De la cititorii noştri

Cărţile de credit Mi-a plăcut în mod deosebit articolul „Banii de plastic — Ar trebui să-i folosiţi?“ (8 februarie 1994). În urmă cu câţiva ani, am avut împreună cu soţia mea o datorie apăsătoare pe cartea de credit, datorie pe care am plătit-o multă vreme, chiar şi după ce ne-am distrus cărţile de credit. Şi totuşi, datorită avantajelor, tocmai am obţinut o nouă carte de credit. Avertismentele dumneavoastră oportune cu privire la banii de plastic şi pericolele lor ne-au ajutat să luăm hotărârea de a-i folosi, de această dată, într-un mod înţelept.

M.B. şi D.B., Statele Unite

Povestiri despre animale Vă mulţumesc pentru articolul despre urşii polari, intitulat „Giganţi impresionanţi din nordul Canadei“ (8 februarie 1994). A fost un articol deosebit de bine scris. Lucrurile dezvăluite acolo m-au făcut să apreciez cu adevărat iubirea de care a dat dovadă Iehova prin faptul că a creat animalele spre delectarea noastră!

D.C., Statele Unite

Articolul dumneavoastră „Un kudu îi umileşte pe lei“ (22 ianuarie 1994) mi-a stârnit râsul. Chiar mi-am imaginat modul în care, furios şi umilit, masculul kudu încerca să-l doboare pe acel neclintit kudu din bronz. A fost nostim şi modul în care a pus pe fugă un grup de lei! El demonstrează că lui Iehova îi place râsul!

A. L., Statele Unite

Am fost emoţionat de minuţiozitatea cu care aţi analizat subiectul „Să cercetăm secretele ţiparului“ (22 octombrie 1993).a Aceste creaturi atestă veracitatea relatării biblice despre creaţie şi respinge toate eforturile de a demonstra teoria evoluţiei.

C. S. S., Brazilia

Am  11 ani şi mi-a plăcut efectiv articolul de la rubrica „Lumea în obiectiv“ intitulat „Închinare la şobolani“ (8 ianuarie 1994). Articolul explica faptul că preoţii dintr-un templu din India cred că, atunci când vor muri, vor obţine salvarea născându-se din nou sub forma unor şobolani! Ei spun că, în realitate, nu sunt şobolani, ci mesageri ai lui Dumnezeu. Ce ciudat!

E.L., Statele Unite

Sărbători Vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru seria de articole intitulată „Sărbătorile — De ce unii copii nu le celebrează?“ (22 noiembrie 1993).b Articolul „Nu suntem frustraţi!“ m-a mişcat până la lacrimi. De multe ori am sentimentul că sunt singura care vorbesc despre convingerile mele cu colegii de clasă, dar acest articol m-a ajutat să-mi dau seama că nu am fost niciodată singura şi că nici nu voi fi.

B.P., Statele Unite

De când mă ştiu, nu am sărbătorit niciodată Crăciunul. Şi au existat momente când eram invidioasă pe alţi copii. Chiar înainte de apariţia acestui articol, am fost invitată la o petrecere de Crăciun. Am refuzat invitaţia şi am încercat, din ceea ce ştiam deja, să explic motivul. Înţelegând că această sărbătoare, care se celebrează acum anual chiar şi în Japonia, este de origine păgână şi asociată demonilor, sunt convinsă că am procedat corect.

K.I., Japonia

Viaţă duplicitară Vă mulţumesc pentru că aţi publicat articolul „Tinerii se întreabă . . . A duce o viaţă duplicitară — De ce nu?“ (22 februarie 1994). Am  15 ani şi am fost crescută ca creştină. Dar spiritualitatea mea lasă de dorit şi am în permanenţă sentimentul că alunec încet, încet de la adevăr. Unul dintre motive este acela că părinţii mei sunt extrem de severi şi simt de multe ori nevoia să fac ceva ce ei îmi interzic, chiar dacă ştiu că acest lucru este greşit. Pe măsură ce am citit articolul, am înţeles că Iehova Dumnezeu îmi trimitea un ajutor. Ştiam că nu sunt singura care face ceva fără ştirea părinţilor, dar, pe măsură ce citeam, am fost surprinsă aflând că şi alţii simţeau exact ca şi mine. Ştiu că nu va fi uşor, dar sper, cu ajutorul lui Iehova, să-mi schimb modul de viaţă.

K.J., Statele Unite

[Note de subsol]