa viaţă pe care Iehova ne-o dă cu bunătate?

N. K., Japonia

Am dus această revistă la şcoală şi, spre marea mea surpriză, elevilor le-a plăcut! Ea a mişcat inima colegelor mele de clasă atât de mult, încât una dintre ele a izbucnit în lacrimi. Doar cu câteva zile înainte, ea făcuse un avort.

L. S., Statele Unite

Elicoptere Articolul dumneavoastră „Calul aerului“ (8 iunie 1993) mi-a captat interesul. În calitate de inspector al securităţii zborului în cadrul Administraţiei Federale a Aviaţiei şi de pilot pe elicopter/instructor de zbor îmi dau seama că articolul reflectă o extraordinară grijă în ce priveşte acurateţea. Am apreciat îndeosebi simplitatea prezentării.

J. R., Statele Unite

Cură de slăbire Am citit articolul „Dacă eu am slăbit, oricine poate să slăbească!“ (22 ianuarie 1993, engl.), şi în timp ce mă bucur mult că autorul are succes în lupta sa contra îngrăşării, mi-e teamă că articolul îi va încuraja pe mulţi să creadă că persoanele obeze au nevoie doar de stăpânire de sine şi de respectarea unui regim alimentar. În cazul meu, este nevoie de ceva mai mult decât de o dietă de „1 200 până la 1 500 de calorii pe zi“. Faptul de a mânca constituie pentru mine un viciu, un drog. Abia recent am ajuns să înţeleg că, întrucât am crescut cu un tată alcoolic, mâncând încercam să-mi satisfac foamea de iubire şi de respect de sine. O dietă rigidă nu este, aşadar, o soluţie simplă la această problemă complexă.

R. S., Statele Unite

Apreciem aceste comentarii sincere. Articolul viza însă în principal persoanele cu proaste obiceiuri alimentare, nu pe cele care se confruntă cu serioase tulburări de alimentaţie. Acestea din urmă ar putea necesita un ajutor de specialitate pentru a-şi depăşi dificultăţile. Informaţii utile referitoare la tulburările de alimentaţie au fost publicate în ediţia noastră din 22 februarie 1992 (engl.). — ED.

Articolul părea o trecere în revistă a proastelor mele obiceiuri alimentare. Sugestiile au fost foarte utile, iar în prezent le pun în practică. Vă mulţumesc foarte mult pentru acest articol!

S. P., Brazilia

Articolul m-a învăţat cum să-mi echilibrez obiceiurile alimentare într-un mod benefic. A fost exact lucrul de care aveam nevoie. Vă mulţumesc!

E. G., Statele Unite

Cai Am fost mişcată de articolul „Caii erau viaţa mea“ (22 mai 1993, engl.). Înainte de a deveni creştină, îmi dedicam aproape tot timpul liber călăriei şi îngrijirii cailor. Însă după ce am studiat Biblia, am renunţat la hobby-ul meu care îmi răpea mult timp şi m-am angajat în lucrarea de predicare cu timp integral. Totuşi, încă mai iubesc caii. Articolul m-a ajutat să-mi dau seama că şi alţii au de luptat cu sentimente similare.

G. V., Germania