Rapoarte contradictorii asupra mareei negre produse de Exxon
ÎN APRILIE trecut, la patru ani de la mareea neagră produsă de naufragiul lui Exxon Valdez în strâmtoarea Prince William, cercetătorii societăţii Exxon au dat publicităţii rezultatele studiilor lor. Potrivit revistei New Scientist, Exxon a afirmat că „pagubele produse de mareea neagră nu au durat decât câteva luni şi că în strâmtoarea Prince William lucrurile au revenit aproape în totalitate la starea iniţială“. Cu totul altele au fost însă declaraţiile cercetătorilor guvernului american care au studiat timp de patru ani efectele catastrofei: „Este absolut evident faptul că revenirea la normal este departe de a fi completă. În unele cazuri va trebui să aşteptăm mulţi ani“. Aceşti cercetători au acuzat Exxon-ul că „a ales numai datele favorabile pentru a aprecia revenirea la starea iniţială“. Următoarele constatări extrase din raportul lui Rick Steiner, care este specialist în biologie marină şi se ocupă de pescuitul marin, arată care este starea actuală a strâmtorii.
„Deosebit de frapantă este absenţa vidrei de mare, a raţelor arlechin, a gariei şi a scoicarului. . . . În zonele litorale de deasupra liniei de reflux, straturile masive de midii reţin ţiţeiul cu care s-au îmbibat cu patru ani în urmă. . . . A fost necesar ca pescarii să aştepte reîntoarcerea somonilor de vara trecută [1992] pentru a vedea dacă ţiţeiul a afectat puietul somonilor roz tineri care s-au născut în perioada producerii mareei negre. Bilanţul a fost tragic: din numărul de peşti aşteptaţi, s-au întors într-o proporţie de un sfert până la o treime. . . . Cercetătorii numiţi de stat şi cei numiţi de guvern au constatat prezenţa unor efecte produse de petrol la tot felul de organisme, de la peşti şi până la cetacee: leziuni cerebrale, sterilitate, accidente genetice, diformităţi structurale, ca de exemplu o coloană vertebrală curbată, letargie, întârzieri în dezvoltare, modificări ale obiceiurilor alimentare, reducerea volumului ouălor, tumori oculare, proliferarea paraziţilor, leziuni ale ficatului şi tulburări de comportament.“
„Dacă există vreo certitudine, aceasta este că niciodată nu se mai poate vorbi de o revenire după producerea unei maree negre. Un ecosistem al cărui echilibru a fost afectat nu se poate repara aşa cum repari o maşină stricată. Pentru mulţi, acceptarea acestui fapt a fost ca înghiţirea unei pilule amare.“ — National Wildlife EnviroAction.
Un cercetător al guvernului a declarat: „Studiile nu au fost efectuate într-o manieră imparţială. Ştiinţa se află în mâinile avocaţilor care decid care studii vor susţine pretenţiile la despăgubiri sau care anume vor permite respingerea acestor pretenţii“. Revista New Scientist ridică această întrebare pertinentă: „Mai serveşte ştiinţa la ceva atunci când sunt în joc interese enorme?“
[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]
Wesley Bocxe/Sipa Press