De la cititorii noştri

Sărbători După ce am terminat de citit seria de articole intitulată „Sărbătorile — De ce unii copii nu le celebrează?“, publicată în revista Treziţi-vă! din 22 noiembrie 1993, aveam faţa scăldată de lacrimi de fericire.a Am  fost crescută într-o familie de Martori ai lui Iehova şi nutream aceleaşi sentimente ca mulţi dintre copiii menţionaţi. Vreau să-i laud pe micuţii noştri pentru exemplul lor excelent! Ca mamă, faptul de a şti că mulţi copii vor să-i placă lui Iehova de la o vârstă atât de fragedă, constituie pentru mine o încurajare.

T. K., Statele Unite

Am  nouă ani şi nu am ştiut niciodată că Halloween este o sărbătoare atât de respingătoare şi de dezgustătoare. Cred că nu am nimic de pierdut.

A. C, Statele Unite

Când eram copil, aşteptam cu nerăbdare sosirea Crăciunului şi a Paştelui. Acum însă înţeleg că acestea sunt nişte sărbători păgâne şi că ar fi inutil să urmezi pur şi simplu tradiţia. Explicaţiile dumneavoastră sunt complete şi clare.

S. L. P., Germania

Am  fost crescută ca Martoră de la vârsta de 6 ani, iar acum am peste 30 de ani. Mulţi credeau că atât eu, cât şi fratele şi surorile mele eram frustraţi de ceva. Eu le explicam că primeam daruri pe tot parcursul anului şi că părinţii noştri ne dedicau de bunăvoie mult timp şi atenţie. Făceam multe lucruri împreună. În plus, tatăl meu ţinea în fiecare săptămână studiu biblic cu noi. Acesta a fost cel mai mare dar spiritual! Nu mi-a părut rău niciodată că nu ţin sărbătorile religioase.

D. Y., Statele Unite

Am  14 ani şi sunt de acord cu cele spuse în acest articol. Vă mulţumesc că l-aţi publicat. Faptul de a şti că şi alţi tineri stau ferm de partea adevărului mă întăreşte.

C. A., Statele Unite

Nu consider că pierd ceva pentru că nu ţin sărbătorile religioase. Familia mea îmi oferă daruri şi îmi dă bani atunci când am nevoie. Şi am unele dintre jucăriile pe care le au şi alţi copii de vârsta mea [de 12 ani].

L. C., Statele Unite

Acest articol a răspuns la multele mele rugăciuni. Nu poţi să înţelegi cu adevărat bucuriile şi temerile pe care le produce educarea copiilor decât atunci când îţi vezi fetiţa cu ochii scăldaţi în lacrimi ce par să te întrebe de ce şi-a bătut cineva joc de ea. Fetiţa noastră a început în acest an să meargă la grădiniţă şi, cu toate că am dezbătut unele informaţii privitoare la sărbătorile religioase, ea întâmpina încă greutăţi în această privinţă. În fiecare seară ne rugam pentru ea ca să fie puternică şi curajoasă la grădiniţă. Apoi au sosit articolele din Treziţi-vă! Deoarece ştie să citească exact ca un copil de clasa a cincea, tot ce am avut de făcut a fost doar să-i dau revista s-o citească. Citind declaraţiile altor copii şi văzându-le fotografiile, ea a prins mult curaj. Chiar a doua zi i-a oferit un exemplar educatoarei.

G. M., Statele Unite

Unii colegi de şcoală îşi băteau joc de mine pentru că nu ţin sărbătorile religioase, de aceea am făcut mai multe copii după revistă şi li le-am dat. Sunt sigură că nu-şi vor mai bate joc de mine, deoarece ei ştiu acum că nu am nimic de pierdut.

K. H., Statele Unite

Safari cu autocarul Uneori, când mă simt abătută, cos şi ascult casetele cu Treziţi-vă! Am  rămas cu adevărat surprinsă de modul în care mi-a ridicat moralul articolul „Un safari cu autocarul în inima Australiei“ (8 iunie 1993).b Mi se părea că mă aflu şi eu acolo, simţind aceleaşi bucurii şi emoţii ca şi turiştii. Vă mulţumesc din tot sufletul.

A. W., Statele Unite

[Note de subsol]