De la cititorii noştri

Soţi loviţi? Găsesc jenant faptul că în cadrul rubricii „Lumea în obiectiv“ aţi publicat articolul „Soţi loviţi“ (22 iulie 1993).a „Agresarea“, care include în principal ameninţarea verbală, nu este acelaşi lucru cu „lovirea“, o violenţă crasă. Cât despre faptul că procentajul persoanelor care admit că sunt violente este mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor, studiile dezvăluie că atunci când femeile admit aceste lucruri ele sunt mult mai sincere decât bărbaţii, care tind să-şi nege acţiunile.

K. K., Statele Unite

Apreciem remarcile dumneavoastră. Chestiunea în discuţie se referea la un studiu potrivit căruia 40% dintre femei recunoşteau că erau violente cu soţii lor, spre deosebire de numai 26% dintre bărbaţi care recunoşteau că erau violenţi cu soţiile lor. Însă, după cum făcea cunoscut articolul nostru, studiul respectiv folosea într-un sens mai larg cuvântul „agresare“, nu-l restrângea numai la lovirea fizică. De aceea titlul articolului nostru v-a pus întrucâtva în încurcătură. Referitor la forma de bătaie cea mai răspândită, numărul din 8 mai 1993 al revistei noastre cita din revista „Parents“ următoarele: „Peste 95% din cazurile declarate de violenţă conjugală [gravă] implică un bărbat care îşi bate soţia“. — ED.

Miros Întotdeauna am fost de părere că dacă ar fi să-mi pierd vreunul dintre simţuri, acela aş vrea să fie mirosul. Dar după ce am citit articolul dumneavoastră — „Extraordinarul simţ al mirosului“ (8 noiembrie 1993) — mi-am schimbat părerea. Întotdeauna articolele pe care le-aţi scris despre minunatul nostru corp m-au ajutat să-mi adâncesc dragostea pentru Iehova.

D. H., Trinidad

Ochelari Vă mulţumesc pentru publicarea articolului „O privire asupra ochelarilor“ (8 octombrie 1993). El conţine numeroase sfaturi excelente. Înainte, până să fi citit articolul, după ce îmi scoteam ochelarii, obişnuiam să-i pun cu lentilele în jos. Drept urmare, au ajuns să fie plini de zgârieturi. Am încercat să port lentile de contact, însă acestea mă ameţeau. Aşa că, neavând altă scăpare, trebuie să vă urmez sfatul şi să port ochelari!

T. C, Italia

Litiază renală Vă scriu ca să-mi exprim mulţumirea pentru articolul „Litiaza renală — Tratarea unei vechi maladii“ (8 decembrie 1993). La puţin timp după ce am primit revista am descoperit că sufăr de litiază renală. Datorită articolului dumneavoastră pot să-mi înţeleg mai bine suferinţa şi pot să mă pregătesc pentru intervenţia chirurgicală.

V. T., Statele Unite

Rasism Doar în câteva cuvinte vreau să vă mulţumesc pentru acea minunată serie de articole intitulată „Va exista vreodată unitate rasială?“ (8 decembrie 1993). Consider că aţi abordat acest subiect delicat într-o manieră excelentă. Totul a fost prezentat cu atâta tact, încât nu se poate aduce nici o scuză, dar absolut nici o scuză, egoismului care conduce la crunta boală numită rasism.

D. G., Statele Unite

Fost preot Vă mulţumesc că aţi publicat experienţa lui Alinio de Santa Rita Lobo, „De ce am abandonat preoţia în favoarea unui minister mai bun“ (8 decembrie 1993). Relatarea prezenta destăinuirea unei persoane cu o instruire superioară. În ministerul nostru, în calitate de Martori ai lui Iehova trebuie adesea să clădim înţelegerea adevărului bucăţică cu bucăţică. Însă de data aceasta cineva a procedat invers: a îndepărtat bucăţică cu bucăţică învăţăturile false, separând adevărul de tradiţiile bisericeşti. Această experienţă îţi întăreşte credinţa.

B. C., Statele Unite

Emigrare Vă mulţumesc nespus pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . Ar trebui să mă mut într-o ţară mai prosperă?“ (8 august 1993). Dintotdeauna am considerat că pentru a mă realiza este necesar să mă mut. Acum ştiu că aceasta este o decizie cât se poate de serioasă şi că trebuie luaţi în considerare numeroşi factori. Am mai aflat din articol care sunt necesităţile mele reale şi că lucrurile de care avem nevoie pentru a fi fericiţi pot fi găsite în orice ţară.

M. R., Republica Dominicană

[Note de subsol]