Părinţi — Sprijiniţi-vă copiii!

PĂRINŢII vor pentru copiii lor tot ce este mai bun. Într-adevăr, apostolul creştin Pavel i-a instruit pe taţi să-şi crească copiii în disciplina lui Dumnezeu (Efeseni 6:4). În antichitate, regele Solomon i-a sfătuit pe tineri: „Dă atenţie celor spuse de tatăl tău şi de mama ta. Învăţătura lor îţi va îmbunătăţi caracterul“. — Proverbele 1:8, 9, Today’s English Version.

Prin urmare, ce rol joacă şcoala în cadrul măsurilor luate de părinţi în vederea instruirii copiilor? Şi care ar trebui să fie relaţia dintre părinţi şi profesori?

Rolul părinţilor şi al profesorilor

„Părinţii sunt . . . cei mai importanţi educatori ai copiilor lor“, afirmă Doreen Grant, autoarea unui studiu referitor la influenţa exercitată de şcoală asupra mediului familial. Dar, dacă sunteţi părinte, această idee poate fi greu de acceptat.

Poate că observaţi că metodele de instruire s-au schimbat mult de când aţi terminat dumneavoastră şcoala. La ora actuală se predau la şcoală materii până nu demult necunoscute, ca de exemplu mijloacele de comunicare în masă, educaţia sanitară şi microelectronica. Acest lucru i-a determinat pe unii părinţi să reducă la minimum contactul cu şcoala. „Când stă de vorbă cu profesorul copilului său, chiar şi adultul cel mai sigur de sine se poate simţi ca un copil de cinci ani, înalt de un metru şi douăzeci de centimetri“, scrie Dr. David Lewis în cartea Help Your Child Through School (Ajutaţi-vă copilul în anii de şcoală). „În loc să discute cu profesorii de la egal la egal despre problemele sau temerile lor, unii părinţi recurg la un comportament infantil.“

Într-adevăr, unii părinţi iau legătura cu profesorii copilului lor doar atunci când se ivesc probleme grave. Şi chiar şi atunci, de cele mai multe ori, o fac numai pentru a se plânge. Cu toate acestea, părinţii pot contribui în foarte mare măsură la instruirea copiilor lor colaborând cu profesorii. Există mulţi părinţi care fac acest lucru.

În calitate de părinţi aveţi responsabilitatea să analizaţi cu interes ceea ce învaţă copiii voştri la şcoală. De ce? Deoarece profesorii, în calitatea lor de cadre didactice, vă reprezintă din punct de vedere moral. Valorile pe care ei le susţin îi influenţează pe elevi, deoarece, pentru copii, profesorii constituie un model. În ceea ce-i priveşte, majoritatea profesorilor sunt dispuşi să colaboreze cu părinţii elevului.

Directorul unei şcoli din sudul Germaniei le-a scris părinţilor: „Noi, profesorii, ne-am dat acum seama mai bine decât în anii trecuţi că o întreagă serie din elevii noştri, îndeosebi cei care au început şcoala [în Germania, la şase ani], sunt şi acum în mare măsură insensibili, cruzi şi, efectiv, prost crescuţi. Mulţi sunt total nestăpâniţi şi nu cunosc nici o limită; nu au nici un simţ al vinovăţiei; sunt extrem de egoişti şi antisociali şi devin agresivi fără nici un motiv evident, strângându-i pe alţii de gât şi lovindu-i cu picioarele“.

Acest cadru didactic a continuat: „Deşi, ca urmare a acestui fapt, noi, profesorii, ne confruntăm cu greutăţi mult mai mari, nu vrem să ne plângem. Dar trebuie să recunoaştem că, în ciuda tuturor eforturilor depuse, şcoala nu poate de una singură să-i instruiască şi să-i educe pe copii. Am vrea să vă îndemnăm pe dumneavoastră, dragi părinţi, să faceţi mai mult pentru copiii dumneavoastră, nelăsând pe seama televizorului sau a străzii ceea ce în realitate vă revine dumneavoastră: [responsabilitatea] de a le dezvolta personalitatea, învăţându-i cum să se comporte“. — Sublinierea noastră.

Nici chiar atunci când profesorii fac astfel de apeluri mulţi părinţi nu sunt dispuşi să colaboreze. „Nu pentru că le-ar lipsi interesul, timpul sau încrederea — susţine David Lewis —, ci pentru că sunt ferm convinşi că succesul sau insuccesul pe care îl are un copil la şcoală depinde mai puţin de modul în care este crescut şi foarte mult de bagajul lui genetic.“ Dar această concepţie este, indiscutabil, eronată.

Aşa cum problemele familiale influenţează deseori randamentul şcolar al copilului, în mod asemănător, o atmosferă plăcută în familie îl poate ajuta să beneficieze din plin de şcoală. În urma unui sondaj a reieşit că „succesul sau insuccesul de la şcoală depinde mai mult de familie decât de şcoală“. Iată, în acest sens, ce spune cartea How to Help Your Child Through School: „Chiar şi cei mai ocupaţi părinţi trebuie să recunoască faptul că atitudinea lor — interesul pe care îl arată, încurajările şi sprijinul pe care îl acordă, fie şi de la distanţă — poate fi hotărâtoare pentru progresul copilului“.

Ce puteţi face, aşadar, pentru a realiza o bună colaborare cu profesorii copilului dumneavoastră?

Sprijiniţi-vă copiii!

1) Interesaţi-vă în mod activ de ceea ce învaţă copilul dumneavoastră la şcoală. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este acela când copilul dumneavoastră începe să meargă la şcoală. În general, copiii mici acceptă mai uşor ajutorul oferit de părinţi decât adolescenţii.

Citiţi împreună cu copiii dumneavoastră. „Aproximativ 75% din instruirea formală se realizează prin intermediul cititului“, spune David Lewis. Astfel, puteţi avea un rol primordial în a vă ajuta copiii să citească fluent. Conform opiniei unor cercetători, se pare că copiii care sunt ajutaţi acasă de părinţi să citească, progresează deseori mai bine decât cei care învaţă să citească la şcoală, ajutaţi de profesori specializaţi.

În mod asemănător, vă puteţi ajuta copilul să scrie şi chiar să socotească. „Nu trebuie să fii un geniu în matematică pentru a-l ajuta să înţeleagă noţiunile matematice de bază“, spune educatorul Ted Wragg. Evident, în cazul în care şi dumneavoastră aveţi nevoie de ajutor în aceste domenii, nu permiteţi ca lipsa de pregătire să vă împiedice de a vă interesa în mod sincer de ceea ce învaţă copilul dumneavoastră.

2) Consultaţi-l pe profesorul copilului dumneavoastră cu privire la programa şcolară. Cercetând programa, veţi afla ce anume va învăţa copilul dumneavoastră. Dacă veţi face acest lucru înainte de începerea anului şcolar, veţi fi în măsură să cunoaşteţi ce anume ar putea crea probleme. În acest caz, o discuţie cu profesorul referitor la modul în care vă pot fi respectate dorinţele, în calitate de părinte, va netezi calea spre o bună colaborare. Profitaţi de şedinţele pe care le organizează şcoala pentru a le oferi profesorilor posibilitatea de a-i cunoaşte pe părinţi. În cazul în care şcoala le permite părinţilor ca, în anumite zile, să asiste la ore, duceţi-vă şi staţi de vorbă cu profesorii copilului dumneavoastră. Astfel de contacte sunt de mare valoare, îndeosebi atunci când se ivesc probleme.

3) Ajutaţi-vă copilul să facă anumite opţiuni. Străduiţi-vă să cunoaşteţi ce anume îi place şi ce anume îi displace copilului dumneavoastră. Discutaţi despre anumite obiective ce merită a fi atinse. Dacă există posibilitatea de a alege anumite materii opţionale, consultaţi-vă cu profesorii pentru a cunoaşte toată gama de opţiuni. Ei vor şti să vă spună dacă, în cadrul programei, există anumite aspecte care condiţionează alegerea unei anumite materii.

Neînţelegerile penibile pot fi evitate prin intermediul unui dialog deschis. Multe şcoli insistă pe lângă elevii mai capabili ca să urmeze o instruire superioară. Dar elevii care aleg să se dedice ministerului creştin evită în general să petreacă ani îndelungaţi cu studiile universitare. În cazul în care optează totuşi pentru o instruire suplimentară ei preferă să înveţe acele materii care îi vor ajuta să-şi găsească o slujbă cu ajutorul căreia să se întreţină. Uneori, profesorii conştiincioşi interpretează în mod greşit această alegere drept o respingere a tuturor noţiunilor pe care ei au încercat să li le predea elevilor. Dacă le veţi vorbi cu răbdare profesorilor despre posibilităţile suplimentare de instruire ce li se deschid copiilor dumneavoastră în domeniul ales de ei, îi veţi asigura că părinţii creştini doresc cu adevărat ca copiii lor să continue să înveţe.a

Un mod corect de depăşire a problemelor

Veţi putea evita multe îngrijorări şi multe neplăceri legate de instruirea copiilor dumneavoastră dacă vă veţi aminti că la baza unei colaborări fructuoase stă o bună comunicare. — Vă rugăm să vedeţi chenarul intitulat „Paşi necesari în vederea unei bune comunicări între părinţi şi profesori“.

În loc să vă plângeţi sau să criticaţi, sprijiniţi-vă copilul consultându-vă şi colaborând cu profesorii. În felul acesta vă veţi ajuta copilul să tragă foloase optime din anii de şcoală.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 10]

Paşi necesari în vederea unei bune comunicări între părinţi şi profesori

1. Încercaţi să faceţi cunoştinţă cu profesorii copilului dumneavoastră.

2. Verificaţi de două ori veracitatea datelor pe care le deţineţi înainte de a face vreo plângere.

3. Dacă sunteţi supărat sau nervos, calmaţi-vă întotdeauna înainte de a discuta cu profesorul.

4. Înainte de a vă întâlni cu profesorul, scrieţi pe o hârtie întrebările pe care doriţi să le puneţi şi obiectivele pe care doriţi să le atingeţi.

5. Exprimaţi-vă punctul de vedere în mod ferm şi clar şi colaboraţi cu profesorul pentru a vedea ce anume puteţi face concret pentru depăşirea eventualelor probleme.

6. Puneţi-vă în locul profesorului. Întrebaţi-vă ce aţi face dacă aţi fi în locul lui. Acest lucru vă va ajuta să găsiţi o soluţie satisfăcătoare.

7. Ascultaţi cu atenţie şi vorbiţi numai atunci când trebuie. Dacă există ceva ce nu înţelegeţi, nu vă fie teamă să întrebaţi. Dacă nu sunteţi de acord cu un anumit lucru, spuneţi şi explicaţi cu amabilitate motivul.

— Conform lucrării Help Your Child Through School, de dr. David Lewis.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Citiţi împreună cu copilul.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Mergeţi la profesor şi staţi de vorbă cu el despre programa şcolară.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Ajutaţi-vă copilul să facă anumite opţiuni.