Habu: un şarpe care trebuie ţinut la respect
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN OKINAWA
ERA o seară umedă, fără nici o adiere de vânt. Ploaia tocmai se oprise şi toţi îşi făceau alene vânt ca să se răcorească un pic. Deodată s-au auzit nişte strigăte: „Habu!“ „Acolo este un habu!“ Aceste strigăte i-au alarmat pe săteni. Adulţii au pus mâna pe bâte şi au fugit; copiii curioşi au alergat după ei. Unde era şarpele? Toţi erau nerăbdători. O muşcătură a acestui şarpe lung de aproape 2 metri poate fi fatală. Sătenii au răsuflat uşuraţi când bătrânii satului au lovit şarpele în cap cu bâte lungi, până când acesta a fost lăsat în nesimţire. După aceea a fost pus repede într-un sac ca să fie vândut viu.
În insulele Ryukyu, situate în Marea Chinei de Est, toţi locuitorii, de la mic la mare, ţin la respect şarpele habu — un şarpe cu pete galbene şi cu capul ascuţit ca o lance —, un fel de viperă autohtonă pentru unii locuitori ai acestor insule, însă nu pentru toţi. Haideţi acum să privim mai de aproape acest şarpe înfricoşător. Dar să nu uitaţi să-l ţineţi la respect şi să păstraţi întotdeauna distanţa!
O creaţie înfricoşătoare
Există mai multe varietăţi de habu. Una dintre ele are pielea pestriţă, cu pete verzi şi maro, închise la culoare, ceea ce constituie un excelent camuflaj când se află în iarbă şi printre frunze putrezite. Alţi şerpi sunt mai închişi la culoare, ceea ce se potriveşte cu activităţile nocturne ale lui habu şi cu preferinţa sa de a se ascunde în locuri întunecoase.
Această creatură, cu toate că este puţin mioapă, este dotată cu unele capacităţi pe care noi nu le avem. Ea are aşa-numitul organ cavitar, câte unul de fiecare parte a capului. Acestea sunt nişte fose situate între nări şi ochi, foarte sensibile la căldură. Cu ajutorul celor două fose, şarpele „vede“ radiaţia infraroşie pe care oamenii o percep sub formă de căldură. Astfel, un habu poate să ochească fără greş un şoricel cald, chiar şi în întuneric complet.
Probabil că aţi văzut un şarpe scoţându-şi cu repeziciune limba. Limba sa îndeplineşte rolul unui al doilea nas extraordinar. Mişcându-şi limba rapid, habu adună substanţe chimice din aer, după care apasă limba pe cerul gurii, unde se găseşte un organ sensibil la substanţe chimice. Cu acest al doilea nas, habu adună din aer o mulţime de informaţii chimice.
„După ce a atacat, habu îşi mişcă limba cu o viteză foarte mare, fără întrerupere“, au observat cercetătorii R. M. Waters şi G. M. Burghardt de la Universitatea din Tennessee. De ce caută stimuli chimici în aer după atac? Din cauză că există întotdeauna riscul unui contraatac din partea prăzii disperate, habu eliberându-şi, în general, victima după ce a muşcat-o şi i-a injectat venin. Apoi, pe măsură ce veninul îşi face efectul, vipera caută prada „mirosind“ cu limba.
Dându-i de urmă prăzii, acum neajutorată, habu o înghite întreagă — cu cap, picioare, coadă, blană, pene, cu totul — indiferent că este un şoarece, un pui de pasăre sau o pasăre. Maxilarul său inferior se deschide la capăt, iar osul maxilarului se poate desface atât de mult, încât reuşeşte să înghită şi o pradă de dimensiuni mai mari. În pântecele unui habu s-a găsit o pisică întreagă, acest şarpe fiind expus în Okinawa, la unul dintre centrele de cercetare a şerpilor habu.
Ce se întâmplă dacă un habu îşi pierde într-un atac dintele lui cu venin, asemănător unei seringi? Îi va creşte un alt dinte. Ei bine, au fost văzuţi unii şerpi habu având la colţurile gurii doi dinţi cu venin! Mai mult, chiar dacă un habu îşi pierde dinţii, el nu va muri de foame. Recordul îl deţine un habu care a trăit trei ani numai cu apă.
Cum să eviţi atacul său
În timp ce cobra din sud-estul Asiei şi mamba neagră din Africa injectează otravă care atacă sistemul nervos, habu injectează un venin care provoacă hemoragii grave. Acesta se numeşte venin hemoragenic, deoarece provoacă hemoragii ca urmare a distrugerii vaselor sanguine. Veninul produce o durere usturătoare şi inflamaţii, putând fi mortal.
Unii cred că şerpii sar din ascunzătoare şi îi urmăresc pe oameni, însă habu nu face aşa ceva. Pentru el, oamenii nu sunt o delicatesă. Numai dacă din greşeală calci un habu sau pătrunzi pe teritoriul său este posibil să te atace. Majoritatea victimelor s-au aflat în zonele în care şerpii habu căutau o pradă, de exemplu, în grădinile de legume sau pe terenurile cu trestie-de-zahăr. Localnicii nu merg niciodată prin iarba înaltă fără să-şi protejeze în mod corespunzător picioarele, iar noaptea au la ei o lanternă. Habu este deosebit de activ în timpul nopţii. O, nu trebuie să uiţi că aceşti şerpi se caţără cu uşurinţă în copaci, ceea ce îi ajută să rămână reci în timpul verii, dar şi să fie aproape de păsările care nu bănuiesc nimic. Aşa că fi atent la cap, precum şi pe unde mergi atunci când te afli în apropierea zonelor în care trăiesc aceştia!
Cea mai bună modalitate de a trata cu această viperă este, mai întâi de toate, să nu o inviţi înăuntru. Astupă toate găurile din temelia casei şi din zidurile exterioare. Nu lăsa iarba din curte să crească înaltă. Cu alte cuvinte, nu-i oferi şarpelui habu un loc în care să se ascundă.
Ce trebuie să faci dacă eşti muşcat?
Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care te-ai întâlni cu un astfel de şarpe veninos? Probabil că habu se va încolăci, având jumătatea dinspre cap a corpului său în formă de S. Iată-l că vine! Două treimi din corpul său se reped spre tine, maxilarele sunt larg deschise, iar primii care ajung la tine sunt dinţii cu venin.
Nu intra în panică. Verifică dacă te-a atacat într-adevăr un habu. O muşcătură de habu poate fi recunoscută după două pete roşietice, aflate la o distanţă de 2 centimetri una de cealaltă, care apar în locul unde dinţii cu venin au intrat în piele. Unii pot avea trei sau patru dinţi, ceea ce înseamnă mai multe pete roşietice. La scurt timp apare o senzaţie de usturime, ca şi cum cineva ţi-ar fi pus mâna în foc, senzaţie care se accentuează. Ce poţi să faci? Strigă după ajutor. Apoi suge otrava şi scuip-o jos. „Sugeţi sângele de mai multe ori, cel puţin de zece ori“, se spune în cartea Handbook for the Control of Habu, or Venomous Snakes in the Ryukyu Islands. Mergi la un spital care este dotat cu ser contra veninului de habu. Însă niciodată să nu fugi. Acest lucru ar accelera răspândirea otravei în corp, pericolul fiind astfel mai mare, iar restabilirea mai lentă. Dacă nu poţi să ajungi la un spital în decurs de 30 de minute, bandajează deasupra muşcăturii braţul sau piciorul muşcat, pentru a întârzia răspândirea veninului. Însă nu lega prea strâns, deoarece nu trebuie încetinit pulsul. Dă drumul din 10 în 10 minute pentru a lăsa sângele să circule.
Masatoshi Nozaki şi Seiki Katsuren, doi cercetători de la secţia de cercetare a şerpilor habu din cadrul Institutului Prefectoral pentru Sănătate şi Mediu din Okinawa, au declarat revistei Treziţi-vă! că oamenii, chiar şi după ce au fost muşcaţi, nu devin definitiv imuni la otrava de habu. În trecut, din cauza unei muşcături, membrul respectiv era amputat, însă acum sunt puţini cei care îşi pierd un membru din cauza unei muşcături de habu, ca să nu mai vorbim de cazurile mortale. Graţie unor medicamente şi metode terapeutice eficiente, în prezent, 95 la sută din cei care sunt muşcaţi se fac bine. Numai cei prea siguri de ei înşişi sau cei care se află prea departe ca să poată urma un tratament medical ajung să aibă complicaţii.
Şerpi habu de vânzare
Habu are puţini duşmani naturali. Pisicilor şi câinilor de casă le place să se distreze cu ei. Printre animalele care îi vânează se numără un şarpe neveninos, numit akamata, nevăstuica, mistreţul şi şoimul. Deşi mangusta a fost adusă pe insulele Ryukyu ca să ajute la controlarea populaţiei de şerpi habu, aceasta nu s-a dovedit eficientă în ce priveşte eradicarea şerpilor.
Cel mai ucigător duşman natural al şarpelui habu este omul. La fel ca acei săteni care s-au repezit când au auzit strigătul „Habu!“, sunt mulţi oameni dornici să prindă un habu când acesta îşi face apariţia. Cu toate că este periculos, preţul de pe piaţă al unui şarpe habu, şi anume 80 până la 100 dolari (americani), este prea mare ca să nu-i tenteze pe mulţi.
Ce se face cu habu? Din el se prepară licoare de habu şi pudră de şarpe uscat, ambele folosite ca tratament. Mulţi îl folosesc viu în spectacole, ca să atragă turiştii. Bineînţeles, pielea sa este bună pentru confecţionarea portofelelor şi a curelelor, în timp ce veninul este folosit pentru prepararea serului antitoxin. Chiar dacă are astfel de utilizări, te sfătuim în continuare: Nu te apropia de habu!
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Habu cu dinţii săi asemănători unor seringi; maxilarul inferior se deschide pentru a putea înghiţi prăzi mai mari.