De la cititorii noştri

Unitate rasială Seria de articole cu titlul „Va exista vreodată unitate rasială?“ (8 decembrie 1993) m-a ajutat să înţeleg cum a luat naştere rasismul şi cum s-a transmis de la o generaţie la alta. M-a ajutat, de asemenea, să înţeleg de ce nu toţi creştinii îşi depăşesc neapărat toate prejudecăţile. În trecut consideram acest lucru foarte descurajator. Acum însă îmi dau seama că este nevoie de timp pentru a te debarasa de astfel de înclinaţii rele. Aştept cu nerăbdare lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu, lume în care problema rasismului nu va mai exista.

C. W., Statele Unite

Felicitări confecţionate Vă mulţumesc pentru articolul „Să trimitem o felicitare!“ (8 noiembrie 1993). Bunica mea confecţionează de mulţi ani felicitări şi ni le trimite nouă, tuturor nepoţilor ei. Am  13 ani şi confecţionez eu însămi felicitări de aproximativ doi ani. Folosirea florilor presate, aşa cum sugera articolul dumneavoastră, dă rezultate optime. Am  descoperit că dacă se pune puţină soluţie de lipit pe flori şi apoi se presară puţin sclipici, se va obţine un efect foarte plăcut.

J. B., Statele Unite

Infirmităţi Puţine articole referitoare la infirmităţi au fost atât de realiste ca articolul „Tinerii se întreabă . . . Cum să trăiesc cu infirmitatea mea?“ (8 septembrie 1993). Lucram deja de câţiva ani la filiala Martorilor lui Iehova din Roma, Italia, când am avut un accident grav de maşină în urma căruia mi-a fost afectată coloana vertebrală. Lucruri simple, cum sunt mersul pe jos şi ţinerea în mână a unui pahar cu apă, au devenit pe neaşteptate dificile. Dintr-o dată am avut nevoie de cineva care să mă ajute să mă ridic din pat, să mă îmbrac, să urc scările şi aşa mai departe. După o lungă perioadă în care mânia alterna cu tristeţea, autocompătimirea şi lacrimile vărsate în tăcere, am ajuns în cele din urmă să accept situaţia şi am realizat că trebuie să fac tot ce pot în aceste împrejurări. Cu sprijinul unui fizioterapeut care şi-a dat toată osteneala, al părinţilor şi al prietenilor starea mea s-a ameliorat şi am continuat să slujesc la filială. Credeţi-mă, în pofida infirmităţii, o persoană poate să fie în continuare foarte activă şi utilă.

A. E., Italia

Colecţionarea de pietre Sunt medic şi am citit cu mult interes articolul dumneavoastră intitulat „O insolită vânătoare de comori“ (8 iulie 1993).a Am remarcat însă că atunci când aţi menţionat folosirea unui ciocan, nu aţi menţionat şi ochelarii de protecţie. Aceştia sunt foarte importanţi, întrucât în timpul folosirii ciocanului, se pot desprinde fragmente mici de piatră care pot fi foarte periculoase pentru ochi.

G. T. W., Anglia

Apreciem această sugestie utilă în ce priveşte protecţia. — ED.

Simţul mirosului Am citit cu o deosebită plăcere articolul „Extraordinarul simţ al mirosului“ (8 noiembrie 1993). Cu trei ani în urmă am întocmit o lucrare pe această temă, pentru şcoală, la ştiinţele naturii. Sunt mulţi cei care nu înţeleg importanţa pe care o are sistemul olfactiv. Vă mulţumesc că le-aţi arătat unui număr atât de mare de oameni că simţul mirosului este cu adevărat extraordinar.

L. T., Statele Unite

Relatări despre animale Am  20 de ani, sunt zulus şi îmi place să cunosc minunile creaţiei. Vă sunt profund recunoscător pentru articolul „Răpitorul silenţios“ (8 martie 1993).b Zuluşii consideră bufniţele drept păsări prevestitoare de rău şi cred că ele au legătură cu vrăjitoria. Când văd o bufniţă, oamenii o alungă. Prin urmare, am apreciat articolul dumneavoastră simplu şi informativ.

Z. P. M., Africa de Sud

Vă mulţumesc pentru articolul „Muzicieni săltăreţi ai lumii insectelor“ (8 iulie 1993). Lăcustele sunt considerate adesea o plagă. Însă acest articol mi-a stârnit simpatia pentru aceste insecte — şi, de asemenea, a făcut ca preţuirea mea adânc respectuoasă pentru meticulosul şi înţeleptul nostru Creator să sporească.

V. P., Brazilia

[Note de subsol]