O rugăminte din inimă

EDIŢIA din 8 mai 1996 a revistei Treziţi-vă! conţinea o serie de articole care vorbeau despre înfiere. Am fost plăcut surprinşi să vedem reacţia favorabilă a cititorilor noştri din lumea întreagă faţă de aceste articole. Scrisoarea de mai jos a fost deosebit de emoţionantă.

„Mă simt obligată să vă spun că multe dintre noi, cele care am renunţat la copiii noştri, în realitate am vrut să-i păstrăm. Eram o adolescentă necăsătorită, încă elevă. Imediat după ce au aflat că am rămas însărcinată, părinţii mi-au spus că trebuie să mă gândesc mai întâi la binele copilului, şi numai după aceea la mine şi, prin urmare, trebuie să-l dau ca să fie înfiat. Mi s-a spus că «un copil are nevoie şi de o mamă, şi de un tată», lucru pe care eu nu i-l puteam oferi. Părinţii mei nu voiau să păstrez copilul. Dacă l-aş fi păstrat, nu mai puteam rămâne în casa lor. Ce puteam face? Drept argument, ei mi-au spus: «Vei avea resentimente faţă de copilaş fiindcă îţi va răpi libertatea».

Imediat după ce a început să se vadă că eram însărcinată, m-au retras de la şcoală şi am fost trimisă să locuiesc împreună cu o rudă. Când am plecat de acasă, am ştiut că nu voi fi binevenită înapoi decât după ce voi naşte şi voi renunţa la copilaş pentru a-l da ca să fie înfiat.

Am fost trimisă la un cămin pentru mamele necăsătorite. Când funcţionara de la serviciile de asistenţă socială m-a întrebat dacă eram sigură că vreau să renunţ la copilaş şi să-l dau să fie înfiat, mi-am dat seama că ea nu înţelegea că nu am de ales. EU DOREAM SĂ-MI PĂSTREZ BEBELUŞUL! Îmi doream nespus de mult să-l văd că râde şi că este fericit. Cititorii revistei dumneavoastră trebuie să ştie că multe mame împărtăşesc sentimentele mele.

Practic, nu am avut de ales. Aşa că am făcut ce mi s-a spus că este «cel mai bine» pentru copil. Iar de atunci, în suflet mi-a rămas o rană adâncă. Mă chinuie gândul că fiul meu şi-ar putea închipui că nu mi-a păsat niciodată de el şi că nu l-am dorit.

Fiindcă în prezent sunt creştină, pot spune că apreciez foarte mult sfatul Bibliei privitor la situaţiile şi mai dificile pe care ni le creăm singuri fiindcă nu aplicăm în viaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta arată cât de dureroase şi cât de adânci sunt rănile produse de gândirea lumească. Însă cei înfiaţi trebuie să ştie că, dacă părinţii lor au renunţat la ei ca să fie înfiaţi, nu înseamnă că nu i-au dorit. Vă rog, spuneţi-le lucrul acesta!“