Tinerii se întreabă . . .

O viaţă duplicitară — Cine trebuie să ştie de ea?

„Mama şi tata mă luau la întrunirile creştine şi distingeam binele de rău, recunoaşte Robert. Dar doream să fiu simpatizat şi acceptat de ceilalţi copii de la şcoală. Astfel, pentru a fi în pas cu ei şi pentru a le fi pe plac, în clasa a şasea am început să fumez. În clasa a şaptea am început să folosesc LSD şi să fumez marijuana, iar în clasa a opta am început să-mi injectez un drog numit speed. Îi minţeam pe toţi — dar mă simţeam mizerabil.“

MULŢI tineri de astăzi — inclusiv unii crescuţi de părinţi creştini — duc o viaţă duplicitară. Nu toţi ajung să se drogheze, cum s-a întâmplat cu Robert. Dar, fără ştirea părinţilor, unii tineri se întâlnesc în secret cu fete, beau, poartă o îmbrăcăminte extravagantă, ascultă muzică sălbatică, participă la petreceri zgomotoase şi se angajează într-o serie de alte activităţi dezaprobate sau interzise de părinţii lor. Urmezi şi tu un astfel de stil de viaţă?

Dacă da, probabil eşti conştient că ceea ce faci este greşit. La fel ca Robert, poate chiar suferi mustrări de conştiinţă (Romani 2:15). Însă ideea de a-ţi dezvălui faptele nelegiuite părinţilor nu-ţi prea surâde. Şi când te gândeşti la posibilele consecinţe, argumentul: ‘Mai bine să nu ştie părinţii, decât să sufere’, ţi se pare raţional. Dar s-ar putea să suferi tu.

Un raţionament greşit

Ai putea crede, de exemplu, că ai motive întemeiate să te plângi de modul în care procedează părinţii tăi. Probabil aşa este. Dar chiar dacă sunt uneori peste măsură de stricţi, de necomunicativi sau de despotici, te îndreptăţeşte lucrul acesta să continui să nu asculţi de ei? Nu, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu care sfătuieşte: „Ascultaţi de părinţii voştri în toate, căci lucrul acesta este plăcut în Domnul“ (Coloseni 3:20). Dar dacă te simţi îndreptăţit să te superi pe părinţii tăi? Are vreun sens să-ţi verşi mânia, violând în secret normele date de Dumnezeu? De fapt, atunci ai acţiona de parcă ‘te-ai ridica împotriva DOMNULUI’ (Proverbele 19:3). Lucrul cel mai bun ar fi să-i abordezi pe părinţii tăi şi să discuţi calm cu ei despre orice nemulţumire pe care o ai. — Proverbele 15:22.

La fel de greşită este şi ideea că păstrând tăcerea îţi protejezi părinţii de un şoc emoţional. Un băiat de 16 ani a spus: „Nu discutam despre ceea ce i-ar fi dezamăgit [pe părinţii mei]“. Şi de data aceasta, un astfel de raţionament rafinat nu este altceva decât autoamăgire. După cum spune Biblia, aşa raţionează cel care „se măguleşte singur în ochii lui, chiar cînd nelegiuirea lui apare vrednică de ură“ (Psalmul 36:2). Dacă eşti realmente preocupat de sentimentele părinţilor tăi, eviţi în primul rând neascultarea. În plus, orice încercare de a le ascunde adevărul se va dovedi probabil zadarnică, deoarece, fără îndoială, alţii ştiu deja de viaţa ta secretă.

Nimic nu este ascuns

Israeliţii din antichitate au constatat lucrul acesta când au încercat să scape de pedeapsă, ascunzându-şi fărădelegea. Profetul Isaia a avertizat: „Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea DOMNULUI, care îşi fac faptele în întuneric şi zic: «Cine ne vede şi cine ne ştie?»“ (Isaia 29:15). Israeliţii au uitat că Dumnezeu vedea faptele lor nelegiuite. La timpul cuvenit, el le-a cerut socoteală de abaterile lor.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul unor creştini din congregaţia din secolul întâi. Citeşte personal relatarea de la Faptele 5:1–11 despre Anania şi soţia sa, Safira. Când s-a instituit un fond special pentru necesităţile creştinilor săraci, Anania a vândut un teren şi a susţinut cu îndrăzneală că el contribuia cu tot câştigul vânzării sale. În realitate însă, Anania „a oprit [în secret, New World Translation] pentru sine o parte din preţ“. A fost Dumnezeu înşelat de această pretenţie de generozitate? Nicidecum. „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu“, a spus apostolul Petru. „Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi a murit.“ Safira, care era complice, s-a prăbuşit la pământ la scurt timp după aceea. Se pare că amândoi au uitat că Dumnezeu „cunoaşte tainele inimii“. — Psalmul 44:21.

La fel stau lucrurile şi astăzi, chiar dacă reuşeşti să ascunzi de părinţii tăi o faptă rea, tu nu o poţi ascunde de ochii atenţi ai lui Iehova Dumnezeu. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, spune Evrei 4:13, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.“ Te-ai putea simţi mai expus decât aşa? Şi, cu timpul, păcatele tale ascunse vor fi dezvăluite şi altora. Proverbele 20:11 afirmă: „Chiar şi un copil este cunoscut după faptele lui: dacă purtarea lui este curată şi dacă este dreaptă“. Un alt proverb spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu prosperă“. — Proverbele 28:13.

O tânără femeie pe nume Tammy a învăţat lucrul acesta ca adolescentă. Deşi crescută de părinţi creştini, ea a început să fumeze, să bea şi să aibă întâlniri cu băieţi necredincioşi. Tammy s-a străduit foarte mult să-şi ascundă viciile, dar ea îşi aminteşte: „Părinţii mei au remarcat că m-am schimbat. Am  devenit rebelă şi am dezvoltat o atitudine de independenţă. Când cineva duce o viaţă duplicitară, va fi descoperit în mod sigur, mai devreme sau mai târziu. În cazul meu, a fost mai devreme. Tata m-a surprins întâlnindu-mă cu un prieten la o şcoală din apropiere“.

Cum te priveşte Iehova

Aşadar, ceea ce părinţii tăi nu ştiu poate să-i facă să sufere — şi, probabil, îi va face — la timpul cuvenit. Ceva şi mai important, te-ai întrebat: ‘Cum îi priveşte Iehova pe cei care trăiesc în minciună’? Psalmul 5:5, 6 răspunde: Iehova îi ‘urăşte pe toţi lucrătorii fărădelegii şi pierde pe cei ce vorbesc minciuni. DOMNUL urăşte pe oamenii care înşală’. Nu te amăgi cu ideea că-l poţi linişti pe Dumnezeu afişând pur şi simplu o pretinsă devoţiune atunci când asişti la întrunirile religioase. El ştie când oamenii ‘îl cinstesc cu buzele, dar inima lor este departe de El’. — Marcu 7:6.

Un tânăr pe nume Ricardo, care s-a implicat într-o conduită sexuală imorală, a mărturisit: „Când o persoană este conştientă că l-a întristat pe Iehova, se simte îngrozitor“. Dar este cu adevărat posibil să-l întristezi pe Iehova — adică să-l faci să sufere? Da! Când naţiunea antică a Israelului a abandonat Legea lui Dumnezeu, ea ‘a întărîtat [l-a îndurerat, NW] pe Sfîntul lui Israel’ (Psalmul 78:41). Cât de îndurerat trebuie să fie el astăzi când tineri crescuţi „în disciplina şi în învăţătura Domnului“ fac în secret lucruri rele! — Efeseni 6:4.

Părinţi care suferă

Înţelege deci că nu te poţi ascunde la nesfârşit. Eşti obligat faţă de Dumnezeu, faţă de părinţii tăi şi faţă de tine însuţi să spui adevărul şi să mărturiseşti ce ai făcut în secret. Adevărat, lucrul acesta te poate pune într-o situaţie jenantă şi poate avea consecinţe dureroase (Evrei 12:10, 11). Dacă obişnuiai să minţi şi să înşeli, ai subminat încrederea pe care ţi-o acordau părinţii. Nu fi deci surprins dacă ei îţi impun restricţii mai multe decât înainte. Tammy îşi aminteşte: „După ce m-a surprins întâlnindu-mă cu prietenul meu, tata s-a alarmat. A înţeles atunci că nu se mai putea încrede în mine. Prin urmare, mă ţinea încontinuu sub observaţie“. Dar Tammy a recunoscut că pur şi simplu secera ceea ce semănase. — Galateni 6:7.

Te poţi, de asemenea, aştepta ca părinţii tăi să fie supăraţi şi să sufere. Numele şi reputaţia lor au fost pătate (compară cu Geneza 34:30). Dacă tatăl tău este Martor al lui Iehova, posibil să fi trebuit să renunţe la unele dintre privilegiile de care se bucura în cadrul congregaţiei (Tit 1:5–7). Da, aşa cum afirmă Proverbele 17:25, un tânăr rebel poate aduce „necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut“.

Scriitoarea Joy P. Gage descrie în mod exact sentimentele pe care le încearcă părinţii atunci când un copil se răzvrăteşte. Ea spune: „Unii plâng înăbuşit. Alţii plâng isteric. Alţii plâng în spatele uşilor închise. Plâng pentru zilele de odinioară. Plâng pentru că dintr-o dată nu mai există mâine. Plâng pentru ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Plâng pentru ceea ce urmează, cu siguranţă, să se întâmple. Plâng de mânie. Plâng de frustrare“. Este de înţeles, nu va fi uşor să suporţi ideea că ai cauzat atâta durere celor două persoane care te iubesc mai mult decât oricine altcineva de pe pământ. Tammy spune: „Privesc în urmă şi îmi pare rău că am cauzat atâta durere tatălui şi mamei mele“.

Însă nu poţi să dai înapoi timpul şi să anulezi trecutul. Şi, oricât de dureros şi de dificil va fi, ai obligaţia să încerci să îndrepţi lucrurile (compară cu Isaia 1:18). Aceasta înseamnă să le spui părinţilor tăi adevărul, să iei cunoştinţă de durerea şi de mânia lor şi să accepţi orice măsură disciplinară pe care ţi-o aplică. Faptul de a spune adevărul poate fi primul pas pentru readucerea bucuriei în inimile părinţilor tăi şi în inima lui Iehova Dumnezeu, precum şi pentru obţinerea satisfacţiei pline de bucurie ce provine dintr-o conştiinţă curată. — Proverbele 27:11; 2 Corinteni 4:2.

Dar cum anume ar trebui să începi să le vorbeşti părinţilor tăi? Cum te poţi debarasa de o viaţă duplicitară? Aceste întrebări vor fi discutate în numărul nostru viitor.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Faptul de a spune adevărul îţi poate aduce uşurare atât ţie, cât şi părinţilor tăi.