O lume fără automobile?

VĂ PUTEŢI imagina o lume fără autovehicule? Sau puteţi să menţionaţi o invenţie care pe parcursul secolului al XX-lea să fi schimbat în profunzime stilul de viaţă şi comportamentul oamenilor aşa cum au făcut-o ele? Fără automobile, lumea n-ar mai fi avut motele şi nici restaurante sau cinematografe în aer liber pentru automobilişti. Însă ceea ce este şi mai important, fără autobuze, taxiuri, maşini sau camioane, cum aţi fi putut ajunge la serviciu? Dar la şcoală? Cum şi-ar fi adus agricultorii şi industriaşii produsele pe piaţă?

„Una din şase companii americane depinde de fabricarea, distribuirea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor sau de folosirea acestora“, declară The New Encyclopædia Britannica, adăugând că „vânzările şi chitanţele de primire înregistrate de firmele de autoturisme reprezintă mai mult de o cincime din comerţul cu ridicata şi mai mult de o pătrime din comerţul cu amănuntul din această ţară. În cazul altor ţări, proporţiile sunt întrucâtva mai mici, însă Japonia şi ţările din Europa Occidentală s-au apropiat vertiginos de nivelul american“.

Cu toate acestea, unii spun că o lume fără autovehicule ar fi mai bună. Ei susţin acest lucru având două motive fundamentale.

Un blocaj mondial

Dacă v-aţi învârtit vreodată la nesfârşit, căutând un loc de parcare, atunci nu trebuie să vi se spună că, deşi maşinile sunt bune, lucrurile nu stau la fel şi atunci când într-o zonă aglomerată există prea multe maşini. Sau, dacă aţi fost vreodată prins într-un blocaj rutier îngrozitor, ştiţi cât de frustrant este să fii închis într-un autovehicul care este proiectat să se deplaseze, dar care a fost obligat să stea pe loc.

În 1950, Statele Unite era singura ţară care avea o maşină la fiecare 4 locuitori. Până în 1974, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda şi Suedia au ajuns şi ele la acest nivel. Însă pe atunci, Statele Unite ajunseseră la aproape o maşină la fiecare 2 locuitori. În prezent, Germania şi Luxemburgul au aproximativ un autovehicul la fiecare 2 locuitori. Belgia, Franţa, Italia, Marea Britanie şi Olanda nu sunt cu mult în urmă.

Majoritatea marilor oraşe, indiferent unde s-ar afla pe glob, degenerează în uriaşe spaţii de parcare. De exemplu, în 1947, când Indiei i s-a acordat independenţa, New Delhi, capitala ei, avea 11 000 de maşini şi camioane. În 1993, cifra depăşea 2 200 000! O creştere enormă — însă „o cifră despre care se preconizează că se va dubla până la sfârşitul secolului“, precizează revista Time.

În acest timp, în Europa Răsăriteană, care are doar o pătrime din numărul de autoturisme pe cap de locuitor al Europei Occidentale, există circa 400 de milioane de persoane care ar putea deveni cumpărători. În câţiva ani, situaţia din China, cunoscută în prezent pentru cele 400 de milioane de biciclete ale sale, se va schimba. Aşa cum s-a anunţat în 1994, „guvernul are în proiect o creştere rapidă a producţiei de autoturisme“, pornind de la 1,3 milioane de maşini anual până la 3 milioane anual la sfârşitul acestui secol.

Poluarea: o ameninţare

„Marea Britanie a rămas fără aer curat“, a anunţat ziarul The Daily Telegraph din 28 octombrie 1994. Acest lucru este, probabil, o exagerare, însă este destul de adevărat ca să fie un motiv de îngrijorare. Profesorul Stuart Penkett, de la Universitatea din East Anglia, a dat următorul avertisment: „Automobilele schimbă componenţa chimică a întregii noastre atmosfere“.

O concentraţie ridicată a poluării cu monoxid de carbon „lasă organismul fără oxigen, afectează capacitatea de percepţie şi de gândire, încetineşte reflexele şi cauzează somnolenţă“, declară cartea 5000 Days to Save the Planet. Iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirmă următoarele: „Aproape jumătate din locuitorii oraşelor din Europa şi din America de Nord sunt expuşi la niveluri de monoxid de carbon inadmisibil de ridicate“.

Se estimează că, în unele zone, emisiile provenite anual de la automobile ucid o mulţime de oameni — fără a mai socoti pagubele în valoare de miliarde de dolari aduse mediului. În iulie 1995, într-o ştire prezentată la televiziune s-a spus că circa 11 000 de britanici mor anual din cauza poluării aerului datorate maşinilor.

În 1995, la Berlin s-a ţinut Conferinţa Naţiunilor Unite cu privire la Mediul Ambiant. Reprezentanţi din 116 ţări au fost de acord că trebuie să se facă ceva. Însă, spre dezamăgirea multora, sarcina de a fixa anumite obiective şi de a stabili norme precise sau de a prezenta în linii generale programe concrete a fost amânată.

Având în vedere ce a declarat încă din 1990 cartea 5000 Days to Save the Planet, probabil că era de aşteptat ca acest progres să nu se înregistreze. „Natura puterii politice şi economice din societatea industrială actuală, a arătat cartea, dictează ca măsurile luate pentru a combate distrugerea mediului înconjurător să fie acceptate doar în cazul în care nu împiedică funcţionarea economiei.“

Prin urmare, Time a avertizat că există „posibilitatea ca acumularea dioxidului de carbon şi a altor gaze cu efect de seră din atmosferă să ducă la încălzirea treptată a globului. Mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că rezultatul ar putea consta în secetă, topirea calotelor glaciare, creşterea nivelului mărilor, inundaţii în apropierea coastelor, furtuni mai violente şi alte catastrofe climatice“.

Problema poluării este foarte serioasă şi necesită luarea unor măsuri. Însă care anume?