Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • g96 8/1 pag. 24–25
  • Aeroportul „Kanku“ — Se vede, dar nu se aude

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Aeroportul „Kanku“ — Se vede, dar nu se aude
  • Treziți-vă! – 1996
  • Subtitluri
  • Materiale similare
  • Un aeroport silenţios
  • „Înălţarea insulei“
  • Uriaşă, dar compactă
  • Un aeroport care merită văzut
  • Dintr-o mică insulă într-un aeroport aglomerat
    Treziți-vă! – 1998
  • Nevoia unui zbor mai sigur
    Treziți-vă! – 2002
  • Insula care a apărut şi apoi a dispărut
    Treziți-vă! – 2004
  • Un paradis pe o insulă de nisip
    Treziți-vă! – 2006
Vedeți mai multe
Treziți-vă! – 1996
g96 8/1 pag. 24–25

Aeroportul „Kanku“ — Se vede, dar nu se aude

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA

DACĂ vă apropiaţi cu avionul de Aeroportul Internaţional Kansai, veţi vedea o insulă purtând sigla „Kansai“ în engleză.a Această insulă japoneză este situată în golful Osaka, la aproximativ 5 kilometri de ţărm. Nu se poate vedea nimic altceva decât aeroportul şi clădirile aferente. De fapt, insula a fost construită ca să fie folosită drept aeroport. Dat în folosinţă în septembrie 1994, aeroportul este supranumit Kanku, o abreviere a denumirii japoneze: Kansai Kokusai Kuko.

Un pod prevăzut cu autostradă, lung de 3,75 kilometri, leagă insula-aeroport de insula principală, făcând posibil accesul la aeroport pe şosea şi pe calea ferată. Insula este dotată cu port pentru servicii navale şi de transbordare. Dar de ce a trebuit să se construiască o insulă complet nouă pentru un aeroport?

Un aeroport silenţios

Numărul tot mai mare de turişti şi de vizitatori ai zonei Kansai a dus la creşterea numărului de avioane care huruie deasupra zonei rezidenţiale din jurul Aeroportului Internaţional Osaka. Pentru ca locuitorii din zonă să fie feriţi de poluarea fonică, traficul aerian a fost interzis între orele 9,00 seara şi 7,00 dimineaţa. Din 1974 încoace nu a mai fost permisă creşterea numărului de zboruri internaţionale. Astfel, a devenit imperios necesară construirea unui aeroport care să satisfacă cerinţele de transport aerian pentru tot mai mulţi pasageri şi pentru tot mai multe mărfuri, aceasta fără să-i deranjeze fonic pe locuitorii insulei principale.

Un aeroport care să poată fi folosit la orice oră din zi şi din noapte fără să deranjeze — aceasta a constituit o reală provocare pentru cei implicaţi în proiect. Singura soluţie valabilă a fost aceea de a construi departe de locuinţele oamenilor o insulă-aeroport. Într-adevăr un proiect-mamut!

Autorităţile guvernamentale şi cele locale, precum şi oamenii de afaceri din zonă au finanţat acest proiect în valoare de 51 de miliarde de dolari, iar pentru construirea şi funcţionarea noului aeroport au apelat la o firmă particulară. Domnul Keisuke Kimura, vicepreşedintele executiv al Companiei Aeriene Internaţionale Kansai, a declarat revistei Treziţi-vă! următoarele: „Fiind o firmă particulară, nu ne-am putut permite să pierdem mult timp cu construirea insulei. Lucrul trebuia făcut rapid“.

„Înălţarea insulei“

Să recuperezi teren de-a lungul ţărmului este dificil, dar să înalţi o insulă la 5 kilometri depărtare de ţărm este şi mai dificil. Pentru înălţarea acestei insule-aeroport, cu o suprafaţă de 511 hectare, au fost necesari 180 de milioane de metri cubi de nisip şi pământ, care au fost aşezaţi alternativ cu straturile de gunoi. „Aceasta echivalează cu 73 de piramide — toate de dimensiunea piramidei celei mai mari, a faraonului Kheops“, explică dl Kimura.

Pe fundul oceanului, la o adâncime medie de 18 metri, se află un strat moale de argilă din care a trebuit scoasă apa. „Pentru drenarea solului şi pentru consolidarea fundaţiei, în acest strat au fost introduşi un milion de piloni de nisip, cu un diametru de 40 de centimetri. Sub greutatea straturilor alternate de pământ şi gunoi, apa a ieşit din stratul moale de pământ înalt de 20 de metri, acesta comprimându-se până la 14 metri“, explică dl Kenichiro Minami, directorul proiectului terenului de depozitare alternativă a gunoaielor. „Cel mai mult ne-am temut de o depunere inegală a subsolului. Cu ajutorul calculatorului am determinat cu exactitate unde trebuie amplasat terenul, astfel încât depunerea să fie uniformă“.

În final, înălţimea terenului format din straturi de pământ şi straturi de gunoi a atins 33 de metri, ceea ce echivalează cu înălţimea unei clădiri cu 10 etaje. Cu toate acestea, datorită greutăţii terenului, fundul oceanului s-a adâncit şi continuă să se adâncească. S-a calculat că, în decurs de 50 de ani, fundul oceanului se va mai adânci cu 1,5 metri, astfel încât insula va rămâne cu 4 metri deasupra nivelului mării.

În 1991, înainte chiar ca insula să fi fost formată în întregime, lucrările de construire a aerogării şi a turnului de control fuseseră deja începute. După mai mult de şapte ani de muncă susţinută, construirea insulei, a aeroportului şi a clădirilor aferente era terminată.

Uriaşă, dar compactă

La sosire, pe pasageri îi aşteaptă o surpriză plăcută. „Când am ajuns la locul de ridicare a bagajelor, geamantanele noastre erau deja acolo“, spune un călător din Statele Unite. Cum se explică acest flux continuu? „Aerogara este uriaşă, dar compactă“, afirmă dl Kazuhito Arao, directorul acesteia. „Pasagerii nu trebuie să treacă prin labirintul atât de caracteristic aeroporturilor internaţionale.“

Structura aerogării pentru pasageri este simplă, dar unică în felul ei. Clădirea principală este astfel proiectată, încât se evită deplasarea inutilă a pasagerilor. Pasagerii indigeni pot trece din gară direct la punctul de control al biletelor şi apoi la poarta de îmbarcare, fără să mai urce sau să mai coboare vreo scară.

Din clădirea principală, unde sunt amplasate punctele de control al biletelor, birourile de imigrare şi vama, se întind spre nord şi spre sud două aripi ale clădirii, lungi de câte 700 de metri, care duc la cele 33 de porţi de îmbarcare. Pasagerii care folosesc porţile mai îndepărtate de clădirea principală pot folosi sistemul de tranzit automat, aşa-numita Navetă de Aripă. Ea duce pasagerii la poarta dorită în numai cinci minute — în acestea fiind inclus şi timpul de aşteptare a navetei.

Un aeroport care merită văzut

„Fiind un aeroport amplasat în întregime pe mare, acesta nu are nici un obstacol în jur“, spune dl Arao. „Într-adevăr, am auzit că piloţii spun că este un aeroport pe care aterizezi cu uşurinţă“, afirmă dl Kimura.

Şi alţii sunt impresionaţi de aspectul lui. Stilul aparte al aerogării, construită sub formă de aripi de avion, i-a atras pe mulţi turişti în Kanku. Acestora le face plăcere să privească avioanele care decolează şi aterizează pe această neobişnuită insulă-aeroport. „Pentru turiştii care vizitează aeroportul a fost necesar să construim deasupra secţiei de întreţinere o platformă de observare, deşi iniţial nu aveam în plan aşa ceva“, declară dl Kimura. În fiecare zi vin aici în medie 30 000 de oameni numai ca să viziteze aeroportul.

Dacă mergeţi în Japonia în apropiere de regiunea Kansai, vă invităm să aterizaţi sau să decolaţi cu avionul la Kanku — un aeroport care poate fi văzut, dar nu poate fi auzit de vecinii săi.

[Notă de subsol]

a Kansai este o regiune din vestul Japoniei care include oraşele comerciale Osaka şi Kobe, precum şi centrele istorice Kyoto şi Nara. Kokusai kuko înseamnă „aeroport internaţional“.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Kansai International Airport Co, Ltd.

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2025 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează