Femeile din India se îndreaptă spre secolul al XXI-lea
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN INDIA
Sunt înalte, sunt scunde. Sunt zvelte, sunt plinuţe. Sunt pline de umor, sunt aspre. Sunt extraordinar de bogate, sunt complet sărace. Sunt foarte instruite, sunt total analfabete. Despre cine este vorba? Despre femeile din India. Şi încotro se îndreaptă ele? Spre secolul al XXI-lea.
CEI mai mulţi oameni care nu trăiesc în India îşi imaginează femeia indiană plină de graţie, frumoasă, misterioasă şi fascinantă. Mulţi bărbaţi se gândesc să-şi aleagă soţii din India, în parte, deoarece există părerea că femeile indiene sunt mai supuse, caută mai mult să le placă soţilor lor şi sunt gospodine mai bune decât surorile lor mai independente din Occident. Însă ar fi o greşeală să vorbim de o femeie tipic indiană în acest vast amestec de medii sociale, religioase şi etnice. În această ţară fascinantă trăiesc toate tipurile de femei.
Trecutul Indiei dezvăluie contopirea mai multor culturi, fie pe cale paşnică, fie cu forţa. Se fac speculaţii în legătură cu originea primilor locuitori ai Indiei, şi anume dravidienii. Se pare că ei provin din amestecul populaţiei australiene cu cea sud-mediteraneană, care a avut anumite legături cu insula Creta. Deoarece arienii şi persanii au invadat India din nord-vest, iar mongolii din nord-est, dravidienii s-au retras spre sud. Prin urmare, observăm că femeile din sudul Indiei au, în general, o conformaţie mai mică şi un ten mai închis în comparaţie cu femeile din nord, care sunt, de obicei, mai înalte şi au tenul mai deschis, având însă părul şi ochii închişi la culoare. Populaţia din nord-est prezintă adesea trăsături orientale.
Religia a avut un rol important în stabilirea statutului pe care îl au femeile în India. Deoarece actuala Indie este un stat civil, se depun toate eforturile pentru a schimba concepţiile tradiţionale care au constituit o frână în calea progresului femeilor. Paşi însemnaţi se fac pentru a deschide mai multe posibilităţi de instruire pentru toate femeile, nu numai pentru cele bogate sau cu influenţă. Cursurile de alfabetizare, şcolile profesionale înfiinţate în sate şi şcolarizarea gratuită pentru fete duc la creşterea prestigiului de care se bucură sexul frumos din India.
În 22 iunie 1994, în statul Maharashtra a fost făcut un pas important, o dată cu enunţarea unei noi politici guvernamentale cu privire la femei. Descrisă de vice-preşedintele Indiei, K. R. Narayanan, drept un pas „istoric“ şi „revoluţionar“, aceasta se concentrează asupra problemelor fundamentale ale femeilor, cum ar fi dreptul de coproprietar, dreptul la tutelă, avantaje în vederea asigurării de locuinţe şi posibilităţi egale de angajare.
Pe măsură ce tot mai multe femei urmează o universitate şi pătrund pe piaţa forţei de muncă, nemaifiind obligate să rămână acasă, s-a pus problema unor schimbări în climatul moral. Se primesc rapoarte despre abuzul de droguri şi despre declinul moralităţii din universităţi. Mijloacele de informare joacă un rol important în ce priveşte metamorfozarea unor tinere femei indiene. Comparând filmele indiene de acum 30 de ani cu cele de azi, mulţi descoperă că imaginea femeilor s-a schimbat foarte mult. Iată ce a spus o femeie din India: „Vechea eroină modestă, blândă, care dădea dovadă de spirit de sacrificiu, din filmele de pe vremea când mergeam la şcoală, a fost înlocuită de fata modernă care, atunci când este nefericită, îşi părăseşte soţul şi rudele acestuia şi se luptă pentru drepturile ei şi pentru independenţă“.
Cu toate acestea însă, comparativ cu multe alte ţări, India, în general, este reţinută în ce priveşte conduita şi îmbrăcămintea. Cel mai obişnuit articol de îmbrăcăminte care se poartă, frumosul sari, acoperă în mod decent cea mai mare parte a corpului. Femeile mai tinere, în special cele din nord, poartă de obicei shalwar-kameez, un veşmânt lejer luat peste o pereche de pantaloni gen şalvari. Moda occidentală, întâlnită îndeosebi în Bombay, Goa şi Calcutta, este, de obicei, modestă în ce priveşte stilul şi lungimea.
Noi posibilităţi de angajare
Ce fel de locuri de muncă le sunt accesibile femeilor indiene pe măsură ce se îndreaptă spre secolul al XXI-lea? O mare parte din populaţia Indiei trăieşte la ţară şi lucrează în agricultură. Pe câmp lucrează milioane de oameni. Femeile muncesc cot la cot cu bărbaţii, efectuând toate tipurile de lucrări agricole. Tot ele aduc şi apă din râuri şi fântâni aflate la mare distanţă şi strâng din greu lemne pentru foc. În timp ce lucrează, îşi poartă copilaşii legaţi de mijloc sau îi aşează în hamacuri legate de copaci.
Începând cu secolul al XX-lea, familiile indiene care trăiau în zonele rurale s-au mutat în număr mare în zonele urbane, căutând un loc de muncă. Femeile au lucrat în filaturi şi în fabrici. Modernizarea industriei însă le-a afectat pe lucrătoare mai mult decât pe bărbaţi. Aceştia au fost instruiţi să lucreze cu maşinile, femeile însă nu. Acest lucru le-a cauzat femeilor multe probleme. Ele au fost obligate să care materiale pe şantiere, să împingă roabele încărcate cu saci grei, să vândă îmbrăcăminte la mâna a doua sau să facă alte munci prost plătite.
Cei care s-au ocupat de reformele sociale au depus eforturi ca să îmbunătăţească situaţia femeilor. Au luat fiinţă mişcări de genul SEWA (Asociaţia Femeilor Autonome), al căror obiectiv este acela de a le ajuta pe muncitoarele fără o pregătire să se îngrijească de sănătatea lor pentru a putea lucra, să ajungă destul de instruite pentru a nu fi prinse în capcana unor practici corupte, să fie lucrătoare mai bune şi să înveţe să facă economii pentru a-şi forma propriul lor capital şi pentru a nu ajunge să plătească dobânzile mari cerute de cămătarii lipsiţi de scrupule. Când a fost întrebată dacă feminismul este folosit drept un instrument social, renumita specialistă în sociologie Zarina Bhatti a spus: „În India, feminismul înseamnă să asculţi problemele femeilor, să le organizezi, să încerci să le asiguri o instruire tehnică şi să te îngrijeşti de sănătatea şi de alimentaţia lor“.
În acelaşi timp, s-au schimbat concepţiile referitoare la situaţia femeilor instruite ce aparţineau familiilor bogate şi care erau considerate superioare pe scara socială, precum şi a celor ce aparţineau familiilor din clasa mijlocie. În prezent, femei din ambele medii pot fi întâlnite în toate domeniile de activitate, nu doar în învăţământ sau în medicină. Ele au ajuns să lucreze ca piloţi de avion, manechine, stewardese şi ofiţeri de poliţie, precum şi să ocupe posturi de conducere. Timp de mulţi ani, în India, primul ministru a fost o femeie, aleasă în ţara democratică cu cel mai mare număr de alegători din lume. Femeile indiene ocupă funcţii în forţele armate şi lucrează ca avocaţi şi preşedinţi ai curţilor de justiţie, iar mii dintre ele s-au lansat în afaceri ca patroni.
Schimbări în domeniul căsătoriei
Având în vedere această tendinţă spre ocuparea unor locuri de muncă independente, cum priveşte femeia indiană de azi căsătoria? Secolele al XIX-lea şi al XX-lea au adus mari schimbări pentru femeile indiene căsătorite. Vechiul obicei numit sati, conform căruia o văduvă se lăsa să fie arsă de vie pe rugul funerar al soţului ei, a fost abolit sub guvernarea britanică. Căsătoria cu un copil a fost interzisă prin lege; în prezent, o fată care are mai puţin de 18 ani nu se poate căsători legal. Cu toate că s-a interzis prin lege şi obiceiul legat de zestrea cerută din partea familiei fetei, obicei care producea atâta suferinţă, acesta continuă să se practice. Multe mii de tinere mirese au fost ucise prin diferite mijloace, fie pentru că familiile lor nu au putut să dea zestrea potrivită, fie pentru că se puteau obţine mai mulţi bani dintr-o a doua căsătorie.
Se atrage treptat atenţia asupra cauzelor fundamentale ale crimelor datorate zestrei. Prin tradiţie, când o fată indiană se căsătorea, ea se ducea la soţul ei în locuinţa părinţilor lui şi rămânea acolo până la moarte. Niciodată părinţii ei nu aveau să o mai ia înapoi acasă. Neavând o instruire şcolară, majoritatea femeilor nu puteau părăsi casa soţului lor ca să meargă să lucreze pentru a se întreţine singure. Prin urmare, tinerele femei erau adesea torturate, iar ameninţarea cu moartea atârna asupra lor, iar dacă părinţii lor nu puteau să dea mai mulţi bani sau bunuri care să le satisfacă pe lacomele rude ale soţului, miresele, într-o agonie fără cuvinte, îşi aşteptau pur şi simplu soarta finală, de obicei un accident mortal premeditat în care o sobă de gătit exploda sau un sari subţire lua foc.
Legislaţia actuală, unităţile de poliţie ale femeilor, curţile de justiţie ale femeilor şi grupurile de sprijin îi oferă femeii căsătorite un loc spre care se poate îndrepta pentru ajutor în cazul în care ea simte că viaţa îi este pusă în pericol. Având la dispoziţie mai multe posibilităţi de instruire şi de angajare, unele femei decid să nu se căsătorească sau să se căsătorească mult mai târziu, după ce şi-au făcut o carieră. Astfel, ele nu mai sunt atât de dependente de bărbaţi, această dependenţă ducând adesea la o dominaţie aspră.
Fetiţelor li se acordă o atenţie mai mare
O altă problemă care le afectează pe femei, dar care se schimbă pe măsură ce secolul al XXI-lea se apropie, este dorinţa exagerată de a avea copii de sex masculin. Bazat pe învăţături religioase antice, precum şi pe considerente economice, acest concept a dus deseori la infanticidul bebeluşilor de sex femeiesc şi la tratarea cu asprime a fetiţelor, acestora acordându-li-se mai puţină mâncare, instruire şi îngrijire medicală decât băieţilor.
În ultimul timp, folosirea amniocentezei pentru stabilirea sexului fetusului, din cauza căreia deseori fetiţele sunt avortate, a devenit o practică răspândită. Deşi este reglementată prin lege, această practică este încă destul de obişnuită. Se depun eforturi asidue pentru a schimba această mentalitate de a prefera copiii de sex masculin.
Filozofiile oamenilor au înjosit femeia în multe privinţe. Un exemplu în acest sens este modul în care erau tratate văduvele. În India antică, văduvele se puteau recăsători. Însă cam din secolul al VI-lea e.n., legislatorii s-au opus recăsătoririi, iar situaţia văduvelor a devenit jalnică. Refuzându-li-se dreptul de a se recăsători, fiind adesea jefuite de către rude de bunurile soţilor lor decedaţi, fiind tratate ca şi cum ar fi un blestem pe capul familiei, multe văduve alegeau mai bine să fie jertfite pe rugul funerar al soţilor lor decât să ducă o viaţă plină de abuzuri şi umilinţe.
Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, unii reformatori au încercat să uşureze povara care apăsa pe umerii acestor femei, însă sentimentele adânc înrădăcinate mor greu. În multe comunităţi, situaţia văduvei, fiind uneori vorba despre femei foarte tinere ai căror soţi în vârstă au murit, este cu adevărat jalnică. Iată ce spune dr. Saharada Jain de la Institutul pentru Studii de Dezvoltare: „Suferinţa văduvelor îşi are originea, în esenţă, în faptul că femeile sunt în aşa fel formate, încât întreaga lor fiinţă este construită pe identitatea soţului“. Se depun eforturi pentru a le ajuta pe văduve să se îndrepte pline de demnitate spre secolul al XXI-lea.
Diferenţe între zonele urbane şi cele rurale
Există o mare diferenţă între femeile din zonele urbane şi cele din zonele rurale. Se estimează că 25 la sută din femeile de la ţară sunt instruite; în oraşe, un procent mult mai mare beneficiază de instruire în şcoli şi universităţi. Pentru a le ajuta pe femeile de la ţară, lucrătorii din domeniul asistenţei sociale organizează cursuri de alfabetizare, oferă instruire în domeniul îngrijirii medicale şi pun la dispoziţie proiecte de noi locuri de muncă. Unele guverne federale au rezervat pentru femei 30 la sută din noile locuri de muncă din sectorul public, din cadrul societăţilor de cooperaţie şi din cadrul guvernelor locale autonome. Mişcările feministe caută să aline suferinţele şi durerea a milioane de femei din India. Într-o oarecare măsură, s-au înregistrat unele succese. Prin urmare, ce putem spune despre viitorul femeilor din India?
Spre secolul al XXI-lea!
Se schimbă rolul femeii indiene pe măsură ce aceasta se îndreaptă spre secolul al XXI-lea? Da, şi încă cu repeziciune. Însă femeile indiene se confruntă cu o situaţie asemănătoare cu cea a surorilor lor din lumea întreagă. Există progres, dar şi regres. Există speranţă, dar şi disperare. Există locuinţe frumoase şi un mod de viaţă îmbelşugat, dar şi mahalale, sărăcie crudă şi foamete paralizantă. Milioane de femei nu ajung să aibă decât strictul necesar ca să trăiască. Altele par să posede tot ceea ce poate să ofere lumea. Pentru cele mai multe, viitorul nu este sigur; ele au visuri, dar şi îndoieli.
Pentru unele femei din India însă, viitorul este luminat de o promisiune, în special pentru cele care au speranţa că paradisul pământesc va veni sub domnia Regatului lui Iehova condus de Cristos Isus (Apocalipsa 21:1, 4, 5). Ele aşteaptă cu nerăbdare şi cu deplină încredere secolul al XXI-lea în care femeile se vor bucura din plin de viaţă.
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Ducând cărămizi spre un loc de construcţii
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Scoţând apă pentru a o folosi în gospodărie
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Într-o conferinţă, alături de bărbaţi
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Lucrând la computer