Moscova, oraşul care a supravieţuit până la cea de-a 850-a aniversare

„VINO la mine, la Moscova, frate.“ În această invitaţie făcută în 1147 de Iuri Dolgoruki unui alt cneaz se pare că este menţionat pentru prima dată numele Moscovei în analele istoriei. Acea dată — cu 850 de ani în urmă — a fost stabilită drept întemeierea Moscovei, capitala Rusiei, cu toate că dovezile arheologice arată că pe locul actualului oraş existase cu mult timp înainte o aşezare sătească.

În aşteptarea celei de-a 850-a aniversări de la întemeiere, sute de edificii ale oraşului au fost renovate şi restaurate — stadioane, teatre, biserici, gări, parcuri şi clădiri publice. Ce transformare extraordinară! „Grupuri întregi de clădiri au devenit de nerecunoscut“, spunea o moscovită.

În timpul vizitei noastre la Moscova, în iunie anul acesta, eu şi soţia mea am văzut echipe care lucrau la restaurarea clădirilor din tot centrul oraşului, în apropiere de Piaţa Roşie. Se muncea 24 de ore din 24. Şi peste tot vedeai afişe care anunţau aniversarea — în vitrinele magazinelor, în metrou, pe stâlpii de felinar, pe marfa expusă la vânzare — fiind menţionată chiar şi într-un spectacol al circului din Moscova la care am participat şi noi.

Prin luna septembrie a anului curent, când miile de vizitatori din întreaga lume sosiseră ca să asiste la festivităţile speciale ocazionate de împlinirea a 850 de ani de la întemeierea Moscovei, oraşul arăta extraordinar. Da, în ciuda faptului că de-a lungul istoriei s-au abătut asupra ei grele perioade de dezastre, Moscova a supravieţuit şi a înflorit.

Este evident faptul că un biblist a avut în minte o astfel de perioadă din istoria Moscovei când, în prima parte a secolului trecut, a făcut un comentariu referitor la „bătălia“ care este asociată în Biblie cu „Armaghedonul“ (Apocalipsa 16:14, 16, King James Version). El a menţionat că unii au presupus că locul Armaghedonului era Moscova, cu toate că el, personal, nu era de acord cu acest punct de vedere.a

De ce susţineau unii acest lucru? Ei bine, să analizăm fascinanta şi adesea tragica istorie a Moscovei.

Moscova supravieţuieşte anilor de început

Moscova este situată la o intersecţie strategică în apropierea unor fluvii (Oka, Volga, Don, Nipru), precum şi a unor rute terestre importante. Cneazul Dolgoruki „a pus temelia oraşului Moscova“, se spune într-o cronică ce datează din 1156, evident aceasta însemnând că a construit primele fortificaţii prevăzute cu întărituri de pământ care aveau deasupra metereze de lemn. Acest Kremlin, sau citadelă, era situat pe o porţiune de pământ triunghiulară, între râul Moscova şi Neglinaia, un mic stat tributar.

Din nefericire, numai 21 de ani mai târziu, cneazul din apropiatul Reazan „s-a năpustit asupra Moscovei şi a ars întregul oraş“. Moscova a fost reconstruită, dar în luna decembrie a anului 1237, mongolii, sub conducerea lui Batu-Khan, un nepot al renumitului Genghis-Khan, au cucerit şi au ars din nou Moscova până la temelii. Mongolii au mai prădat oraşul şi în 1293.

Nu vi se pare extraordinar faptul că Moscova a supravieţuit fiecăreia dintre aceste lovituri cu efect distrugător? Oraşul a început să se remarce ca centru religios începând cu anul 1326, când cneazul Moscovei, Ivan Kalita, l-a convins pe capul Bisericii Ortodoxe Ruse să locuiască în Moscova.

În cele din urmă, în timpul domniei lui Ivan cel Mare (1462–1505), Moscova îşi căpătase independenţa, eliberându-se de sub puterea mongolilor. În 1453, oraşul Constantinopol (azi Istanbul) a căzut sub stăpânirea turcilor otomani, ceea ce însemna că conducătorii Rusiei erau acum singurii monarhi ortodocşi din lume. Drept urmare, Moscova a ajuns să fie numită „a treia Romă“, iar conducătorii ruşi au fost numiţi ţari, sau cezari.

Spre sfârşitul domniei lui Ivan cel Mare — când Cristofor Columb făcea călătorii în Americi — Kremlinul a fost extins şi s-au construit ziduri şi turnuri de cărămidă care au rămas aproape neschimbate până în prezent. Zidurile măsoară cu mult peste 2 kilometri lungime, aproape 6 metri lăţime şi 18 metri înălţime, îngrădind zona Kremlinului de aproape 30 de hectare.

Probabil vă surprinde faptul că, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, se spunea că Moscova era mai mare decât Londra. Dar apoi, în 21 iunie 1547, s-a abătut un dezastru asupra oraşului — un incendiu devastator care efectiv a lăsat întreaga populaţie fără locuinţe. Încă o dată, ingenioşii locuitori ai Moscovei au reconstruit oraşul. În aceeaşi perioadă a fost construită şi biserica Vasili Blajennîi în vederea sărbătoririi victoriilor militare asupra hanaturilor tătarilor, sau mongolilor, din Kazan. Chiar şi astăzi, această capodoperă arhitecturală din Piaţa Roşie (finalizată în 1561) este recunoscută de mulţi ca fiind simbolul Moscovei.

După aproximativ zece ani, în 1571, mongolii din Crimeea au năvălit în Moscova şi au cucerit-o, cauzând ravagii de necrezut. A fost ars practic totul, în afară de Kremlin. Dovezile arată că dintre cei 200 000 de locuitori ai oraşului, doar 30 000 au supravieţuit. „Râul Moscova era atât de plin de cadavre, încât cursul lui a trebuit să fie deviat, iar apa era stacojie pe o lungime de mulţi kilometri“, se spune în cartea Rise of Russia, editată de Time-Life.

Încă o dată era nevoie ca Moscova să fie restaurată. Şi a fost! Cu timpul, oraşul s-a extins în afara Kremlinului, având ziduri succesive care delimitau porţiuni cum ar fi Kitai-gorod, Oraşul Alb şi Oraşul de Lemn. Planul general al oraşului în formă circulară există şi astăzi, zidurile care odinioară înconjurau oraşul fiind înlocuite cu străzi care urmează acelaşi traseu.

În acest timp, locuitorii Moscovei au cunoscut o perioadă de nelinişte sub domnia tiranică a lui Ivan cel Groaznic, nepotul lui Ivan cel Mare. Apoi, în 1598, fiul şi succesorul lui Ivan cel Groaznic, Fedor Ivanovici, moare fără urmaşi. Atunci a început un „timp de necazuri“, pe care cartea Rise of Russia îl numeşte „cea mai haotică şi mai confuză perioadă din istoria Rusiei“. Aceasta a durat aproximativ 15 ani.

Moscova trece printr-o perioadă de criză fără precedent

La scurt timp după urcarea la tron a lui Boris Godunov, cumnatul lui Fedor, Moscova a avut de suferit în urma unei mari secete şi foamete. Se estimează că, în 1602, pe parcursul unei perioade de şapte luni au murit 50 000 de oameni. Între anii 1601 şi 1603, în Moscova au murit în total peste 120 000 de oameni.

Imediat după acest dezastru, un bărbat care se dădea drept ţareviciul Dmitri, fiul lui Ivan cel Groaznic, a invadat Rusia, susţinut de soldaţii polonezi. De fapt, dovezile arată că adevăratul Dmitri fusese ucis în 1591. În 1605, când Godunov moare pe neaşteptate, aşa-numitul Falsul Dmitri I pătrunde în Moscova şi este ales ţar. După numai 13 luni de domnie, este executat de duşmani.

Au urmat şi alţi pretendenţi la tron, inclusiv Falsul Dmitri al II-lea, care, de asemenea, a fost susţinut de trupele polone. Dominau intrigile, războaiele civile şi crimele. În 1609, regele Sigismund III Vasa al Poloniei invadează Rusia şi, la scurt timp, este încheiat un tratat prin care fiul său, Władysław IV Vasa, este recunoscut ţar al Rusiei. În 1610, când trupele polone ocupă Moscova, oraşul ajunge sub stăpânire polonă. Dar, nu după mult timp, spre sfârşitul anului 1612, ruşii întorc armele împotriva polonezilor şi îi expulzează din Moscova.

Aceste îngrozitoare perioade de necazuri au schimbat Moscova într-un „tărâm pustiu ce se-ntindea la nesfârşit, cu spini şi buruieni în locul străzilor de altădată“. Zidul Oraşului de Lemn fusese ars complet, iar Kremlinul era în paragină. Un mesager suedez care se afla pe atunci în vizită a tras următoarea concluzie: „Acesta a fost sfârşitul groaznic şi dezastruos al renumitului oraş Moscova“. Totuşi, el se înşela.

În 1613 a fost ales un ţar rus din familia Romanov, iar această nouă dinastie a ţarilor Romanov avea să dureze 300 de ani. Deşi, din câte se spune, tânărul ţar, Mihail Fedorovici Romanov, „nu avea unde să locuiască“ din cauza devastării, Moscova a fost reconstruită şi a devenit din nou unul dintre marile oraşe ale lumii.

În 1712, ţarul Petru cel Mare, nepotul lui Mihail, a mutat capitala Rusiei de la Moscova la St. Petersburg, oraş pe care îl construise la Marea Baltică. Dar Moscova rămânea „inima“ iubită a Rusiei. De fapt, împăratul francez Napoleon Bonaparte, în timp ce încerca să cucerească Rusia, se pare că a spus: „Dacă voi cuceri Petersburgul, voi apuca Rusia de cap, iar dacă voi cuceri Moscova, îi voi distruge inima“.

Napoleon într-adevăr a invadat Moscova, dar după cum arată istoria, inima lui a fost distrusă, nu a Moscovei. Ceea ce s-a întâmplat în Moscova a fost atât de înfiorător, încât, fără îndoială, i-a determinat pe unii să asemene oraşul cu locul unde va avea loc Armaghedonul.

Moscova renaşte din cenuşă

În primăvara anului 1812, Napoleon invadează Rusia cu o forţă militară alcătuită din aproape 600 000 de soldaţi. Adoptând tactica „pământului pârjolit“, ruşii se retrag, pustiind totul în urma lor. În cele din urmă, ei hotărăsc să abandoneze Moscova, lăsând-o pe mâna francezilor!

Din multe mărturii reiese că moscoviţii au preferat să dea ei înşişi foc oraşului decât să le dea francezilor posibilitatea să o facă. „Un vânt puternic a transformat focul într-un adevărat iad“, se spune într-o carte de istorie a Rusiei. Potrivit acestei surse istorice, francezii nu mai găseau acum nici mâncare, nici nutreţ: „Ruşii nu lăsaseră în calea armatei franceze nici măcar un sac de făină, nici măcar un car cu fân“. Neavând nici o altă posibilitate de alegere, trupele franceze au părăsit Moscova în mai puţin de şase săptămâni de la cucerire şi au pierdut aproape toată armata, bătând în retragere.

Curajul moscoviţilor le salvase remarcabilul oraş şi, cu o hotărâre neclintită, l-au ridicat din cenuşă. Aleksandr Puşkin — considerat cel mai mare poet rus — avea 13 ani când Napoleon a invadat Moscova, iubitul lui oraş natal. El scria: „O, Moscova, ce mult grăieşti/ Tu unei inime ruseşti!“

Supravieţuirea şi prosperitatea

Multe persoane care trăiesc în prezent fie îşi amintesc, fie au văzut în filme prin ce timpuri grele a trecut Moscova pe parcursul Revoluţiei ruse care a început în 1917. Cu toate acestea, oraşul nu numai că a supravieţuit — a şi prosperat. Au fost construite metroul şi canalul Moscova-Volga pentru a asigura alimentarea cu apă a oraşului. S-a înlăturat în mare parte analfabetismul, iar spre sfârşitul anilor ’30, în Moscova existau peste o mie de biblioteci.

În 1937, un fost primar al oraşului Manchester (Anglia) scria în cartea sa Moscow in the Making (Moscova în devenire): „Dacă nu va mai fi vreun război de mari proporţii, . . . eu cred că în următorii zece ani, Moscova aproape că va fi progresat până acolo încât să fie oraşul cel mai bine organizat care a existat vreodată în lume — în ce priveşte sănătatea, confortul, mijloacele de trai şi întregul mod de viaţă al tuturor cetăţenilor ei“.

Dar, în iunie 1941, Germania, fără să fi fost provocată, atacă Rusia, un aliat cu care Germania semnase un tratat de neagresiune cu mai puţin de doi ani în urmă. Prin octombrie, soldaţii germani au ajuns la o distanţă de numai 40 de km de Kremlin. Căderea Moscovei părea inevitabilă. Aproape jumătate din populaţia Moscovei — 4,5 milioane de locuitori — fusese evacuată. Aproximativ 500 de fabrici îşi împachetaseră utilajele şi le trimiseseră în alte regiuni din estul Rusiei. Totuşi, Moscova refuza să capituleze. Moscova a devenit practic un oraş de tranşee, s-a baricadat şi le-a ţinut piept nemţilor.

Moscova a suferit cumplit, cum de altfel au suferit şi alte oraşe. „Moscova a trecut prin atâtea într-un singur secol, încât mă surprinde că a rămas în picioare“, a scris un reporter american care a locuit acolo pe parcursul anilor ’30, ’40. Într-adevăr, este de-a dreptul remarcabil faptul că Moscova a supravieţuit, ca să devină unul dintre cele mai mari şi mai importante oraşe ale lumii moderne.

În prezent, Moscova are o populaţie de peste 9 milioane de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 1 000 de kilometri pătraţi, ceea ce înseamnă că ocupă o suprafaţă mai mare decât New Yorkul şi are o populaţie mai mare decât a acestuia. Mai multe străzi în formă de inel înconjoară Kremlinul, iar la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri se află faimosul inel al Moscovei, şosea care formează parţial centura oraşului. Din centrul oraşului pornesc bulevarde largi, desfăşurându-se asemenea spiţelor unei roţi.

Totuşi, majoritatea moscoviţilor preferă să călătorească cu minunatul metrou al oraşului, care a fost extins la nouă linii ce cuprind un traseu de circa 150 de staţii, aflate în toate părţile oraşului. Staţiile metroului din Moscova sunt numite în World Book Encyclopedia „cele mai ornamentate [staţii de metrou] din lume“. Unele dintre acestea sunt asemenea unor palate, bogat ornamentate cu candelabre, statui, vitralii şi marmură. De fapt, primele 14 staţii conţineau peste 70 000 de metri pătraţi de marmură, mai mult decât în toate palatele construite de Romanovi de-a lungul unei perioade de 300 de ani!

Oraşul capătă o nouă înfăţişare

În timpul vizitei noastre din această vară, am luat metroul ca să vedem una dintre cele mai mari construcţii care era în renovare — imensul Stadion Lenin, care are 103 000 de locuri, construit în anii ’50 în sudul Moscovei. Când am sosit noi, se instalau noi scaune şi ne imaginam cum va arăta acoperişul mobil care va oferi posibilitatea ca pe stadion să se ţină programe pe tot parcursul anului.

Faţada renumitului magazin universal GUM, care se află vizavi de Piaţa Roşie din Kremlin, avea o nouă înfăţişare. Într-o altă parte a Kremlinului, pe unde curgea râul Neglinaia înainte de a fi deviat subteran în secolul trecut, peisajul include acum un curs de apă care îţi lasă impresia că este râul de odinioară. Pe cealaltă parte a râului se construia un imens complex comercial subteran, cu mai multe etaje, dotat cu restaurante. O scriitoare din Moscova îl numea „cel mai mare centru comercial din Europa“, dar ea a mai adăugat: „Sau, cel puţin, aşa cred cei de la primărie“.

Într-o altă zonă a oraşului, nu departe de Kremlin, macaralele folosite în construcţii păreau să fie peste tot, iar construcţiile erau în plină desfăşurare. În unele locuri unde s-au făcut excavaţii au fost scoase la iveală comori arheologice, iar într-un loc s-a descoperit un depozit secret ce conţinea peste 95 000 de monede ruseşti şi vest-europene, care datau din perioada cuprinsă între secolele al XV-lea şi al XVII-lea.

Unele biserici au fost renovate, iar altele au fost reconstruite. Catedrala Fecioarei Maria din Kazan ce se află în Piaţa Roşie, catedrală care fusese distrusă în 1936 şi înlocuită cu o toaletă publică, era aproape terminată. În 1931, imensa Catedrală a lui Cristos Salvatorul, construită în cinstea victoriei asupra lui Napoleon, fusese distrusă în urma unei explozii pe parcursul unei campanii comuniste antireligioase. În timp ce noi ne aflam în vizită, construcţia se apropia de final, fiind înălţată pe locul ei iniţial care timp de ani de zile găzduise un imens bazin de înot în aer liber, cu apă caldă.

Vizitarea acestor şantiere a fost fascinantă, în special pentru că ne imaginam aspectul nou pe care urma să îl aibă Moscova spre sfârşitul acestui an. Cu toate acestea, ceea ce ne-a determinat să îndrăgim şi mai mult Moscova au fost locuitorii acesteia. „Vizitatorul este copleşit de prietenia înnăscută a moscoviţilor“, a menţionat cândva un corespondent cu Moscova. Am fost de acord cu această afirmaţie mai ales când ne-am înghesuit în jurul unei măsuţe de bucătărie şi ne-am bucurat de căldura şi ospitalitatea unei familii de ruşi.

Din fericire, am mai aflat că mulţi moscoviţi au învăţat care este adevăratul sens al cuvântului Armaghedon, şi anume, o bătălie în care Creatorul nostru va curăţa întregul pământ. Această acţiune va face loc unei lumi în care toţi cei ce îl iubesc cu adevărat vor putea trăi împreună, lipsiţi de prejudecăţi şi suspiciuni, dar plini de încredere şi înţelegere, în calitate de copii ai lui Dumnezeu care se iubesc şi care îi slujesc lui în mod unit (Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 2:17; Apocalipsa 21:3, 4). — De la un colaborator.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Biserica Vasili Blajennîi şi zidurile Kremlinului, recunoscute de mulţi drept simboluri ale Moscovei

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pretutindeni se văd afişe care anunţă aniversarea

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Bine cunoscutul magazin universal GUM, cu aspectul lui actual

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Multe staţii de metrou sunt asemenea unor palate

[Provenienţa fotografiei]

Tass/Sovfoto

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Stadionul Lenin în renovare

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Noul peisaj din afara Kremlinului

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Macaralele folosite în construcţii păreau să fie peste tot, iar construcţiile erau în plină desfăşurare