Moartea cometei!

ÎN LUNA iulie a anului 1994, atenţia astronomilor din întreaga lume a fost îndreptată timp de o săptămână spre coliziunea a circa 20 de fragmente din cometa Shoemaker-Levy 9 cu planeta Jupiter. Cei care studiază cometele au rămas uimiţi, deoarece spectacolul s-a transformat în „drama cerească a secolului“, după cum s-a exprimat un astronom. De ce a depăşit acest eveniment cu mult toate aşteptările?

Mai întâi, fragmentele cometei, care se deplasau cu o viteză de circa 200 000 km/h, au produs explozii uriaşe care au fost indicate doar de cele mai extravagante preziceri. Când fragmentele au pătruns în atmosfera planetei Jupiter, s-au produs nişte străfulgerări de lumină care au durat doar câteva secunde. Apoi, gazele supraîncălzite au ţâşnit în atmosferă, formând imense mingi de foc, care, în cazul celor mai mari explozii, au depăşit pentru puţin timp temperatura de la suprafaţa Soarelui! În următoarele 10 până la 20 de minute, o uriaşă dâră s-a înălţat până la o distanţă de 3 200 de kilometri.

Mai mult, ceea ce la început se credea că vor fi condiţii nefavorabile pentru observare s-au dovedit a fi condiţii aproape ideale. Deoarece impacturile au avut loc pe partea întunecată a lui Jupiter, străfulgerările de lumină şi dârele strălucitoare au fost mai uşor de detectat. În unele cazuri, capetele dârelor puteau fi văzute ridicându-se deasupra orizontului lui Jupiter, iar în decurs de zece minute de la impact, în urma rotaţiei lui Jupiter, locurile de impact au apărut exact în faţa privirilor observatorilor de pe Pământ. În următoarele zece minute, locurile de impact au venit în bătaia luminii Soarelui. În acest moment, dârele s-au risipit şi au fost înlocuite de uriaşe pete întunecate. Aceste pete — cea mai mare fiind de două ori cât mărimea Pământului — nu au fost anticipate de astronomi, însă s-au dovedit a fi cele mai deosebite aspecte care puteau fi văzute.

Naveta spaţială Galileo a furnizat imagini direct de la locurile de impact. De pe orbita sa din jurul Pământului, Telescopul Spaţial Hubble a văzut impacturile urmărind lungimile de undă ale luminii vizibile şi ale razelor ultraviolete. Pentru a obţine informaţii preţioase, alte observatoare au măsurat la diferite lungimi de undă bine determinate efectele pe care le-au avut exploziile cometei. La Polul Sud, Soarele nu răsare niciodată, fiind posibilă astfel urmărirea zi şi noapte cu telescopul „South Pole Infrared Explorer“ (Exploratorul cu Infraroşii al Polului Sud).

Cei care scrutează cerul au avut bucuria de a fi martorii unui eveniment rar. Când va avea loc următorul spectacol oferit de o cometă? Cometa Hale-Bopp, care poate fi deja văzută cu ochiul liber, ar putea fi cea mai strălucitoare cometă vizibilă din acest secol. Ea va trece la aproximativ 198 de milioane de kilometri de planeta noastră. Cei din emisfera nordică ce studiază cometele vor putea să vadă cometa Hale-Bopp pe parcursul lunii aprilie 1997. Toate acestea ne amintesc că trăim într-un Univers dinamic, schimbător, creat de Iehova, „Tatăl luminilor cereşti“. — Iacov 1:17, NW; Psalmul 115:16.

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Petele întunecate indică locurile în care fragmentele cometei s-au ciocnit cu Jupiter.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

Hubble Space Telescope Comet Team and NASA