Cutremurele din California — când va veni Cutremurul cel Mare?
PĂMÂNTUL s-a zguduit. Conductele de gaze s-au spart. Clădirile s-au prăbuşit. Au izbucnit incendii. Este vorba de cutremurul de pământ care a avut loc nu de mult în Los Angeles? Nu. Este vorba despre cutremurul care a lovit oraşul San Francisco în data de 18 aprilie 1906. Acel cutremur şi incendiul de trei zile care au urmat au distrus 512 blocuri din centrul oraşului şi au secerat 700 de vieţi.
Care este cauza unor asemenea catastrofe?
Oamenii de ştiinţă încearcă să ofere explicaţii folosindu-se de teoria plăcilor tectonice. Ei susţin că scoarţa pământului este aşezată pe 20 de astfel de plăci solide, sau straturi geologice de roci care se deplasează încet, alunecând în unele locuri unele sub altele. Plăcile din Pacific alunecă încet spre nord, pe lângă placa Americii de Nord. Zona de contact dintre aceste două plăci este numită falia San Andreas. Ea se întinde spre nord pe o distanţă de circa 1 000 de kilometri, din capătul Golfului Californiei, dispărând în Oceanul Pacific lângă San Francisco.
Aceste plăci se deplasează foarte încet, uneori într-un ritm asemănător celui în care cresc unghiile — aproximativ câţiva centimetri pe an. După mai mulţi ani, forţele de compresiune cresc pe măsură ce plăcile se împing încercând să alunece una de-a lungul alteia. Apoi, presiunea se eliberează cu o forţă explozivă.
Falia San Andreas se întinde la nord-est de Los Angeles pe o distanţă de 53 de kilometri şi trece în Oceanul Pacific pe lângă San Francisco. Să ne mai întrebăm deci de ce sunt îngrijoraţi californienii cu privire la aşa-numitul Cutremur cel Mare?
San Francisco
După cutremurul din 1906, extrema nordică a faliei San Andreas a fost relativ liniştită. Apoi, la 17 octombrie 1989, orele 17.04, aproximativ 50 de milioane de americani se aflau în faţa televizoarelor pentru a urmări Campionatul mondial de base-ball de la San Francisco. Deodată, imaginea s-a dereglat. La circa 100 de kilometri sud de San Francisco cele două margini ale faliei San Andreas au trecut brusc una deasupra celeilalte, provocând un seism care a ucis 63 de persoane, a distrus autostrăzi, a făcut praf automobile şi a lăsat mii de persoane fără locuinţe. Însă acel cutremur a fost de o intensitate cu mult sub magnitudinea 8, cât s-a preconizat că va fi Cutremurul cel Mare.a
Cu câtva timp în urmă, în primăvara anului 1985, U.S. Geological Survey prognoza că, în decursul următorilor 5 ani, după 1988, va urma un cutremur de magnitudine 6 care avea să aibă loc lângă orăşelul Parkfield, situat la aproximativ jumătatea distanţei dintre Los Angeles şi San Francisco. Studiind mişcarea terestră premergătoare seismului aşteptat, ei au sperat că vor învăţa cum să prezică cutremurele de pământ şi cum să poată da un avertisment cu câteva ore sau zile înainte de a avea loc un cutremur. Acest studiu a costat 15 milioane de dolari, însă cutremurul n-a avut loc niciodată. Potrivit spuselor lui William Ellsworth de la Departamentul de Geologie al Statelor Unite, „interpretarea modelelor seismice este o ştiinţă inexactă“.
Cutremurul Landers
Astfel, la 28 iunie 1992, nimeni nu se aştepta ca un cutremur de magnitudine 7,5 să aibă loc într-o regiune aproape nelocuită din apropiere de Landers, în deşertul Mojave din sudul Californiei. Referitor la acest cutremur, revista Time declara: „În câteva secunde groaznice, cutremurul a mutat drumurile de la locul lor, a amplasat parcările într-o altă ordine şi a transformat peisajul dându-i nenumărate forme capricioase, luând ca prin minune doar o singură viaţă“. Pentru un cutremur de o asemenea magnitudine, prejudiciile au fost neînsemnate.
Deci, nici de data aceasta n-a fost Cutremurul cel Mare. De fapt, n-a fost nici măcar pe falia San Andreas, ci pe una dintre faliile mai mici din apropiere.
Este posibil totuşi ca seismul Landers, asociat cu un altul mai mic din împrejurimile lacului Big Bear, să fi putut activa unele porţiuni învecinate cu San Andreas. Oamenii de ştiinţă au afirmat că plăcile rigide aflate de-a lungul porţiunii din extremitatea sudică a lui San Andreas au o şansă de 40% să-şi piardă la un moment dat controlul în următorii 30 de ani. Acest fapt ar putea declanşa mult temutul Cutremur cel Mare, care să aibă magnitudinea 8 sau una de cinci ori mai mare decât cel de la Landers.
Los Angeles
Apoi, la 17 ianuarie anul curent, Los Angeles-ul a fost trezit la ora 4.31 dimineaţa de o zdruncinătură. La circa 18 kilometri sub zona dens populată a văii San Fernando din Los Angeles, se crede că o bucată de rocă a alunecat pe o distanţă de circa 5,5 metri într-o fisură adâncă. Această zdruncinătură de magnitudine 6,6 a luat în decurs de zece secunde cel puţin 57 de vieţi. În mod tragic, într-un apartament dintr-un bloc de locuinţe care s-a prăbuşit au murit 16 persoane. Un bărbat care a supravieţuit a fost prins timp de opt ore sub 20 de tone de beton într-un parc de maşini care s-a prăbuşit. O autostradă s-a prăbuşit blocând artera principală dinspre nord a oraşului. Bisericile, şcolile, magazinele şi un spital principal au fost închise. Aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, familiile cu un venit modest au suferit cel mai mult deoarece locuiau în clădiri mai vechi, care fuseseră construite înainte de a se lua noile măsuri privitoare la cutremurele de pământ.
Acest cutremur a scos la iveală problemele care pot apărea chiar dacă este vorba de fisuri mai mici care se află exact sub un oraş mare. Atât timp cât oamenii sunt îngrijoraţi, orice cutremur ar avea loc, pentru cei care locuiesc chiar deasupra lui acela va fi Cutremurul cel Mare!
Distrugerea ar fi fost mult mai mare dacă n-ar fi fost respectate pe plan local nişte norme severe de construcţie. Din fiecare cutremur învăţăm unele lecţii care ne pot fi de folos pentru viitor. Unele dintre autostrăzile suspendate, care au fost consolidate după cutremurele precedente, i-au supravieţuit cutremurului din urmă; altele însă nu. Dar adevărata încercare va fi în cazul în care un cutremur mai mare — dar într-adevăr unul mare — va izbucni în apropierea unui oraş de proporţii. Va fi oare acest oraş din nou Los Angeles-ul?
Un al doilea mare cutremur?
„Oh, nu! Nu încă unul! Şi aşa-i destul unu!“ Şi totuşi, geologii întrevăd la orizont un alt cutremur de proporţii. Revista New Scientist din 22 ianuarie 1994 declara: „Primejdioasele falii de sub Los Angeles ar putea provoca un «Cutremur Mare» la fel de devastator ca cel aşteptat la falia San Andreas, avertizează experţii. . . . Depresiunea în care este amplasat Los Angeles-ul abundă în falii active, deoarece falia San Andreas — care în cele mai multe locuri străbate statul de la nord la sud — deviază spre vest spre Los Angeles, provocând în acel loc presiuni suplimentare. Într-un mod oarecare, pământul care migrează pe placa tectonică a Pacificului trebuie să ajungă dincolo de acea deviaţie şi să-şi continue cursa spre nord“.
Geologii sunt de părere că datorită deplasării plăcii tectonice a Pacificului, în depresiunea Los Angeles-ului s-a format o reţea de falii active, una dintre acestea provocând cutremurul resimţit la începutul acestui an. Referitor la acel cutremur, cu o săptămână mai târziu revista New Scientist a întocmit un prim raport despre acesta: „Oamenii de ştiinţă mai cred încă faptul că vinovată este o falie activă — în care un strat de rocă a alunecat deasupra altui strat. În timpul cutremurului de săptămâna trecută, Munţii Santa Susana, situaţi la nord de epicentru, s-au ridicat cu cel puţin 40 de centimetri şi, simultan, s-au deplasat cu 15 centimetri spre nord“.
Kerry Sieh, geolog la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) este de părere că cele mai mici falii active care străbat depresiunea Los Angeles-ului ar putea fi la fel de periculoase ca seismul de magnitudine 8 de la San Andreas. După aceea, gândindu-se la Los Angeles, Sieh întreabă: „Este posibil ca sub oraş să aibă loc un cutremur mai mare, de magnitudine 8?“ O întrebare care îţi produce fiori, dacă ţinem cont de milioanele de persoane care locuiesc în acel oraş!
Californienii par să se fi obişnuit să suporte cutremurele, aşa cum alţi oameni suportă uraganele, inundaţiile sau tornadele.
[Notă de subsol]
a „Magnitudinea“ se referă la scara magnitudinii momentane. Această scară se determină direct pe baza alunecării stratului de rocă de-a lungul unei falii. Scara Richter măsoară amplitudinea undelor seismice şi este, deci, o măsurare indirectă a intensităţii unui cutremur de pământ. Cele două scări indică, de obicei, rezultate similare pentru majoritatea cutremurelor de pământ, însă scara magnitudinii momentane este mult mai exactă.
[Harta de la pagina 16]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Falii active în depresiunea Los Angeles
Falia San Andreas
Los Angeles
OCEANUL PACIFIC
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Autostradă distrusă în urma cutremurului din 1994 din Los Angeles
[Provenienţa fotografiei]
Hans Gutknecht/Los Angeles Daily News
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Flăcări care au izbucnit la o conductă de gaz spartă în timpul cutremurului din 1994.
[Provenienţa fotografiei]
Tina Gerson/Los Angeles Daily News
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Această porţiune prăbuşită dintr-o autostradă din Los Angeles se datorează unei zdruncinături de magnitudine 6,6, care a durat zece secunde.
[Provenienţa fotografiei]
Gene Blevins/Los Angeles Daily News