Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • g96 8/8 pag. 3–4
  • Speciile pe cale de dispariţie: cât de răspândită este problema

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Speciile pe cale de dispariţie: cât de răspândită este problema
  • Treziți-vă! – 1996
  • Subtitluri
  • Materiale similare
  • Îngrijorarea creşte
  • Complexul sistem ecologic
    Treziți-vă! – 2001
  • Omul împotriva naturii
    Treziți-vă! – 2001
  • Fauna pământului dispare
    Treziți-vă! – 1997
  • Conservarea faţă în faţă cu dispariţia
    Treziți-vă! – 1996
Vedeți mai multe
Treziți-vă! – 1996
g96 8/8 pag. 3–4

Speciile pe cale de dispariţie: cât de răspândită este problema

PASĂREA dodo a devenit un simbol al speciilor dispărute. Ultima dintre aceste păsări care nu zboară a murit în jurul anului 1680 pe insula Mauritius. Multe dintre speciile aflate în prezent în pericol trăiesc tot pe insule. În ultimii 400 de ani, 85 din 94 de specii de păsări despre care se ştie că au dispărut au trăit pe insule.

Pe cale de dispariţie se află şi unele animale de pe marile continente. Să ne gândim la tigrii care odinioară cutreierau toată Rusia. În prezent, doar în Siberia au mai rămas exemplare ale tigrului siberian (Panthera tigris altaica), iar numărul acestora a scăzut la 180–200 de exemplare. Se spune că în sudul Chinei nu mai există decât 30–80 de exemplare de tigri din China (Panthera tigris amoyensis). În Indochina, aceste animale vor dispărea „în zece ani“, anunţă ziarul londonez The Times. În mod asemănător, în India, unde trăiesc circa două treimi din exemplarele de tigri din lume, autorităţile estimează că aceste creaturi maiestuoase ar putea să dispară în decurs de un deceniu.

Numărul rinocerilor şi al gheparzilor scade. Marele panda cutreieră ţinuturile Chinei în grupuri de cel mult zece exemplare. Jderul de pădure aproape că a dispărut din Wales, iar veveriţa „s-ar putea să dispară din cea mai mare parte a Angliei şi a Wales-ului în următorii 10 până la 20 de ani“, afirmă The Times. Dincolo de Atlantic, în Statele Unite, liliecii sunt una dintre speciile de mamifere terestre cel mai tare ameninţate cu dispariţia.

Perspectiva de viitor este la fel de sumbră şi pentru oceanele lumii. Lucrarea The Atlas of Endangered Species clasifică broaştele ţestoase marine drept „grupul [de creaturi marine] probabil cel mai tare ameninţat cu dispariţia“. Amfibienii par să o ducă mai bine; cu toate acestea, potrivit revistei New Scientist, în ultimii 25 de ani au ajuns „în pragul dispariţiei“ 89 de specii de amfibieni. De asemenea, 11 la sută din speciile de păsări din lume sunt aproape dispărutea.

Dar ce se poate spune despre creaturile mai mici, de pildă fluturii? Situaţia lor este asemănătoare. Mai mult de un sfert din cele 400 de specii de fluturi din Europa se află în pericol; 19 specii sunt ameninţate cu dispariţia într-un timp foarte scurt. Din 1993, marele fluture cu pete negre şi galbene din Marea Britanie (Nymphalis polychloros) se află alături de pasărea dodo pe lista cu speciile dispărute.

Îngrijorarea creşte

Cât de multe specii de creaturi dispar în fiecare an? Răspunsul depinde de expertul căruia i te adresezi. Deşi oamenii de ştiinţă au păreri diferite, toţi recunosc că multe specii se află în pragul dispariţiei. Ecologistul Stuart Pimm face următoarea observaţie: „Controversa referitoare la cât de repede pierdem [speciile] este, în principal, o dispută referitoare la viitorul nostru“. El adaugă: „Pe parcursul ultimelor secole, noi [oamenii] am accelerat rata de dispariţie a speciilor cu mult peste rata naturală. Ca urmare, viitorul nostru este mai puţin luminos“.

Planeta noastră, Pământul, este ca o locuinţă. Unii oameni care se interesează de speciile aflate pe cale de dispariţie studiază ecologia, termen care a apărut pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, având la bază cuvântul grecesc oikos, „locuinţă“. Acest domeniu de interes se concentrează asupra relaţiilor dintre lucrurile vii şi mediul lor. Secolul al XIX-lea a fost martor la o creştere a interesului faţă de conservare, interes accentuat probabil de rapoartele referitoare la dispariţia unor specii. În Statele Unite, acest lucru a dus la apariţia parcurilor naţionale şi a unor zone ocrotite care le oferă creaturilor un adăpost. În prezent, pe întregul pământ există circa 8 000 de zone în care este ocrotită fauna, acestea fiind recunoscute pe plan internaţional. Alături de alte 40 000 de locuri care au ca obiectiv păstrarea habitatului, ele constituie aproape 10 la sută din suprafaţa totală a uscatului.

Multe persoane îngrijorate de această problemă sprijină în prezent aşa-numita cauză verde, fie în cadrul unor mişcări care îi arată opiniei publice că unele specii sunt ameninţate cu dispariţia, fie în cadrul unora care pur şi simplu îi instruiesc pe oameni în legătură cu interdependenţa formelor de viaţă. Iar după Summit-ul Pământului de la Rio din 1992, guvernele sunt, în general, mult mai conştiente de problemele legate de mediu.

Problema speciilor pe cale de dispariţie este o problemă mondială care ia proporţii. Care este însă motivul? Se înregistrează în prezent unele succese în urma măsurilor luate pentru a împiedica dispariţia unor specii? Şi ce se poate spune despre viitor? În ce fel sunteţi implicaţi? La aceste întrebări găsim răspuns în următoarele articole.

[Notă de subsol]

a O specie dispărută este definită drept o specie care nu a mai fost zărită în sălbăticie timp de 50 de ani, în timp ce o specie pe cale de dispariţie se referă la acea specie ameninţată cu dispariţia în cazul în care nu are loc nici o schimbare în situaţia ei actuală.

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2025 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează