Walsingham — Sanctuarul controversat al Angliei
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE
WALSINGHAM, un sat pitoresc din comitatul Norfolk (Anglia), primeşte anual până la 100 000 de pelerini care vizitează sanctuarele „Our Lady of Walsing-ham“. Un sanctuar este catolic, celălalt anglican. Lucrul acesta a generat o situaţie controversată.
„Pelerinajul la scară naţională la Walsingham a fost o experienţă dureroasă în ultimii ani“, a scris un cleric al Bisericii Anglicane în Church Times. „Procesiunea de pelerini . . . este întâmpinată de strigătele puternice şi mânioase ale . . . unei mulţimi de protestatari tot mai numeroasă şi mai organizată.“
Dar care este cauza protestului? Iată ce declară cei ce protestează împotriva sanctuarului anglican: „Ce se practică aici în numele creştinismului este tot una cu păgânismul, o jignire flagrantă la adresa Adevărului, un lucru abominabil în ochii lui Dumnezeu şi o insultă infamă la adresa moştenirii noastre protestante“.
În Anglia, rareori se întâmplă ca religia să stârnească asemenea pasiuni. Dar ce anume a generat în Walsing-ham aceste antipatii? O privire asupra istoriei sanctuarelor vă va ajuta să înţelegeţi.
Protestanţi contra catolici
Înainte de Reforma din secolul al XVI-lea, Anglia era romano-catolică şi se mândrea cu numeroasele ei sanctuare. Unul dintre cele mai vechi era cel de la Walsingham: cel mai important sanctuar din ţară dedicat Fecioarei Maria. El a fost construit în anul 1061, când soţia feudalului local a construit o casă în sat. Potrivit legendei, detaliile privitoare la construcţie au fost furnizate într-o viziune, deoarece se spune că ea urma să fie o copie a casei din Nazaret în care a locuit Maria, mama lui Isus. În evul mediu, acest sanctuar închinat Mariei a câştigat faimă şi importanţă internaţională.
La Walsingham mergeau atât regi, cât şi oameni de rând. Ce îi atrăgea acolo? Imaginea sculptată în lemn a Mariei cu pruncul Isus pe genunchi, dar şi faptul că se puteau cumpăra cu uşurinţă indulgenţe şi relicve; în sfârşit, se spunea că aici au fost făcute vindecări. Pelerinii puteau, de asemenea, să vadă „miracolul“ din Walsingham — o sticluţă în care se spune că erau câteva picături solidificate din laptele Mariei. Unii vizitatori erau convinşi că acel conţinut era pur şi simplu cretă sau plumb alb, alţii considerau că era un amestec de albuş de ou şi cretă pisată, iar Erasmus, eruditul biblic, punea şi el la îndoială autenticitatea relicvei.
De ce a făcut Erasmus, unul dintre promotorii eminenţi ai Reformei, un pelerinaj la Walsingham? Probabil pentru a împlini un jurământ. Deşi el a descris sanctuarul cu lux de amănunte, The Catholic Encyclopedia spune că „satira lui despre acest cult este deosebit de caustică“. Erasmus a scris într-o „manieră satirică şi neîncrezătoare“, spune istoricul Frederic Seebohm, adăugând că nu există nici o dovadă „că el personal s-ar fi închinat la Fecioară sau ar fi crezut că pelerinajele la sanctuarul ei au vreo valoare“.
În timpul Reformei, Biserica Anglicană nou-formată a luat locul religiei romano-catolice. În anul 1538, sanctuarul „Vrăjitoarei din Walsingham,” cum era numit la vremea aceea, a fost dărâmat din ordinul regelui Henric al VIII-lea, capul bisericii disidente, iar terenul a fost vândut. Statuia — un simbol dezgustător al închinării idolatre — a fost dusă la 160 de kilometri depărtare, în cartierul londonez Chelsea, şi arsă în public.
Protestanţii îi imită pe catolici
La începutul acestui secol însă, Biserica Anglicană a refăcut sanctuarul „Our Lady of Walsingham“, dar ca sanctuar protestant! În 1921 a fost instalată în biserica parohială din Walsingham o copie a statuii originale, iar un an mai târziu au sosit primii pelerini moderni. Pe măsură ce faima sanctuarului creştea, creştea şi mânia unor membri ai Bisericii. În luna mai a fiecărui an, când statuia este purtată pe străzi în cadrul unei procesiuni de 30 de minute, ei protestează vehement împotriva acestei forme de idolatrie.
În 1934, romano-catolicii au ridicat la Walsing-ham propriul lor Sanctuar „Our Lady“. Sanctuarul, care se găseşte în vechea Capelă a Papucilor este cea de-a doua copie a sculpturii originale a mamei cu copilul. Acesta este locul unde pelerinii îşi lăsau pantofii ca să umble desculţi până la sanctuarul original din sat. Este demn de notat faptul că protestatarii critică doar sanctuarul anglican, care, spun ei, încurajează mariolatria şi calcă în picioare moştenirea protestantă a Bisericii.
Dar mai există un motiv pentru care protestatarii se opun cu îndârjire? Mulţi sunt convinşi că există. Ziarul The Independent arată că, „în ultima vreme, protestele se îndreaptă tot mai mult împotriva homosexualilor, îndeosebi împotriva curentului Gin and Lace“. Cu această expresie, care înseamnă literalmente „gin şi dantelă“, se face aluzie la un grup de oameni din Biserica Anglicană, în majoritate clerici, care în ultimii ani au făcut din Walsingham locul lor de reuniune anuală. De ce se întâlnesc ei aici? Un pelerin obişnuit a zis: „Aceasta nu este cea mai heterosexuală manifestare din lume“.
Este clar că adevăraţii creştini trebuie să evite o astfel de manifestare, adânc înrădăcinată în idolatrie şi având acum legături şi cu lumea homosexualilor. — 1 Corinteni 6:9; 10:14; 1 Ioan 5:21.