Utilizarea energiei vântului
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ŢĂRILE DE JOS
PALELE uriaşe ale rotorului se învârtesc în cerc. Ele se rotesc încet, constant, ca braţele unui înotător uriaş care se luptă, fără să obosească, împotriva unui curent ce îl ţine mereu pe loc. Aceste braţe însă se mişcă cu ajutorul curentului — nu împotriva lui. Curentul este vântul. Exceptând foşnetul lui, singurul zgomot care se aude este cel făcut de rotirea acestor braţe mecanice. Aceasta este o turbină eoliană, care generează energie electrică folosind energia vântului.
În ţinuturile bătute de vânturi ale unor ţări, cum ar fi Danemarca, Franţa, Germania, Ţările de Jos şi Statele Unite, răsar ici-colo din ce în ce mai multe astfel de turbine eoliene. În California, S.U.A., se găsesc deja peste 16 000 de turbine eoliene. La circa 50 de kilometri est de San Francisco, la Altamont Pass, se află o fermă eoliană, unde aproape 7 000 de turbine stau îngrămădite pe dealuri pentru a capta energie din vântul ce bate în mod constant aici. Despre toate turbinele eoliene de aici din California se spune că pot să genereze suficientă energie pentru a alimenta toate locuinţele din San Francisco şi din Washington.
Danemarca, înconjurată de mare, îndeplineşte şi ea toate condiţiile pentru a utiliza energia eoliană; aici există deja cam 3 600 de turbine eoliene. În 1991, în Ţările de Jos se găseau doar circa 300 de turbine eoliene, însă provinciile în care vânturile bat cel mai mult au fost de acord să crească numărul acestora la 3 000. În Anglia, cei care se ocupă cu planificarea în domeniul energetic speră şi ei să folosească vântul în aceeaşi măsură în ţara lor.
Bineînţeles, utilizarea energiei vântului nu este ceva nou. Gândiţi-vă numai la toate corăbiile care au navigat pe oceane, împinse de vânt, în vremurile când motorul încă nu se inventase. Timp de secole, morile de vânt au fost folosite pentru a pompa apa, pentru a măcina cerealele şi mirodeniile şi pentru a tăia lemnul cu fierăstrăul. În Ţările de Jos au mai rămas aproape 900 de astfel de monumente încântătoare. Multe dintre acestea încă mai pompează cu fidelitate apă; te poţi baza pe ele chiar şi atunci când se întrerupe alimentarea.
Cu un secol în urmă, profesorul danez Poul de la Cour a încercat pentru prima dată să folosească energia vântului pentru a genera curent electric. El a realizat la scară mică ceea ce a constituit părintele turbinei eoliene moderne din zilele noastre. Cu toate acestea, în secolul al XX-lea, omenirea a constatat că combustibilii minerali erau mult mai uşor de utilizat şi că furnizau o energie mai mare. La început, aceşti combustibili păreau să fie ieftini şi să se găsească din abundenţă; prin urmare, ei au eclipsat foarte repede vântul ca sursă de energie. Doar în 1973, odată cu criza petrolului, energia vântului a fost din nou luată în considerare în mod serios.
Avantaje pentru mediu
Criza petrolului i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să se gândească la ce anume se va întâmpla dacă rezervele de combustibili se vor epuiza. Alte soluţii, cum ar fi energia eoliană, au început să pară mai atrăgătoare. La urma urmei, vântul este o sursă inepuizabilă. De fapt, el se reînnoieşte în mod constant; în mare măsură este aşa cum a spus Biblia despre vânt: „Iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi mişcări circulare“ (Eclesiastul 1:6). În plus, energia eoliană nu ridică atâtea probleme în legătură cu mediul, cum este în cazul combustibililor minerali, care contribuie la fenomene înspăimântătoare, cum ar fi ploile acide, şi care pot accentua efectul de seră. Energia eoliană nu provoacă degajarea nici unei substanţe chimice.
Şi, deşi vântul nu este o formă de energie atât de concentrată ca ţiţeiul, gazele naturale sau cărbunele, el prezintă unele avantaje uimitoare. De exemplu, imaginaţi-vă o turbină eoliană care se roteşte uşor în adierea blândă a unui vânt de 10 kilometri pe oră. Deodată, vântul se intensifică, viteza dublându-se la 20 de kilometri pe oră. Cu cât creşte energia pe care turbina o generează cu ajutorul vântului? Se dublează? Nu. Iată ce explică revista New Scientist: „Energia eoliană variază în funcţie de cubul vitezei vântului“. Astfel că, atunci când viteza vântului se dublează, turbina furnizează o energie de opt ori mai mare! Aşadar, chiar şi o mică creştere a vitezei vântului înseamnă o creştere foarte mare a energiei generate de o turbină eoliană. Pentru a profita din plin de această lege cubică, cum mai este ea numită, turbinele eoliene sunt instalate de obicei pe vârfurile dealurilor, unde vântul se intensifică atunci când bate în rafale.
O altă caracteristică avantajoasă a energiei eoliene este faptul că ea nu necesită o reţea centralizată. O moară de vânt poate aduce sursa de energie aproape de utilizator. Echipamentul se instalează rapid şi este uşor de transportat. Vântul nu trebuie extras din mină, nici transportat, nici cumpărat. Aceasta înseamnă că energia nu este greu de distribuit, în special în comparaţie cu ţiţeiul neprelucrat, care trebuie să fie transportat în petroliere uriaşe. Când asemenea petroliere au suferit accidente, s-au produs în mod frecvent dezastre ecologice uriaşe — cum ar fi mareea neagră din Alaska, din anul 1989. Turbinele eoliene nu prezintă nici unul dintre aceste dezavantaje.
Unele dezavantaje
Aceasta nu înseamnă că energia eoliană este un panaceu la problemele energetice ale omenirii. O problemă dificilă de mare importanţă constă în caracterul imprevizibil al vântului. El poate să-şi schimbe direcţia în orice moment. Cercetătorii au căutat mult timp soluţii la această problemă. Un răspuns a fost concretizat în anii ’20, când inginerul francez Georges Darrieus a realizat o turbină eoliană cu ax vertical. Aceasta arată mai mult ca un uriaş mixer şi funcţionează indiferent de direcţia din care bate vântul. Variante ale acestei invenţii cu aspect ciudat funcţionează şi în zilele noastre. Cu toate acestea, vântul poate să se şi oprească în orice moment. Iar la cealaltă extremă se află vijeliile care se abat pe neaşteptate şi care pot strica palele rotorului şi turbina.
În mod surprinzător, una dintre obiecţiile care s-au făcut cel mai tare auzite în ce priveşte folosirea energiei eoliene este legată de mediu. În primul rând, turbinele eoliene de înaltă tehnicitate din zilele noastre sunt foarte diferite de construcţiile pitoreşti şi frumoase de altădată. Cele mari au o înălţime de nu mai puţin 100 de metri; cele de mărime medie sunt înalte de 40 de metri. Despre puţine turbine s-ar putea spune că sunt drăguţe. Este adevărat, multe linii de înaltă tensiune şi multe turnuri ale staţiilor radio s-ar putea să fie la fel de înalte, însă palele rotitoare ale turbinelor eoliene atrag atenţia mult mai mult.
Apoi mai este şi problema zgomotului. Unii se opun cu înverşunare instalării turbinelor eoliene în vecinătatea lor, din cauza zgomotului pe care îl fac. Însă este interesant că în cadrul unui studiu s-a constatat că o turbină de mărime medie din Cornwall, Anglia, produce cam acelaşi zgomot pe care l-aţi auzi dacă o maşină care merge cu 60 de kilometri pe oră ar trece la o distanţă de 7 metri de dumneavoastră. Nivelul zgomotului scade însă foarte mult cu distanţa. O persoană aflată la 300 de metri depărtare nu va auzi un zgomot mai mare decât cel dintr-o bibliotecă obişnuită. Pe lângă aceasta, vântul care acţionează turbina aproape că acoperă zgomotul. Este adevărat însă că atunci când într-un singur loc se găsesc sute de turbine eoliene — sau mii, cum este în Altamont Pass, California — zgomotul poate fi o problemă serioasă.
O altă problemă este legată de păsări. O organizaţie din Ţările de Jos care se ocupă cu protecţia păsărilor a atras recent atenţia împotriva construirii fermelor eoliene în locurile unde păsările se hrănesc şi se înmulţesc — deoarece, atunci când afară este întuneric sau ceaţă, ele s-ar putea să intre în palele rotorului. Potrivit unor estimări, într-o fermă eoliană olandeză care are 260 de turbine ar putea fi ucise în acest fel până la 100 000 de păsări în fiecare an. Cu toate acestea, alte studii au arătat că turbinele eoliene nu prea au consecinţe negative asupra vieţii păsărilor.
O poliţă de asigurare?
În pofida acestor obstacole, este evident faptul că energia eoliană poate să-şi aducă o contribuţie importantă la reducerea consumului mondial de combustibili minerali. În cartea sa Wind Energy Systems, profesorul Gary L. Johnson de la Universitatea din statul Kansas, S.U.A., arată că energia eoliană ar putea să lucreze alături de unele sisteme de generatoare mai convenţionale. El este de părere că, dacă sunt folosite în acest mod, „generatoarele eoliene pot fi considerate un fel de poliţă de asigurare împotriva unor probleme serioase legate de rezervele de combustibili“.
Nu peste mult timp, omul s-ar putea să aibă mare nevoie de o astfel de poliţă de asigurare. Ştirile din mass-media menţionează deseori nesfârşita căutare a omului după combustibil. În timp ce sapă după cărbune şi forează după ţiţei şi gaze naturale, el nu numai că epuizează aceste produse care nu pot fi înlocuite, ci, în unele locuri, el îşi poluează chiar şi propriul său mediu folosind aceşti combustibili! Între timp, vântul continuă să bată — curat, la nesfârşit şi, în cea mai mare parte, încă ignorat.
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
În multe ţări, mii de turbine eoliene generează energie electrică.
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Sute de astfel de monumente încântătoare mai există în prezent în Ţările de Jos.