„Să construim un oraş“
De la corespondentul nostru din Germania
FOARTE probabil locuiţi într-un oraş. Potrivit unor estimări, aproape jumătate din populaţia globului locuieşte în oraşe. O sursă afirmă că „în ritmul actual, până în anul 2000 peste 75% din populaţia Americii de Sud va locui în oraşe“. Ea ne mai spune că pe parcursul aceleiaşi perioade, numărul celor care vor locui în oraşele africane va depăşi dublul.
Chiar dacă nu sunteţi orăşean, probabil fie lucraţi într-un oraş, fie vă faceţi cumpărăturile acolo sau cel puţin periodic profitaţi de avantajele şi confortul pe care le oferă oraşele. Cu toţii suntem influenţaţi de oraşe. Cât de diferită ar fi viaţa noastră fără ele!
Un oraş numit Enoh
Construirea oraşelor are o istorie foarte, foarte veche. Despre Cain, primul copil născut pe pământ, citim că „el a construit o cetate [un oraş, New World Translation] şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh“ (Geneza 4:17). Construind un oraş, fără îndoială relativ mic raportat la standardele moderne, Cain a stabilit un precedent pentru generaţiile viitoare.
Natura umană sociabilă i-a stimulat pe oameni să dorească să fie împreună. Şi aceasta nu numai de dragul companiei, ci şi dintr-un sentiment de siguranţă şi protecţie, în special în secolele trecute, când comunităţile erau adesea obiectul atacurilor. Aceştia nu sunt însă singurii factori care i-au determinat pe oameni să înceapă construirea oraşelor.
The World Book Encyclopedia menţionează că formarea oraşelor a fost determinată de patru factori fundamentali: „1) progresele tehnologice [maşini acţionate cu abur, energie electrică, comunicaţii], 2) un mediu natural propice [de exemplu locul, clima, râurile şi astfel rezerva de apă], 3) organizarea socială [autorităţi, guverne] şi 4) creşterea demografică“.
Oraşele au încurajat comerţul şi concentrarea forţei de muncă într-un singur loc. Astfel, în multe oraşe vedem mari complexuri de locuinţe ieftine pentru muncitori şi pentru familiile lor. Astăzi, graţie mijloacelor de transport publice şi particulare imediat disponibile, distanţa nu constituie o piedică în calea unei bune supravegheri politice şi comerciale. Din acest motiv, oraşele îşi pot întinde tentaculele în zone suburbane.
Unele oraşe antice erau, de asemenea, strâns legate prin activităţi religioase. La Geneza 11:4 citim: „Apoi [oamenii care au trăit imediat după potopul din zilele lui Noe] au spus: «Haideţi să construim un oraş şi un turn al cărui vârf să fie în ceruri [pentru scopuri religioase] şi să ne facem un nume celebru ca să nu fim împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului»“ (NW).
În construirea oraşelor au fost implicaţi factori sociali, religioşi, comerciali, geografici, precum şi politici. Totodată, oraşele au constituit de-a lungul secolelor o forţă majoră în modelarea societăţii moderne aşa cum o cunoaştem noi, influenţându-ne pe toţi.
Diferite, şi totuşi asemănătoare
The New Encyclopædia Britannica face observaţia că „cele mai timpurii aşezăminte stabile ale omului s-au găsit în prosperele văi subtropicale ale Nilului, Tigrului, Eufratului, Indusului şi ale Fluviului Galben“. Desigur, predecesoarele oraşelor secolului al XX-lea erau complet diferite de corespondentele lor moderne.
În secolele trecute, marea majoritate a oamenilor trăiau în zone rurale. De exemplu, în anul 1300 singurul oraş mare din Anglia era Londra, iar populaţia sa care număra mai puţin de 40 de mii de locuitori reprezenta cu mult sub 1% din populaţia totală a ţării. Până în 1650, aproximativ 7% din numărul total al englezilor locuiau în Londra. Pe la începutul secolului al XIX-lea, oraşul se apropia de cifra de un milion de locuitori. Astăzi, mai puţin de 9% din populaţia Marii Britanii locuieşte în zone rurale. Toţi ceilalţi sunt aglomeraţi în centre urbane, circa şapte milioane numai în metropola londoneză.
Ca un indiciu al ritmului în care s-au dezvoltat şi au proliferat oraşele, în 1900 Londra era singurul oraş din lume cu populaţia de un milion. Acum există peste 200 de oraşe cu peste un milion de locuitori. Geografii vorbesc despre megalopolis, un lanţ de oraşe legate între ele, cum sunt cele din regiunea Ruhr din Germania, unde zona ce se întinde de-a lungul râului Ruhr, de la Duisburg la Dortmund, formează practic o singură comunitate.
În pofida diferenţelor, oraşele antice şi cele moderne au ceva în comun — problemele. Şi niciodată problemele nu au fost atât de multe şi de mari cum sunt astăzi. Oraşele se confruntă cu probleme serioase. Dacă omenirea a învăţat ceva din îndemnul „să construim un oraş“, atunci ea ar trebui să ştie cel puţin că, în condiţii de imperfecţiune şi cu oameni supuşi greşelii, construirea de oraşe este departe de a fi modul ideal de satisfacere a necesităţilor noastre.