Sunt desenele animate cu violenţă dăunătoare?

De la corespondentul nostru din Marea Britanie

„BUGS Bunny învinuit pentru încăierările din şcoli“, a fost titlul de pe prima pagină a ziarului The Times din Londra. Ziarul prezenta părerile unor profesori în legătură cu comportamentul copiilor care, după cum se spune, imită scenele de violenţă din serialele de desene animate.

„Majoritatea desenelor animate sunt cu violenţă, a afirmat directorul adjunct al unei şcoli primare, şi chiar dacă în cele din urmă binele iese învingător, modalitatea prin care o face lasă mult de dorit.“ Sunteţi de aceeaşi părere în legătură cu tendinţa care se manifestă în serialele de desene animate?

Confruntaţi fiind cu popularitatea crescândă a filmelor de animaţie, care sunt în prezent disponibile pe scară largă sub formă de videocasete, mulţi părinţi sunt îngrijoraţi. Unii sunt îngroziţi de „mentalitatea influenţată de desenele animate“ pe care o au copiii lor şi chiar învinuiesc desenele animate pentru promovarea violenţei, înşelăciunii şi neascultării.

Dar prezintă oare vreun pericol vizionarea desenelor animate, chiar şi atunci când acestea conţin numai câteva scene de violenţă?

Există vreun pericol?

Potrivit instrucţiunilor BBC (British Broadcasting Corporation), producătorii de programe TV trebuie să cântărească cu grijă efectele pe care le poate avea orice scenă de violenţă prezentată în programele lor, inclusiv cele de desene animate. Conform opiniei oficiale, „intensitatea emoţională, care rezultă în urma vizionării unor scene de violenţă, creşte direct proporţional cu capacitatea spectatorului de a se transpune în situaţia respectivă“.

Prin însăşi natura lor, desenele animate prezintă situaţii imaginare; aşadar este minim pericolul? Majoritatea copiilor care vizionează seriale de desene animate o fac, evident, pentru a se amuza. Desenele animate sunt amuzante. Însă pot ele să facă mai mult decât atât? Da, cu siguranţă, deoarece desenele animate pot crea o impresie de durată. Dr. Gregory Stores de la Universitatea Oxford a declarat revistei TV Times, care publică programul emisiunilor TV, că desenele animate pe care le vizionează copiii sunt o sursă de „monştri, stafii sau animale sălbatice“ prezente în mare măsură în coşmarele copiilor.

În mod similar, studiul efectuat de guvernul britanic, intitulat: Screen Violence and Film Censorship (Violenţa pe ecrane şi cenzura filmelor), confirmă faptul că persoanele în prezenţa cărora un copil vizionează un film influenţează efectul pe care îl are filmul asupra copilului. Aşadar, vizionarea desenelor animate poate fi periculoasă pentru copii atunci când nu este cineva care să îi supravegheze.

Acelaşi studiu susţine că preşcolarii imită cu promptitudine acţiunile violente pe care le vizionează şi că, ajutaţi fiind de „un oarecare «stimulent» emoţional“, copiii mai mari, respectiv de cinci, şase ani, pun în practică actele agresive pe care le-au învăţat.

În consecinţă, crainicii recunosc că este posibil ca, pe parcursul unei perioade de timp, vizionarea scenelor de violenţă prezentate pe micul ecran să aibă „un efect de desensibilizare sau de banalizare, în special asupra copiilor“, indiferent de vârsta acestora. Aceasta îi face fie mai puţin sensibili, astfel încât să pună ei înşişi în practică violenţa, fie nepăsători, atunci când alţii sunt obiectul acesteia.

Cei cărora le plăceau foarte mult „Bugs Bunny“ sau „Tom şi Jerry“ şi care poate că au văzut pentru prima dată aceste personaje cu ani în urmă pe ecranele cinematografelor este posibil să fie astăzi părinţi şi pot, prin apăsarea unui buton, să-i privească la TV pe bufonii lor din prezent. Însă normele s-au schimbat. Şi, cu siguranţă că, având în vedere bunăstarea copiilor lor, părinţii vor căuta să verifice conţinutul desenelor animate care rulează în prezent.

Să luăm ca exemplu Teenage Mutant Ninja Turtles, „Ţestoasele Ninja“. Personajele acestui film american au fost considerate ca fiind prea violente pentru mulţi spectatori europeni. Prin urmare, înainte ca serialul de desene animate realizat după acest film să fie difuzat în Marea Britanie, B.B.C.-ul a tăiat unele scene şi chiar a eliminat cuvântul „Ninja“, deoarece acesta se referă la războinicii japonezi, numindu-l în schimb Teenage Mutant Hero Turtles, „Ţestoasele neînfricate“.

Dar chiar şi în această situaţie, părinţii şi-au exprimat unele îngrijorări. O mamă i-a declarat unui reporter al ziarului Scotsman următoarele: „Copiii sunt foarte naivi. Copilul meu are cinci ani şi este un pasionat al ţestoaselor. Când merg să-l iau de la şcoală, toţi copiii din curtea şcolii încearcă să se lovească unul pe celălalt aşa cum lovesc „Ţestoasele“.

Îngrijorarea pe care o simt părinţii şi profesorii este împărtăşită în mod neaşteptat şi de proprietarii unor magazine de jucării. Patronul unui magazin britanic a anunţat că sistează vânzarea de reptile luptătoare din cauza temerilor provocate de copiii care „se terorizează unul pe altul cu lovituri de karate şi îşi riscă viaţa ascunzându-se în canale“. Există şi alte pericole?

Pericole ascunse

„Pesemne, trucul cel mai cinic, dar şi cu cel mai mare succes, folosit vreodată în comerţul cu articole pentru copii“ constituie cuvintele folosite de un cotidian pentru a descrie legătura dintre desenele animate cu „Ţestoasele“ şi comercializarea produselor asociate cu acestea. Deşi această legătură nu este ceva nou, „ceea ce este nou în cazul Ţestoaselor este amploarea“ pe care o cunoaşte acest comerţ.

În acest caz, proprietarii sunt nerăbdători să le vândă, potrivit estimărilor, 400 de produse care poartă sloganuri şi imagini ale Ţestoaselor — ca de exemplu comicsuri şi tricouri — copiilor fascinaţi de acestea. De vreme ce vizionarea desenelor animate îi determină pe copii să-şi dorească aceste articole, atunci, cu siguranţă, scenele pe care le văd în aceleaşi desene animate trebuie să aibă un efect puternic asupra lor! Cu toate acestea, unii ar putea spune că aceste noi capricii nu sunt de durată.

Chiar dacă asemenea capricii nu dăinuie, personajele favorite din desenele animate de altădată îşi păstrează farmecul. „Ţestoasele pot fi un capriciu de moment, însă Tom şi Jerry rămân pentru totdeauna“, afirmă ziarul The Times din Londra. Aşadar, poate că este necesar să vă puneţi câteva întrebări. Vizionarea unor asemenea desene animate în căminul dvs. este pentru copiii dvs. o dovadă că sunteţi de acord cu toate acţiunile prezentate în imagini? Ce se poate spune despre scenele de cruzime faţă de animale? Bineînţeles, s-ar putea să consideraţi că desenele animate nu pot fi comparate cu viaţa reală. Însă sunteţi la curent cu ceea ce se întâmplă în prezent cu desenele animate? Noutatea se numeşte animatronică, termen care provine din fuziunea a două cuvinte englezeşti, respectiv animation („animaţie“) şi electronics („electronică“).

Este vorba despre un ansamblu de trucaje electronice care fac ca fanteziile din desenele animate să pară lucruri reale, atât de reale, încât spectatorilor le vine greu să distingă între desenul animat şi realitate. „Regatul animatronicii este atât de convingător în detaliile de prim-plan, relatează The Sunday Times Magazine, încât nici chiar celor mai critici spectatori, obişnuiţi cu efectele speciale fantastice din filme, nu le este distrasă atenţia de un por fals sau de o zbârcitură contrafăcută.“ Scenele violente prezentate astfel sunt de un realism şocant.

Gândiţi-vă, de asemenea, la normele de comportament pe care le oferă desenele animate moderne generaţiei viitoare. Personajele prezentate de un nou desen animat în vogă fac parte „dintr-o respingătoare familie de guri-sparte, trântori şi «persoane care se afirmă sub posibilităţile lor reale»“, relatează ziarul The Times din Londra. Ele plac, „în parte pentru că sunt extrem de ostile instituţiilor existente.

Într-adevăr, părinţi, este foarte posibil să aveţi motive de îngrijorare când vă gândiţi la desenele animate pe care le vizionează copiii voştri. Atunci ce puteţi face?

Evitaţi ‘divertismentele care conţin violenţă’

Cântăriţi avantajele şi dezavantajele unor divertismente pregătite dinainte. Ţinând seama de bunăstarea familiei lor, unii părinţi au decis să renunţe la televizor. Alţii îşi ajută copiii să aprecieze plusurile şi minusurile programelor care li se permite să le vizioneze. „Cu cât un copil sau un adult este mai pregătit să privească în mod critic şi analitic un desen animat, un spot publicitar sau o emisiune de actualităţi, afirmă ziarul The Independent din Londra, cu atât mai mari vor fi foloasele pe care el sau ea le va obţine de la mass-media.“ Cu siguranţă că părinţii sunt persoanele cele mai în măsură să-şi ajute copiii în această privinţă.

Un studiu recent, referitor la implicarea televiziunii în viaţa de familie, s-a concentrat asupra a două metode de predare. Una dintre ele implică discutarea logică şi explicarea, făcând în acelaşi timp apel la sentimentul de realizare al copilului. Cealaltă foloseşte în principal pedeapsa şi ameninţările. Ce au demonstrat rezultatele?

Copiii care au fost ameninţaţi cu pedeapsa de către părinţii lor au manifestat o preferinţă pentru „emisiunile cu conţinut antisocial“, în timp ce „copiii care au fost înainte de toate disciplinaţi de mamele lor cu ajutorul raţionamentului şi al explicaţiilor nu au fost aproape deloc impresionaţi“ de astfel de imagini. Prin urmare, părinţii iubitori le explică copiilor lor de ce nu este înţelept să vizioneze desene animate cu violenţă. Însă reţineţi: copiii sunt înzestraţi cu darul de a imita, iar acest lucru pune o grea responsabilitate pe umerii părinţilor, şi anume aceea de a nu viziona emisiuni de divertisment care conţin scene de violenţă. Dacă dvs. le vizionaţi, copiii nu vor vedea nimic rău în faptul de a le viziona şi ei.

S-ar putea să vă întrebaţi: ‘Bine, dar atunci cum pot să-i fac pe copiii mei să se distreze?’ O sugestie: De ce nu v-aţi distra privind animalele-bufoni din viaţa reală. Locuiţi cumva în apropierea unei rezervaţii naturale sau a unui parc zoologic pe care să-l puteţi vizita împreună cu familia? Dacă nu, puteţi să vă procuraţi oricând o videocasetă corespunzătoare care prezintă viaţa animalelor sălbatice şi să o vizionaţi acasă.

Din nefericire, în prezent, nici unul dintre noi nu poate scăpa de violenţa existentă în lumea în care trăim. Însă, fie că suntem tineri, fie că suntem vârstnici, putem să alegem cu înţelepciune, dacă aşa dorim, să evităm vizionarea oricărui lucru care alimentează violenţa.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Promovează desenele animate violenţa?