Tinerii se întreabă . . .

Cum să mă debarasez de o viaţă duplicitară?

„Nu ţineam seama de nimic din tot ce-mi spuneau părinţii, mărturiseşte Anna. Eram răzvrătită şi începusem să-i mint. Le spuneam că mă duc la cumpărături, însă în realitate mergeam să mă întâlnesc cu un băiat.“

ANN ducea o viaţă duplicitară şi în scurtă vreme nu a mai ţinut seama nici de părinţii ei, nici de conştiinţa ei educată conform Bibliei. Ei bine, Ann întreţinea în secret relaţii sexuale cu prietenul ei. „Am încercat să mi-l scot cu desăvârşire din minte pe Iehova“, îşi aminteşte ea. Cu toate acestea, nu după mult timp, a fost obligată să privească în faţă realitatea, crudă de altfel, şi anume: ‘Ce seamănă cineva, aceea va şi secera’ (Galateni 6:7). Ann a rămas însărcinată. „Îmi iubesc copilul din toată inima, spune ea, însă nu-i doresc nimănui să treacă prin ce trec eu. Nu necăsătorită. Nu singură.“

Eşti şi tu, în vreo privinţă, prins în capcana unei vieţi duplicitare — ascunzând de părinţi şi de colaboratorii creştini ceea ce eşti? Probabil că îţi pierzi pur şi simplu timpul hoinărind cu câţiva prieteni de la şcoală despre care ştii foarte bine că părinţii tăi i-ar dezaproba. Sau poate că ai comis unele acte mai grave, ca de exemplu fumatul, abuzul de alcool sau relaţiile sexuale preconjugale. Oricare ar fi situaţia, la fel ca în cazul lui Ann, apariţia unor consecinţe grave este numai o chestiune de timp.b

Dar chiar şi aşa, unii tineri nu lasă nicidecum ca acest fapt să-i oprească de la calea răvrătirii pe care au pornit. Ei sunt asemenea omului care se priveşte în oglindă şi „uită îndată cum era“ (Iacov 1:23, 24). Noi nutrim speranţa că tu eşti cu totul altfel. Probabil că ai început deja să te analizezi — şi că nu-ţi place ceea ce descoperi. Vrei să te schimbi. Înţelegi că este necesar acest lucru. Întrebarea este însă cum te schimbi?

Căinţa — primul pas

Mai întâi, trebuie să iei hotărârea de a te schimba în deplină cunoştinţă de cauză. Faptele 3:19 îndeamnă: „Căiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă, pentru a vă fi şterse păcatele, ca să vină de la persoana lui Iehova epoci de înviorare“ (New World Translation). Căinţa însă este mai mult decât o acţiune a intelectului. A se căi înseamnă a „simţi regret sau mustrări de conştiinţă pentru ceea ce a făcut“. Scriitorul biblic Iacov a îndemnat: „Simţiţi-vă mizeria, întristaţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în plîns şi bucuria voastră în întristare! Smeriţi-vă înaintea Domnului [lui Iehova, NW]“ (Iacov 4:9, 10). Dar cum să-ţi pară rău de ceva de care te-ai bucurat până în prezent? Gândeşte-te cât de greşit este lucrul acela. Gândeşte-te cât de mult l-a îndurerat pe Dumnezeu. Gândeşte-te la problemele pe care ţi le-a cauzat conduita ta ascunsă şi la minciunile pe care a trebuit să le spui pentru a o tăinui. Aminteşte-ţi că Dumnezeu detestă practicarea înşelăciunii (Psalmul 5:6)! Meditarea asupra acestor lucruri te poate ajuta să respingi conduita greşită atât pe plan mintal, cât şi pe plan afectiv.

Totuşi, simplul fapt că îţi pare rău de ceea ce faci nu este suficient. Un tânăr pe nume Robert, care se droga pe ascuns, recunoaşte: „Eram nefericit. Ştiam să deosebesc binele de rău. Cu toate acestea am continuat să duc o viaţă duplicitară“. Aşadar este necesar să treci cu curaj la acţiune! În 2 Cronici 7:14, Dumnezeu a spus că dacă păcătoşii ‘se vor smeri, se vor ruga şi vor căuta Faţa Lui şi se vor abate de la căile lor rele — [atunci el însuşi] îi va asculta din ceruri [şi] le va ierta păcatul’.

‘A căuta faţa lui Dumnezeu’ înseamnă a te apropia de el prin intermediul rugăciunii, a-i mărturisi greşeala pe care ai făcut-o şi a-l implora să te ierte. Este posibil ca acest lucru să nu fie uşor de făcut, însă dacă îl vei face, în mod sigur te vei simţi foarte uşurat. Psalmistul a spus: „Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa greu asupra mea; . . . Ţi-am făcut cunoscut [în cele din urmă, NW] păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea“. — Psalmul 32:3–5.

Spune-le părinţilor

Este necesar ca şi altcineva să afle despre problemele tale. Dar cine? Un adolescent pe nume Brian mărturiseşte: „Una dintre cele mai mari greşeli pe care le-am făcut a fost aceea că m-am adresat aşa-zişilor mei prieteni în legătură cu problemele mele, în loc să mă adresez mamei mele care este creştină. Însă mi-era groază să vorbesc cu ea din cauza felului în care credeam că va reacţiona, aşa că m-am îndreptat spre prietenii mei care nu au făcut altceva decât să mă îndepărteze din ce în ce mai mult de adevăr“. Nu face şi tu aceeaşi greşeală. Dăruieşte-ţi inima părinţilor tăi temători de Dumnezeu (compară cu Proverbele 23:26). Ei au dreptul să ştie ce faci. Capitolul 2 al cărţii Tinerii se întreabă — răspunsuri practice oferă mai multe sugestii în legătură cu modul în care să-ţi abordezi părinţii în acest sens.c

Fireşte, nu te poţi aştepta ca ei să fie fericiţi că i-ai minţit. Însă părinţii au, fără excepţie, sentimente puternice pentru copiii lor. Scriitorul Clayton Barbeau face următoarea remarcă: „Ei nu te vor renega pentru că ai făcut o greşeală sau pentru că ai dat de vreun necaz. Mulţi tineri s-au confruntat cu graviditatea, au contractat unele boli transmisibile sexual, au avut probleme legate de consumul de droguri sau de abuzul de alcool ori au dat de alte necazuri şi şi-au închipuit că atunci când părinţii lor vor afla, vor reacţiona cu groază şi repulsie, că vor da foc casei şi vor pleca din ţară. Însă, atunci când le-au vorbit părinţilor despre problemele lor, aceştia i-au îmbrăţişat sau i-au cuprins pe după umeri şi le-au spus: «Ei bine, ai intrat în încurcătură, însă acum trebuie să vedem ce putem face ca să te scoatem din ea»“. Da, când şocul şi mânia de la început îşi pierd din intensitate cei mai mulţi părinţi încearcă să-şi ofere sprijinul. Şi aceasta, cu atât mai mult atunci când părinţii sunt temători de Dumnezeu! Principala lor preocupare nu ar trebui să fie aceea de a te face de ruşine sau de a te răni, ci aceea de a îndrepta lucrurile (compară cu Isaia 1:18). Pentru aceasta, este posibil ca ei să aranjeze să stai de vorbă cu bătrânii congregaţiei. — Iacov 5:14, 15.

Este adevărat, vei avea de suportat unele pedepse binemeritate din partea părinţilor tăi şi poate unele restricţii mai severe, însă acestea te pot ajuta de fapt să eviţi reîntoarcerea la vechile tale căi. În plus, este foarte posibil ca faptul că discuţi problemele cu părinţii tăi şi că observi interesul lor iubitor să te facă să-ţi schimbi părerea despre ei. Probabil că până în momentul de faţă regulile şi restricţiile impuse de ei ţi-au displăcut. O fată pe nume Paulette recunoaşte: „Este greu să acceptăm sfaturile şi îndrumările pe care ni le dau părinţii. Însă am ajuns să înţeleg că acestea sunt spre binele nostru şi spre fericirea noastră durabilă“.

Schimbă-ţi asociaţii

Rareori se întâmplă ca un tânăr să ducă o viaţă duplicitară de unul singur. Este posibil chiar ca mulţi dintre colegii tăi să se fi asociat pentru a te incita la răzvrătire! Pentru a evita întoarcerea la o viaţă secretă va fi necesar să-ţi schimbi asociaţii. Psalmistul a spus: „Nu stau împreună cu oamenii mincinoşi şi nu merg împreună cu cei vicleni [cei care ascund ceea ce sunt, NW]“ (Psalmul 26:4). Nu este tocmai uşor să rupi prieteniile vechi. Asemenea psalmistului, poate fi necesar să te rogi: „Scapă-mă de omul plin de vicleşug şi de nedreptate“ (Psalmul 43:1). Acţionează în armonie cu acestă rugăciune, spunându-le vechilor tăi asociaţi că te-ai schimbat şi că eşti hotărât să faci ce este drept. În loc să fii în secret un discipol al lui Isus, vorbeşte-le altora despre credinţa ta (compară cu Ioan 19:38). De obicei, prietenii răi îşi vor căuta repede alţi tovarăşi.

Apoi, este necesar să-ţi înlocuieşti asociaţii răi cu prieteni care au deprinderi sănătoase. Sunt puţini la număr tinerii care se tem de Dumnezeu? În acest caz, gândeşte-te la profetul Ieremia care a zis: „N-am stat în adunarea celor care petrec [„batjocoritorilor“, nota de subsol], ca să mă înveselesc cu ei: am stat singuratic, din cauza mîinii Tale“ (Ieremia 15:17). Ar fi mai bine pentru tine să rămâi de unul singur decât împreună cu tineri care te vor face să slăbeşti spiritualiceşte. Cu toate acestea, de obicei, poţi găsi prieteni adevăraţi dacă depui eforturi în acest sens. Tammy, de exemplu, a început să se asocieze cu o verişoară care era evanghelizator cu timp integral. „Am devenit foarte apropiate, îşi aminteşte Tammy. În zilele în care nu aveam cursuri, ieşeam împreună cu ea în lucrarea de predicare. Lucrul acesta m-a ajutat să fac schimbări în viaţa mea.“

Însă „cea mai bună ocrotire, spune un tânăr german, este o conştiinţă bună care rezultă dintr-o relaţie apropiată cu Iehova Dumnezeu“. O tânără care a ajuns în situaţia de a duce o viaţă duplicitară recunoaşte: „Nu am cultivat niciodată o relaţie apropiată cu Tatăl meu, Iehova“. Prin intermediul rugăciunii şi al studiului personal, ea a început să se schimbe. „Acum am cu Iehova o relaţie pe care nimeni nu mi-o va putea distruge niciodată“, spune ea cu mândrie. Şi tu te poţi bucura de o astfel de prietenie strânsă cu Dumnezeu. El te va îndruma şi te va sprijini, chiar şi atunci când consideri că-ţi este greu să-ţi schimbi vechile obiceiuri. Psalmul 37:24 spune despre un slujitor fidel al lui Dumnezeu: „Chiar dacă va cădea nu se va prăbuşi de tot, căci DOMNUL îl apucă de mînă“. Da, cu ajutorul lui Iehova te poţi debarasa de o viaţă duplicitară.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 19]

„Am încercat să mi-l scot cu desăvârşire din minte pe Iehova.“

[Text generic pe pagina 19]

Trebuie să iei hotărârea de a te schimba în deplină cunoştinţă de cauză.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Explică-le vechilor tăi prieteni că te-ai schimbat şi că nu te vei mai asocia cu ei în acţiuni rele.