Preţul pe care îl plătim când încercăm să facem prea multe lucruri

SOCIETATEA OCCIDENTALĂ DE AZI E ÎNNEBUNITĂ DUPĂ VITEZĂ ŞI COMODITATE.

MAŞINILE de spălat vase reduc timpul de lucru în bucătărie. Maşinile de spălat rufe fac acelaşi lucru în ce priveşte spălarea hainelor. Milioane de oameni nici nu mai trebuie să iasă din casă pentru a-⁠şi face cumpărăturile şi operaţiunile bancare — pur şi simplu, deschid calculatorul şi folosesc Internetul.

Da, lumea, cel puţin în parte, e plină până la saturaţie de tot felul de aparate care reduc timpul de lucru şi efortul fizic. Aşadar, am putea crede că oamenii dispun, probabil, de o grămadă de timp ca să stea cu familia lor şi să se relaxeze. Totuşi, de foarte multe ori putem auzi o mulţime de oameni spunând că sunt mai obosiţi şi mai stresaţi ca oricând. Cauzele sunt multiple şi complexe.

Presiunile economice sunt printre primele pe listă. Centrul Australian pentru Cercetări şi Instruire privind Relaţiile din Sectorul Industrial a făcut un studiu în legătură cu numărul de ore pe care îl petrec australienii la serviciu şi s-⁠a constatat că „foarte mulţi lucrează în mod obişnuit peste 49 de ore pe săptămână“ şi că „această creştere a numărului de ore de lucru va avea, probabil, un impact negativ considerabil asupra vieţii de familie şi asupra vieţii din comunitate“. O mulţime de angajaţi decid să locuiască la periferia oraşelor, unde este mai multă verdeaţă şi mai multă linişte. Aceasta poate însemna ore întregi petrecute în fiecare săptămână — sau chiar în fiecare zi — făcând naveta în trenuri şi autobuze arhipline sau pe şosele aglomerate. De fapt, toate acestea fac ca ziua de lucru să fie mai lungă, iar tensiunile de zi cu zi mai multe la număr.

Ai rămas cu un deficit de somn?

În ultimii ani, tulburările de somn au ajuns să fie atât de răspândite, încât în multe ţări din lume s-⁠au deschis clinici specializate în acest domeniu. Cercetătorii au constatat că, atunci când o persoană nu doarme suficient în mod regulat, în timp ea rămâne cu un deficit de somn. În mod firesc, organismul ei vrea să acopere deficitul şi o stimulează în acest sens, făcând-⁠o să se simtă obosită. Dar, întrucât în prezent stilul de viaţă e caracterizat prin lipsă de somn, mulţi oameni ajung să sufere de oboseală cronică.

Pe parcursul secolului care a trecut, într-⁠o ţară occidentală, orele de somn s-⁠au redus cu 20%, de la o medie de 9 ore pe noapte la o medie de 7 ore pe noapte. Cercetătorii au adunat dovezi care arată că deficitul de somn cauzează probleme de învăţat şi de memorie, disfuncţii ale sistemului motor şi o slăbire a sistemului imunitar. Cei mai mulţi dintre noi au constatat singuri că o minte obosită este totodată predispusă la greşeli. Din nefericire, ele pot fi greşeli grave, care costă scump.

Costul ridicat al extenuării

Se spune că oboseala ce rezultă în urma unui program de lucru prelungit şi a reducerilor de personal a contribuit la unele dintre cele mai grave dezastre care au avut loc la sfârşitul secolului al XX-⁠lea. Printre acestea se numără dezastrul nuclear de la Cernobîl (Ucraina), explozia navetei spaţiale Challenger şi mareea neagră cauzată de petrolierul Exxon Valdez, care s-⁠a lovit de nişte stânci submarine şi a eşuat în strâmtoarea Prince William Sound (Alaska).

Explozia de la Cernobîl a avut loc în timpul unui test special efectuat la centrala nucleară. În cartea sa The 24-Hour Society, Martin Moore-⁠Ede arată că testul „a fost efectuat sub supravegherea unei echipe de ingineri în electrotehnică extenuaţi, care se aflau în centrală de 13 ore, dacă nu chiar mai mult, întrucât permisiunea de a începe testul fusese obţinută cu o întârziere de 10 ore“. Oricare ar fi fost cauzele dezastrului, un studiu efectuat recent arată că una dintre consecinţele pe termen lung ale radiaţiilor este creşterea de 10 ori a numărului de cazuri de cancer tiroidian în rândul copiilor ucraineni din 1986 încoace.

În urma unor investigaţii amănunţite cu privire la explozia navetei spaţiale Challenger, o comisie prezidenţială a publicat un raport în care se arăta că o echipă de muncitori ce lucrau în antrepriză depăşise limita de 20 de ore suplimentare de 480 de ori, iar o alta de 2 512 ori. Raportul mai preciza că şi extenuarea celor din conducere, care „mai multe zile avuseseră un program de lucru neregulat şi nu dormiseră suficient“, a constituit un factor determinant când a fost dată în mod necugetat aprobarea de lansare a navetei. În raport s-⁠a arătat că, „atunci când se lucrează în mod excesiv peste program, eficienţa lucrătorului scade, iar probabilitatea ca el să facă greşeli creşte“.

Potrivit spuselor celor din conducerea sindicatului, reducerea echipajului în vederea unei aşa-⁠zise reduceri a costurilor de exploatare a însemnat pentru marinarii de la bordul petrolierului Exxon Valdez mai multe ore de lucru şi însărcinări suplimentare. Un raport întocmit în legătură cu dezastrul care a avut loc arată că ofiţerul de gradul III, care fusese de serviciu când nava a eşuat la puţin timp după miezul nopţii, era în picioare de la primele ore ale dimineţii. Aproape 42 de milioane de litri de petrol — cea mai mare maree neagră din istoria Statelor Unite — au provocat pagube îngrozitoare atât pe plaje, cât şi în ce priveşte fauna din zonă, costul operaţiunilor de curăţare ridicându-⁠se la peste 2 miliarde de dolari.

Costurile ascunse ale extenuării

Potrivit unor estimări, oboseala şi extenuarea costă lumea cel puţin 377 de miliarde de dolari în fiecare an! Însă nici o sumă de bani nu poate egala costul calculat în vieţi omeneşti şi sănătate, care de foarte multe ori e tot o consecinţă a extenuării. Să luăm, de exemplu, accidentele rutiere. Potrivit unei clinici specializate în tulburări de somn, din Sydney (Australia), între 20 şi 30 la sută dintre accidentele rutiere din această ţară au loc din cauză că şoferii adorm la volan. Se estimează că, în Statele Unite, somnolenţa constituie cauza a cel puţin 100 000 de accidente rutiere în fiecare an.

Totuşi, lista cu consecinţele extenuării nu se încheie, probabil, aici. Victima unui accident, adusă de urgenţă la spital să i se facă o operaţie, speră ca medicul să aibă mintea limpede şi să fie atent. Dar, din cauza unui program încărcat şi a multor ore de lucru, s-⁠ar putea ca medicul să nu aibă deloc mintea limpede şi în nici un caz să fie atent! Într-⁠un raport întocmit de Institutul Australian pentru Sănătate şi Asistenţă Socială se arăta că aproximativ 10% dintre medici lucrează peste program, ajungând la un total de 65 de ore pe săptămână, 17% depăşesc acest număr de ore, iar 5% dintre „medicii tineri“ muncesc mai mult de 80 de ore pe săptămână!

„Maşinile sunt protejate de o carte tehnică, de etichete avertizatoare şi de cursuri de calificare“, declară Martin Moore-⁠Ede. „Oamenii vin pe lume fără să aibă parte de o asemenea protecţie. . . . Adevărul care ne şochează este că cunoaştem mult mai puţine spec[ificaţii tehnice] despre fiinţa umană decât tot ceea ce ştim despre hardware-ul şi software-ul cu care lucrează omul.“

Corpul nostru nu e prevăzut cu beculeţe roşii care să se aprindă ori cu alarme care să ne spună când să ne oprim sau să o lăsăm mai moale. Totuşi, el ne dă unele semnale avertizatoare. Printre ele putem aminti oboseala cronică, schimbările de dispoziţie, depresia şi predispoziţia de a fi rapid contaminaţi cu virusurile existente peste tot. Dacă ai aceste simptome, — bineînţeles, presupunând că nu ai vreo problemă fizică sau vreo altă problemă de sănătate —, e timpul, probabil, să-⁠ţi reexaminezi stilul de viaţă.

Costurile sociale ce apar când suntem prea ocupaţi

Cei care au un stil de viaţă stresant şi care dorm puţin plătesc un preţ şi în ce priveşte relaţiile interumane. Să luăm cazul lui Ioan şi al Marieia, doi tineri proaspăt căsătoriţi. Ei îşi doreau ceea ce majoritatea celor căsătoriţi de puţin timp îşi doresc: o locuinţă confortabilă şi siguranţă financiară. Prin urmare, amândoi şi-⁠au găsit un loc de muncă cu normă întreagă. Dar, întrucât turele nu erau regulate, ei petreceau puţin timp împreună. Relaţia lor a început imediat să aibă de suferit. Ei însă n-⁠au luat în seamă simptomele şi au continuat să muncească având acel program care îi solicita mult, până când căsnicia lor, care era de-⁠abia la început, s-⁠a destrămat.

„Studiile demonstrează că rata divorţului în familiile în care cei doi soţi lucrează în schimburi este cu 60% mai mare decât în familiile în care soţii au un loc de muncă fix, cu program de lucru pe timpul zilei“, se spune în cartea The 24-Hour Society. Totuşi, indiferent că muncesc în schimburi sau nu, multe cupluri încearcă să îngrămădească în viaţa lor atât de multe lucruri, încât efectiv îşi înăbuşă căsnicia. În cazul altora, stresul şi epuizarea pot alimenta un stil de viaţă caracterizat prin consum de droguri, consum excesiv de alcool şi obiceiuri de alimentaţie necorespunzătoare — factori care nu numai că agravează extenuarea, dar şi pot fi cauza a numeroase alte probleme, chiar a abuzului asupra copiilor.

Pentru a-⁠i ajuta pe părinţi să facă faţă programului de lucru care îi solicită foarte mult, se înfiinţează tot mai multe centre de îngrijire a copiilor, unele dintre ele oferind servicii chiar 24 de ore din 24. În cazul multor copii însă, televizorul este adevăratul lor baby-⁠sitter. Bineînţeles că, pentru ca un copil să devină un adult cu simţul răspunderii, echilibrat pe plan afectiv, el trebuie să petreacă cu părinţii săi mult timp de calitate. Aşadar, părinţii care sunt prea obosiţi pentru a sta cu copiii lor deoarece se străduiesc să păstreze un nivel de viaţă nerezonabil de înalt ar fi bine să analizeze situaţia şi să vadă dacă acest lucru merită osteneala — adică să calculeze preţul pe care îl plătesc atât copiii, cât şi ei înşişi.

În societatea de azi, care se dezvoltă rapid pe plan tehnologic, persoanele în vârstă ajung şi ele, de multe ori, victime. Viteza cu care au loc schimbările şi afluxul constant de noi aparate pe piaţă îi fac pe mulţi să se simtă dezorientaţi, nesiguri, înspăimântaţi, ba chiar depăşiţi. Prin urmare, ce le oferă viitorul?

Ne aflăm oare cu toţii — tineri şi bătrâni — efectiv la bunul plac al unei lumi ce pare hotărâtă să înainteze cu paşi şi mai repezi? Sau există lucruri pe care le putem face pentru a reuşi să rezistăm ritmului trepidant al vieţii şi pentru a ne îmbunătăţi calitatea vieţii? Din fericire, se poate face ceva, după cum vom vedea în articolul următor.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 6]

Epuizarea a fost, probabil, una dintre cauzele dezastrului de la Cernobîl, ale exploziei navetei spaţiale „Challenger“, precum şi ale mareei negre produse de petrolierul „Exxon Valdez“

[Provenienţa fotografiilor]

Prin amabilitatea U.S. Department of Energy’s International Nuclear Safety Program

Foto NASA

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Ritmul trepidant al vieţii poate genera tensiuni în căsnicie

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

În încercarea de a face faţă vieţii, unii consumă alcool în exces