De ce se foloseşte lemnul în construcţii?
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA
ÎN BĂTAIA razelor reci ale soarelui din nord-vestul Rusiei, cele 22 de cupole în formă de ceapă din vârful unei biserici din lemn strălucesc ca nişte solzi argintii de peşte. Dacă privim mai atent, vedem că aceste cupole sunt acoperite cu mii de şindrile, acum degradate de trecerea timpului. De aproape trei sute de ani, această construcţie din lemn, aflată pe o insulă din lacul Onega, înfruntă iernile aspre din această ţară. Tăcută, ea este o mărturie a uimitoarei rezistenţe a lemnului.
Alte clădiri stau ca o mărturie chiar şi mai impresionantă. Risipite prin toată Europa de Nord, se întâlnesc construcţii din lemn care sunt folosite de foarte mult timp. De exemplu, lucrările executate manual de norvegieni, care prin secolul al XII-lea au înălţat o mulţime de construcţii din lemn, se mai pot vedea în prezent presărate ici-colo prin regiunile rurale. În Anglia, sfidând şi azi proverbiala vreme nefavorabilă, în apropiere de Ongar, Essex, se găseşte o clădire din lemn construită în jurul anului 1013. Însă cea mai veche dintre aceste construcţii se pare că este un templu din lemn care este mai vechi cu câteva secole şi se află în Japonia.
Cea mai veche construcţie din lemn
Cum a fost posibil ca Templul Horyuji, acest templu din lemn aflat în Japonia, să rămână în picioare atât de multă vreme? Acest lucru se datorează, în principal, excelentelor cunoştinţe despre lemn ale dulgherilor care l-au construit. Ei ştiau ce fel de lemn să aleagă şi care părţi ale lemnului să le folosească în anumite scopuri. Pentru acest templu, ei au ales hinoki (chiparos japonez), care avea cel puţin o mie de ani când a fost tăiat.
Iscusitul dulgher Nishioka Tsunekazu, care nu demult s-a stins din viaţă, şi-a petrecut o mare parte din viaţă participând la lucrările de renovare ale templului. El este de părere că cuiele — care au fost executate după aceeaşi tehnologie ca şi săbiile samurailor, adică prin repetate încălziri şi lovituri cu ciocanul — au avut şi ele un rol important în longevitatea templului. La lucrările de renovare au fost folosite vechile cuie, deoarece, după cum s-a exprimat el, „cuiele de azi nu ţin 20 de ani“.
Unii pot pune la îndoială faptul că Templul Horyuji are cu adevărat o vechime de 1 300 de ani, întrucât 35 la sută din el a fost înlocuit în acest secol. Însă mulţi dintre stâlpii principali, grinzile principale şi streşinile templului sunt din lemnul original. Iată ce a spus Nishioka: „Cred că acest templu va mai rămâne în picioare încă 1 000 de ani“.
Cu un lemn de o asemenea calitate care se găsea pretutindeni în jurul lor, nu este de mirare că vechii japonezi au îndrăgit lemnul pentru construcţii. Chiar şi azi, locuinţele lor reflectă această dragoste ce a fost transmisă de-a lungul timpului.
Locuinţele japoneze
În interiorul locuinţelor, lemnul este folosit în mare măsură, fără să fie însă acoperit cu un strat de vopsea. Stâlpii, uşile, mobila şi alte părţi din lemn sunt în aşa fel finisate, încât se pot admira fibra şi culoarea naturală. Scândurile de lemn folosite la verandă nu se finisează deloc. Lemnul nefinisat face o legătură naturală cu copacii şi tufişurile din grădină. Aceasta creează o senzaţie de armonie şi de linişte, nu de iritare.
Mulţi japonezi spun că acesta este genul de casă pe care îl visează ei. Însă cheresteaua de calitate superioară necesară construirii unei astfel de locuinţe este în prezent mult prea scumpă pentru un muncitor de rând. Cu toate acestea, japonezilor le place să folosească lemnul ori de câte ori pot, deoarece istoria i-a învăţat că, pe lângă faptul că este aspectuos, lemnul se potriveşte cu locul în care trăiesc, caracterizat, printre altele, prin cutremure de pământ şi taifunuri frecvente, veri umede, dar fierbinţi şi ierni reci.
Lemnul este o binecuvântare pentru ţările des afectate de cutremure, întrucât el se îndoaie şi se răsuceşte cu uşurinţă atunci când este supus unor solicitări la care alte materiale, cum ar fi piatra, ar crăpa. Lemnul are şi proprietăţi excelente în ce priveşte menţinerea umidităţii, precum şi ca material izolator. Cu toate că în Japonia, din iunie până în august, plouă şi este umezeală, casele nu putrezesc. Lemnul se adaptează şi oferă un grad de confort în această perioadă a anului, deoarece poate să absoarbă umezeala din aer, după care se usucă. Însă oamenilor de rând le place lemnul din cu totul alte motive.
Frumuseţea lemnului
Pe întregul glob, cei mai mulţi oameni aleg lemnul datorită aspectului său. Iată ce explică Albert Jackson şi David Day în manualul lor intitulat Collins Good Wood Handbook: „Deoarece lemnul este un produs natural, fiecare bucată este unică. Fiecare porţiune de lemn tăiată dintr-un copac sau chiar din aceeaşi scândură va fi diferită de celelalte. S-ar putea să aibă aceeaşi duritate sau culoare, însă nu şi aceeaşi stratificare a fibrelor. Această diversitate de caracteristici — duritate, culoare, posibilităţi de prelucrare şi chiar de parfum — face ca lemnul să fie atât de atrăgător“.
De ce există atâta diversitate în ce priveşte modul de dispunere a fibrelor la lemn? Ei bine, în timp ce unii copaci cresc având fibra dreaptă, alţii produc fibre cu noduri şi mai există şi alţi copaci care au fibrele ondulate sau chiar creţe — acestea fiind doar câteva motive. Apoi, pe măsură ce cresc, copacii adesea se răsucesc sau îşi schimbă direcţia de creştere, le cresc ramuri, iar insectele vin şi pleacă. Toate acestea contribuie la realizarea unor modele interesante. În plus, modelele sunt diferite şi în funcţie de direcţia în care este tăiat lemnul. Un tip de lemn brun-roşcat, care este tăiat în aşa fel încât să se realizeze un model clar de dungi aproape negre, a fost numit în unele ţări lemn-zebră, iar în altele lemn-tigru.
O altă caracteristică ce face ca lemnul să fie mai frumos este uimitoarea sa varietate de culori. Nu tot lemnul are culoarea maro. În India şi în Sri Lanka se găseşte abanos cu miez negru, în Africa de Vest, o specie de santal a cărui culoare variază de la roşu până la maro-violet, iar în America Centrală şi de Sud, mahon de un roşu intens. Din Brazilia provine lemnul roşu a cărui culoare este de un roşu-portocaliu strălucitor, însă, dacă este expus la anumiţi agenţi, culoarea se schimbă într-un maro-roşcat intens. Alte tipuri de lemn sunt verzi, altele roz. Din Alaska vine cedrul galben al cărui lemn este galben pal, iar sicomorul din Europa este şi mai pal. La capătul spectrului de culori se află lemnul alb, atât de pal, încât parcă n-ar avea deloc culoare.
Un alt lucru care îi atrage pe oameni este parfumul lemnului. Un lemn parfumat este ienupărul, pe care tâmplarii lui Solomon l-au folosit la acoperirea pardoselii templului (1 Împăraţi 6:15, NW). Probabil că parfumul lemnului de ienupăr se răspândea în aer şi, uneori, se amesteca cu parfumul tămâiei (2 Cronici 2:4). Ienupărul este renumit nu numai pentru parfumul său, ci şi pentru că este rezistent şi nu putrezeşte.
Ca un omagiu adus lemnului s-ar putea spune multe, foarte multe lucruri. Calităţile sale sunt atât de multe, încât ne putem întreba ce s-ar putea spune împotriva lui.
Lemnul — un dar
Este adevărat, nu toate esenţele de lemn rezistă la dăunători; nici nu rezistă toate sute de ani sau nu putrezesc. Motivul principal de îngrijorare în legătură cu clădirile construite din lemn îl constituie incendiile. Totuşi, în condiţii de căldură extremă, lemnul tare arde încet, îşi pierde rezistenţa încet şi, spre deosebire de oţel, trebuie să treacă mai mult timp până când se prăbuşeşte. Însă puţine locuinţe au în prezent grinzi şi stâlpi din lemn tare după modelul vechi. Prin urmare, va trebui să fugim cât putem de repede dintr-o casă aflată în flăcări.
Lemnul nu este un material de construcţii de calitate inferioară. Dimpotrivă, din lemnul care este ales bine şi folosit corect se poate construi o clădire bine izolată, care va putea fi folosită sute de ani. Unii specialişti susţin că aceasta nu va putrezi niciodată dacă o vom îngriji în mod corespunzător. Indiferent că este adevărat sau nu, lemnul este, cu siguranţă, unul dintre cele mai bune materiale de construcţii pe care Creatorul nostru ni le-a dăruit.
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Cupolele în formă de ceapă din vârful bisericii din lemn de pe insula din lacul Onega
[Provenienţa fotografiei]
Tass/Sovfoto
[Legenda fotografiilor de la pagina 18]
Templul japonez Horyuji construit din lemn