De ce îmbătrânim şi murim?

„CU EXCEPŢIA descoperirii faptului că îmbătrânirea produce schimbări la nivelul fiecărei celule, declară dr. Leonard Hayflick, astăzi nu ştim despre cauza fundamentală a îmbătrânirii mult mai multe lucruri decât ştiam cu un secol în urmă.“ De fapt, el spune: „Nu cunoaştem nici un motiv valabil pentru care ar trebui să aibă loc îmbătrânirea“.

Experimentele de laborator efectuate cu aproape 30 de ani în urmă au dezvăluit că atunci când celulele umane normale prelevate de la un fetus au fost cultivate într-un mediu optim, moartea a survenit după ce celulele s-au subdivizat de circa 50 de ori. Pe de altă parte, celulele prelevate de la o persoană foarte în vârstă s-au divizat numai de două până la zece ori înainte de a muri. Astfel, cartea intitulată The Incredible Machine (Incredibila maşină), editată de National Geographic Society, a făcut remarca: „Dovezile experimentale susţin ideea că moartea este programată în fiecare dintre noi încă de la naştere“.

Şi totuşi, este inevitabilă încetarea diviziunii celulare? Nu, nu este inevitabilă. „Într-adevăr — au opinat doi specialişti în studiul îmbătrânirii, profesorii Robert M. Sapolsky şi Caleb E. Finch — se pare că nonsenectutea [neîmbătrânirea] a fost starea iniţială a lucrurilor vii de pe pământ.“ În prezent, ca o ironie, tocmai unele celule umane anormale nu îmbătrânesc.

Cartea The Body Machine (Mecanica umană) publicată de dr. Christiaan Barnard, care a efectuat primul transplant de inimă umană, a explicat: „Descoperirea «celulelor nemuritoare» a ridicat o problemă supărătoare, de primă importanţă pentru biologii interesaţi de procesul de îmbătrânire, până când a devenit clar faptul că asemenea celule erau anormale“. Da, unele tipuri de celule canceroase pot fi păstrate în culturi perene prin intermediul unor divizări aparent nesfârşite! World Book Encyclopedia făcea următoarea remarcă: „Dacă oamenii de ştiinţă ar putea stabili în ce mod supravieţuiesc astfel de celule anormale, ei ar putea dobândi o înţelegere mai profundă a procesului de îmbătrânire a celulelor“. Astfel, în prezent, unele celule canceroase pot, după cât se pare, să prolifereze la nesfârşit în condiţii de laborator, pe când culturile de celule normale îmbătrânesc şi mor.

Un mecanism imperfect

Sunt îmbătrânirea şi moartea oamenilor, aşa cum afirmă cartea The Body Machine, urmarea „pierderii capacităţii de proliferare a populaţiilor de celule [normale]“? Dacă aşa stau lucrurile, afirma cartea, „este important să descoperim şi să înţelegem mecanismul care controlează această capacitate repetativă limitată, pentru a-l manipula în încercarea de a mări durata de viaţă a omului“.

Aşa cum poate că vă amintiţi din articolul anterior, dr. Hayflick a vorbit despre ‘miracole care ne poartă de la concepţie la naştere şi apoi la maturizarea sexuală şi la starea de adult’. El a îndreptat apoi atenţia asupra „unui mecanism mai puţin complicat care, pur şi simplu, să menţină veşnic aceste miracole“.

În pofida multor ani de eforturi conjugate, oamenii de ştiinţă nu au descoperit un mecanism care să menţină veşnic viaţa. „Cauzele îmbătrânirii rămân un mister“, admite cartea The Incredible Machine.

Cu toate acestea, cauza îmbătrânirii şi a morţii nu este în realitate un secret. Răspunsul se poate afla.

Care este răspunsul?

Cel care deţine răspunsul este persoana răspunzătoare de ‘miracolele care ne poartă de la concepţie la naştere’, Creatorul nostru atotînţelept, Iehova Dumnezeu. „La Tine este izvorul vieţii“, spune Biblia despre el. „Să ştiţi că DOMNUL [Iehova, NW] este Dumnezeu! El ne-a făcut, şi nu noi înşine.“ — Psalmii 36:9; 100:3, nota de subsol.

Gândiţi-vă la cât de minunat a programat Iehova Dumnezeu dezvoltarea dumneavoastră în interiorul uterului, scriind, ca să spunem aşa, o carte de instrucţiuni pentru a vă face o persoană unică! „Tu însuţi ai produs rinichii mei, tu m-ai ţinut adăpostit în pântecele mamei mele“, a scris psalmistul. „Oasele mele nu ţi-au fost ascunse când am fost făcut în secret . . . Ochii tăi au văzut chiar embrionul meu, şi în cartea ta erau înscrise toate părţile sale“ (Psalmul 139:13, 15, 16, NW). În mod evident, organismul uman minunat proiectat nu este rodul purei întâmplări!

Şi totuşi, dacă Iehova Dumnezeu ne-a creat perfecţi, astfel încât să putem trăi veşnic, de ce îmbătrânim şi murim? Răspunsul se află într-o interdicţie impusă primului om, Adam, pe care Dumnezeu l-a pus într-o locuinţă minunată de pe pământ. Dumnezeu i-a poruncit: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“. — Geneza 2:16, 17.

Ce s-a întâmplat? În loc să îl asculte pe Tatăl său ceresc, Adam a dat dovadă de neascultare, alăturându-i-se soţiei sale, Eva, şi mâncând din fructul pomului. Ei s-au agăţat cu egoism de o promisiune falsă a unui înger rebel (Geneza 3:1–6; Apocalipsa 12:9). Prin urmare, ei au murit, întocmai cum îi avertizase Dumnezeu. Deşi Adam şi Eva au fost proiectaţi cu capacitatea de a trăi veşnic, aceasta era condiţionată de ascultarea de Dumnezeu. Fiind neascultători, ei au păcătuit. Apoi, ca păcătoşi, ei le-au transmis tuturor urmaşilor lor defectul aducător de moarte existent în corpurile lor. „Astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor.“ — Romani 5:12; Iov 14:4.

Aceasta însă nu înseamnă că nu există nici o speranţă în ce priveşte obţinerea victoriei asupra îmbătrânirii şi a morţii. Nu trebuie să ne fie greu să credem că Creatorul nostru atotînţelept poate vindeca orice anomalie genetică şi poate furniza energia necesară pentru ca viaţa noastră să continue veşnic. Dar cum va realiza el aceasta? Şi ce trebuie să facem noi pentru a ne bucura de promisiunile sale cu privire la viaţa veşnică?