Factorii care conduc la o instruire corespunzătoare

RECENT, pe prima pagină a ziarului The New York Times a apărut relatarea lui Latoya, o elevă de liceu în vârstă de 16 ani. Avea 11 ani, a mărturisit ea, când tatăl ei a început s-o bată şi s-o agreseze sexual. Mama ei, care se droga, îşi părăsise familia. „Locuinţa — se arăta în ziar — consta într-un apartament abandonat, fără toaletă, de fapt o cameră în care îi era prea teamă ca să mai poată dormi.“ Totuşi, Latoya era o fată de excepţie. În pofida tuturor acestor lucruri, la începutul acestui an, Latoya era preşedinta Societăţii de Onoare Naţională din liceu şi obţinuse calificativul „bine“ la cursurile facultative.

Ce anume poate face ca un elev care provine chiar şi dintr-un mediu rău să înveţe bine la şcoală? Deseori, o instruire corespunzătoare depinde de faptul că există un adult care să-i poarte de grijă copilului — de preferinţă unul sau ambii părinţi —, care să-l susţină şi să fie profund interesat de instruirea acestuia. O elevă din treapta a doua de liceu considera lucrul acesta atât de important, încât s-a simţit îndemnată să spună: „Copiii pot supravieţui în şcoală numai cu ajutorul părinţilor“.

Majoritatea profesorilor sunt de acord cu aceasta. Un profesor din New York susţinea următoarele: „Pentru fiecare elev care învaţă bine şi termină cu bine anii de şcoală — iar aceştia sunt mulţi la număr — există un părinte care a fost alături de el pas cu pas“.

Sprijinul părinţilor — un factor important

Anul trecut, revista Reader’s Digest a supus discuţiei următoarea întrebare: „De ce unii elevi se descurcă mai bine decât alţii?“ Una dintre concluzii a fost aceea că, „în şcoală, copiii care provin din familii unite au un avantaj“. Părinţii din aceste familii le acordă copiilor lor o atenţie iubitoare şi le transmit valori şi obiective veritabile. Însă un părinte a făcut următoarea remarcă: „Nu-i poţi oferi îndrumarea corespunzătoare dacă nu ştii ce se petrece la şcoală“.

O modalitate eficientă de a afla acest lucru este aceea de a merge în vizită la şcoală. O mamă care face aceasta a scris: „În timp ce treceam pe coridoarele şcolii în care învăţa fiica mea, am auzit cuvinte murdare şi obscene. Pretutindeni erau copii care se sărutau; dacă ceea ce am văzut ar fi fost un film, atunci vizionarea lui le-ar fi fost interzisă minorilor“. Vizitele la şcoală vă pot ajuta să vă imaginaţi cât de greu le este copiilor de astăzi să dobândească o instruire corespunzătoare, precum şi să ducă o viaţă morală.

Este semnificativ ceea ce a fost consemnat în publicaţia The American Teacher 1994: „Elevii care au fost victime ale violenţei foarte probabil că vor spune că părinţii lor iau rareori legătura cu şcoala, de pildă prin discuţii în particular cu profesorii, prin şedinţele cu părinţii sau în grup sau prin vizitele la şcoală“.

O mamă preocupată de aceasta a arătat ce trebuie să facă părinţii. „Mergeţi acolo!“, a spus ea. „Conducerea şcolii trebuie să ştie că vă interesează ceea ce învaţă copilul vostru. Eu merg deseori în vizită la şcoală şi asist la ore.“ O altă mamă sublinia importanţa faptului de a fi un sprijin pentru copil. Ea a explicat: „Copiii mei au mers la secretariatul şcolii ca să vorbească cu un consilier, dar, pur şi simplu, au fost ignoraţi. Când m-am dus a doua zi cu ei la şcoală, s-au dat peste cap ca să mă ajute pe mine . . . şi pe copii“.

Această mamă a patru băieţi a mai evidenţiat importanţa faptului de a vă interesa de activităţile şcolare care afectează direct instruirea copilului. „Vizitaţi şcoala atunci când puteţi să o faceţi, mergeţi la expoziţiile ştiinţifice ale elevilor — la orice activitate a copiilor la care sunt invitaţi şi părinţii“, a spus ea. „În felul acesta veţi avea posibilitatea să vă întâlniţi cu profesorii copilului vostru. Ei trebuie să vadă că voi consideraţi instruirea copilului drept un aspect foarte important al vieţii acestuia. Atunci când profesorii înţeleg acest lucru, ei sunt mult mai dispuşi să se ocupe şi mai mult de copilul vostru.“

Colaborarea cu profesorii

Poate că unii părinţi consideră că au lucruri mult mai importante de făcut în serile în care şcoala programează anumite şedinţe cu părinţii şi profesorii. Însă, în realitate, ce anume poate fi mai important decât faptul de a vă pune la dispoziţia celor care se străduiesc să-l ajute pe copilul vostru să dobândească o instruire corespunzătoare? Este esenţial ca între părinte şi profesor să existe o strânsă colaborare!

În Rusia există o modalitate excelentă de a consolida colaborarea părinte-profesor. Toate temele şcolare sunt consemnate în ceea ce se numeşte „dnievnik“ — o agendă în care sunt consemnate activităţile zilnice. Elevul trebuie să aibă dnievnik-ul cu el la fiecare oră şi să-l prezinte la cererea profesorului. Elevii trebuie să le arate părinţilor dnievnik-ul, iar aceştia trebuie să-l semneze în fiecare săptămână. După cum observa Victor Lobaciov, din Moscova, tată al unor copii de vârstă şcolară, „aceste informaţii îi ajută pe părinţi să fie la curent cu temele şi cu mediile copiilor lor“.

Însă profesorii de astăzi se plâng deseori că părinţii nu se interesează de instruirea copiilor lor. Un profesor de la un liceu din Statele Unite a spus că, odată, el le-a trimis părinţilor 63 de scrisori, prin care îi informa despre slabele rezultate la învăţătură ale copiilor lor. Numai trei părinţi i-au răspuns luând legătura cu el!

Într-adevăr, este trist acest fapt! Părinţii ar trebui să fie foarte interesaţi de instruirea copiilor lor, responsabilitate care le revine în primul rând lor. Un învăţător a prezentat lucrurile într-un mod realist, spunând: „Obiectivul principal al învăţământului este acela de a-i sprijini pe părinţi în formarea unor adulţi tineri, care să aibă simţul responsabilităţii“.

Astfel, părinţii trebuie să ia iniţiativa şi să-i cunoască pe profesorii copilului lor. Un părinte a spus că „profesorii trebuie să simtă că pot să te sune la orice oră“. Iar părinţii trebuie să-i invite pe profesori — chiar să-i încurajeze — să le vorbească deschis despre copilul lor. Părinţii ar trebui să le pună unele întrebări concrete, de genul: Vă creează vreo problemă copilul meu? Este respectuos? Este prezent la toate orele? Soseşte la timp?

Ce faceţi în cazul în care profesorul spune ceva neplăcut despre copilul vostru? Nu trageţi imediat concluzia că cele spuse nu sunt adevărate. Din nefericire, numeroşi tineri care par să ducă o viaţă onorabilă acasă sau la locul de închinare duc, de fapt, o viaţă duplicitară. Aşadar, ascultaţi-l pe profesor cu mult respect şi verificaţi ceea ce spune.

Când copilul vine acasă

Ca părinte, cum vă simţiţi atunci când vă întoarceţi acasă de la muncă? Stresat? Frustrat? Copilul vostru se poate simţi chiar mai rău atunci când se întoarce de la şcoală. Având în vedere acest lucru, un tată a sugerat: „Faceţi-i să-şi dorească să se întoarcă acasă. Probabil că au avut o zi foarte grea“.

Desigur, atunci când este posibil, este de preferat ca unul dintre părinţi să fie acasă la sosirea copilului. O mamă spunea în acest sens următoarele: „Copiii nu-ţi pot spune cum le merge dacă nu eşti acasă ca să discuţi cu ei. De aceea fac tot posibilul să fiu acasă atunci când se întorc ei“. Un părinte trebuie să ştie nu numai ce face copilul său, ci şi ce gândeşte şi ce simte el. Pentru a realiza aceasta este nevoie de timp, de efort şi de tatonări făcute cu blândeţe (Proverbele 20:5). Este importantă comunicarea zilnică.

Un profesor de la o şcoală generală din New York a declarat: „La un moment dat, valorile unui sistem şcolar în criză i-au fost transmise, probabil, copilului vostru“. De aceea, el ne sfătuieşte: „Fiţi atenţi la ceea ce se petrece în inima copilului. Faceţi-vă timp ca, indiferent cât de obosiţi sunteţi, să scoateţi valorile greşite şi să le înlocuiţi cu cele corecte“. — Proverbele 1:5.

În mod asemănător, un profesor de liceu cu experienţă ne-a dat sfatul următor: „În loc să întrebaţi pur şi simplu ce s-a întâmplat la şcoală, ar fi mai bine dacă i-aţi pune unele întrebări precise şi concrete despre ziua respectivă şi despre activităţile pe care le-a efectuat. Acest lucru nu trebuie făcut într-un mod rigid sau iscoditor, ci conversând cu copilul pe un ton obişnuit“.

Richard W. Riley, ministrul învăţământului al Statelor Unite, a spus: „Discutaţi deschis cu copiii voştri, în special cu adolescenţii voştri, despre pericolele pe care le prezintă drogurile şi alcoolul şi despre valorile pe care doriţi să şi le însuşească. Aceste discuţii personale, oricât de stânjeniţi v-ar face să vă simţiţi, pentru ei pot însemna salvarea vieţii“.

Un părinte, îndeosebi unul care are responsabilităţi într-o congregaţie creştină, nu trebuie să lase niciodată impresia că este prea ocupat ca să-şi asculte copiii. Chiar dacă s-ar putea ca ceea ce auziţi să nu vă placă, prin expresia feţei şi prin gesturi faceţi-i pe copii să înţeleagă că vă face plăcere ca ei să vă vorbească deschis. O elevă spunea: „Nu vă scandalizaţi atunci când copilul vă vorbeşte despre droguri sau despre relaţiile sexuale din şcoală“.

Din cauza degradării vieţii de familie, astăzi există multe persoane care intră în categoria celor ‘orfani’ (Iov 24:3; 29:12; Psalmul 146:9). De obicei, în congregaţia creştină există persoane care pot să-i ajute pe cei tineri care au nevoie de ajutor. Poţi şi tu să-i ajuţi?

Încurajaţi studierea şi asumarea responsabilităţii

Cei mai mulţi tineri nu sunt atât de silitori la şcoală cât este Latoya, tânăra menţionată la începutul articolului. Majoritatea au nevoie de multă încurajare ca să studieze. Joseph Fernandez, fost rector al unei universităţi din New York, a spus despre propriii săi copii: „Noi le-am stabilit acasă perioade de studiu obligatorii. Le-am pus la dispoziţie cărţi, i-am îndemnat să meargă la bibliotecă şi am stabilit ca priorităţi şcoala şi tot ce implică ea“.

Un alt director de şcoală a spus: „Trebuie să ne înconjurăm copiii cu cărţi şi cu povestiri aşa cum o facem cu televizorul, cu filmele, cu casetele video şi cu străzile cu magazine“. Atunci când copiii îşi fac temele, părinţii pot face în aşa fel, încât să fie şi ei prin apropiere, efectuând studiu personal sau citind. Procedând astfel, copiii voştri pot vedea că voi apreciaţi instruirea.

În multe cămine, televizorul este cel mai mare obstacol în calea învăţării. „Până la vârsta de 18 ani — spunea un educator — , tinerii au petrecut 11 000 de ore în clasă şi 22 000 de ore în faţa televizorului.“ Poate că este necesar ca părinţii să reducă din timpul pe care copiii îl petrec în faţa televizorului, iar aceasta o pot face, probabil, numai dacă ei înşişi se uită ocazional la televizor. În plus, străduiţi-vă să învăţaţi ceva împreună cu copiii voştri. Citiţi împreună. Faceţi-vă zilnic timp ca să le controlaţi temele.

La şcoală, copiii voştri vor primi multe teme de pregătit. Şi le vor face ei? Probabil că da, dacă i-aţi învăţat să se achite de responsabilităţile pe care le au acasă. O modalitate principală în care puteţi face acest lucru este aceea de a le încredinţa în fiecare zi anumite însărcinări. Apoi cereţi-le să le îndeplinească după un anumit program. Este adevărat, această deprindere va pretinde multe eforturi din partea voastră, însă copiii voştri vor învăţa astfel să aibă simţul responsabilităţii, ceea ce le va fi foarte util în şcoală şi, mai târziu, în viaţă.

Străduinţa elevului — un factor esenţial

Consilierul Arthur Kirson a arătat care este o altă modalitate de a obţine o instruire corespunzătoare, spunând următoarele despre Latoya, tânăra amintită la început: „Când am cunoscut-o prima dată, era după unul dintre incidentele majore pe care le avusese acasă. Priviţi acest copil care şade şi are faţa plină de zgârieturi [lăsate probabil de tatăl său în urma abuzului]. Singurul lucru care am văzut că o preocupa au fost temele“.

Într-adevăr, un factor principal de a dobândi o instruire corespunzătoare este acela ca elevul să se dedice cu seriozitate învăţăturii. Un tânăr new-yorkez a constatat următoarele: „În şcolile din prezent, singurii factori care fac ca un elev să tragă foloase sunt motivaţia interioară şi disciplina elevului“.

De exemplu, un profesor i-a spus unei mame care era preocupată de instruirea fiului ei următoarele: „Nu vă îngrijoraţi, doamnă Smith. Justin este atât de isteţ, încât nu este necesar să ştie să scrie corect. Va avea o secretară care să scrie în locul lui“. Indiferent cât de isteţ este un copil, este important ca acesta să înveţe să scrie şi să citească — inclusiv să facă compuneri inteligibile, să scrie caligrafic şi corect din punct de vedere ortografic.

Este surprinzător faptul că unii profesori nu au protestat atunci când renumitul psiholog Carl Rogers a afirmat: „Nimeni nu ar trebui să încerce vreodată să înveţe un lucru căruia nimeni nu-i vede importanţa“. Ce este greşit în această afirmaţie? Este limpede că, deseori, un copil nu întrevede valoarea pe care o are în viitor ceea ce i se cere să înveţe. În multe cazuri, valoarea respectivă este înţeleasă abia mai târziu în viaţă. Evident, pentru ca un copil să primească o instruire corespunzătoare este necesar ca personal să se străduiască în acest sens!

Cindy, în vârstă de 14 ani şi elevă în clasa a noua, este un bun exemplu în acest sens. Iată ce a spus ea: „Stau după orele de şcoală şi discut cu profesorii ca să-i cunosc. Încerc să-mi dau seama ce aşteaptă aceştia de la elevi“. Mai mult, ea este atentă la ore şi îşi face temele. Când participă la ore sau când citesc, elevii silitori au obiceiul să aibă la îndemână creion şi hârtie ca să-şi poată lua notiţe utile.

La fel de important pentru dobândirea unei instruiri corespunzătoare este hotărârea de a evita asocierile rele. Cindy a declarat: „Întotdeauna îi caut pe cei care au principii morale sănătoase. De exemplu, îmi întreb colegele de clasă ce părere au despre faptul că cutare sau cutare consumă droguri sau că se culcă cu cine se nimereşte. Dacă ele spun ceva de genul: «Şi ce-i rău în asta?», îmi dau seama că ele nu constituie un anturaj sănătos. Dar, dacă vreuna dintre colege este într-adevăr dezgustată de un comportament ca acesta şi spune că ea vrea să fie altfel decât ceilalţi, atunci prefer să stau cu ea în timpul pauzei“.

Există, cu siguranţă, multe obstacole în calea dobândirii unei instruiri corespunzătoare. Însă o astfel de instruire este posibilă dacă atât elevii, cât şi părinţii folosesc sugestiile amintite. În continuare vom analiza o altă posibilitate care vă poate ajuta foarte mult să obţineţi o instruire corespunzătoare.

[Chenarul de la pagina 7]

Răsfăţ sau disciplină iubitoare?

Biblia ne avertizează că răsfăţarea celor tineri duce la dezastru (Proverbele 29:21). Fiind de aceeaşi părere, Albert Shanker, preşedintele Federaţiei Americane a Profesorilor, a declarat: „Există părinţi care cred că este bine pentru copiii lor dacă le satisfac acestora toate mofturile. Şi ştim că acest lucru este greşit“.

Chiar şi mulţi tineri ştiu că o astfel de răsfăţare este greşită. La începutul acestui an, într-un ziar din Massachusetts erau consemnate următoarele: „În urma unui sondaj efectuat în West Springfield în rândul a 1 572 de elevi din clasele a şasea până într-a douăsprezecea s-a ajuns la concluzia că tinerii din această categorie de vârstă consumă droguri şi alcool nu atât din cauza presiunilor provenite din partea anturajului, cât mai ales din cauza «indulgenţei părinţilor»“.

Răsfăţarea celor tineri a contribuit şi la proliferarea promiscuităţii. Într-adevăr, aşa cum spune Biblia, neaplicarea disciplinării aduce ruşine familiei. — Proverbele 29:15.

[Chenarul de la pagina 10]

Ce pot face părinţii

✔ Familiarizaţi-vă cu şcoala la care învaţă copilul vostru, cu obiectivele şi cu atitudinea acesteia faţă de valorile şi convingerile voastre.

✔ Familiarizaţi-vă cu profesorii copilului vostru şi străduiţi-vă să fiţi în relaţii bune, colaborând cu ei.

✔ Manifestaţi un viu interes faţă de temele copilului vostru. Citiţi frecvent împreună cu el.

✔ Verificaţi ce anume vizionează la televizor copilul vostru şi cât timp foloseşte în acest scop.

✔ Supravegheaţi deprinderile de alimentaţie ale copilului vostru. Gustările pot avea efecte negative asupra puterii lui de concentrare.

✔ Asiguraţi-vă că copilul vostru doarme suficient. Copiii obosiţi nu învaţă bine.

✔ Încercaţi să vă ajutaţi copilul să-şi aleagă prieteni de valoare.

✔ Fiţi cel mai bun prieten al copilului vostru. El are nevoie de toţi prietenii maturi pe care şi-i poate face.

Ce pot face copiii

✔ Cu ajutorul părinţilor voştri, fixaţi-vă unele obiective privind instruirea voastră şi modalităţile în care să le realizaţi. Discutaţi cu profesorii voştri despre aceste obiective.

✔ Alegeţi-vă cu atenţie profilurile şcolare cu ajutorul profesorilor şi al părinţilor. Materiile facultative uşoare nu sunt, în general, cele mai bune.

✔ Străduiţi-vă să fiţi în relaţii bune cu profesorii. Vedeţi ce pretenţii au aceştia de la voi. Discutaţi cu ei despre progresele pe care le faceţi şi despre problemele cu care vă confruntaţi.

✔ Fiţi foarte atenţi la ore. Nu vă lăsaţi angrenaţi într-un comportament care să-i deranjeze pe cei din jur.

✔ Daţi dovadă de înţelepciune în alegerea prietenilor. Ei vă pot ajuta sau vă pot împiedica să progresaţi la şcoală.

✔ Faceţi-vă cât mai bine posibil temele şi îndepliniţi-vă însărcinările încredinţate. Rezervaţi-vă timp pentru ele. Rugaţi-i pe părinţii voştri sau pe un alt adult matur să vă ajute dacă este cazul.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Ascultaţi plini de respect atunci când un profesor se plânge de copilul vostru.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Întrebaţi-l pe copil în fiecare zi ce s-a întâmplat la şcoală.