O luptă juridică îndelungată se încheie cu o victorie răsunătoare!

ACEASTĂ luptă a început în 1995 şi a durat 15 ani, timp în care Martorilor lui Iehova din Rusia li s-a contestat dreptul de a-şi practica în mod liber credinţa. Împotrivitorii erau hotărâţi să-i scoată în afara legii atât în Moscova, cât şi în restul Rusiei. Dar Iehova a răsplătit integritatea dragilor noştri fraţi cu o victorie juridică. Însă cum s-a ajuns la acest conflict?

ÎN SFÂRŞIT, LIBERTATE!

La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, fraţii noştri din Rusia şi-au recâştigat unele drepturi religioase pe care le pierduseră în 1917. În 1991, guvernul sovietic i-a recunoscut pe Martorii lui Iehova drept religie oficială. După destrămarea Uniunii Sovietice, şi Federaţia Rusă le-a acordat recunoaştere legală. Mai mult decât atât, Martorii care fuseseră persecutaţi zeci de ani în regimul trecut din cauza religiei lor au fost recunoscuţi drept victime ale opresiunii politice. În 1993, Departamentul de Justiţie din Moscova a recunoscut oficial Comunitatea Martorilor lui Iehova din acest oraş. Tot atunci, a intrat în vigoare noua Constituţie a Rusiei, care garantează libertatea religioasă. Un frate a spus cu bucurie: „N-am visat niciodată o asemenea libertate! De 50 de ani aşteptam acest moment!“.

Fraţii şi surorile din Rusia au profitat de aceste „timpuri prielnice“, participând din plin la lucrarea de predicare, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate (2 Tim. 4:2). „Oamenii manifestau un viu interes faţă de religie“, a spus un observator din străinătate. În scurt timp, numărul vestitorilor, al pionierilor şi al congregaţiilor a crescut considerabil. Dacă în 1990, în Moscova erau aproximativ 300 de Martori, în 1995 erau peste 5 000! Văzând că numărul slujitorilor lui Iehova din Moscova creştea vertiginos, cei care se împotriveau libertăţii religioase s-au alarmat. La jumătatea anilor ’90, ei au trecut la atac declanşând un „război“ juridic, care avea să se încheie după patru „bătălii“ îndelungate.

CERCETĂRI PENALE CU UN FINAL NEAŞTEPTAT

Prima „bătălie“ a început în iunie 1995. O grupare cu sediul la Moscova ce susţine făţiş Biserica Ortodoxă Rusă a înaintat o plângere împotriva fraţilor, acuzându-i de activităţi ilegale. Gruparea respectivă pretindea că apără interesele persoanelor care aveau rude Martori ai lui Iehova, dar care nu erau de acord cu noua lor religie. În iunie 1996, anchetatorii au început să caute probe împotriva Martorilor, însă n-au găsit niciuna. Totuşi, această grupare a mai depus o plângere, acuzându-i din nou pe fraţi de încălcarea legii. S-a făcut o nouă anchetă, dar toate acuzaţiile au fost respinse. Apoi, împotrivitorii au depus o a treia plângere, pornind de la aceleaşi acuzaţii. Martorii lui Iehova din Moscova au fost iarăşi anchetaţi, dar procurorul şi-a menţinut decizia: nu exista niciun temei legal pentru intentarea unui proces penal. Împotrivitorii au făcut pentru a patra oară plângere, însă nici de această dată procurorul nu a găsit dovezi incriminatorii. In mod surprinzător, ei au cerut să se mai efectueze o anchetă. În cele din urmă, la 13 aprilie 1998, procurorul a decis închiderea dosarului.

„Apoi s-a întâmplat ceva ciudat“, a spus un avocat care participa la proces. Deşi reprezentanta Parchetului care a condus cea de-a cincea anchetă a recunoscut că nu există dovezi incriminatorii împotriva fraţilor noştri, ea s-a pronunţat pentru deschiderea unui proces civil. În opinia ei, Comunitatea Martorilor lui Iehova din Moscova încălcase anumite legi naţionale şi internaţionale. Procurorul Circumscripţiei Administrative de Nord a Moscovei a fost de acord cu această acuzaţie şi a făcut o plângere civilă.a În 29 septembrie 1998, la Tribunalul Raionului Golovinsky din Moscova au început audierile, declanşându-se astfel cea de-a doua „bătălie“.

BIBLIA — „CITATĂ“ ÎN INSTANŢĂ

Într-o sală de judecată neîncăpătoare, procuroarea Tatiana Kondratieva a trecut la atac invocând o lege federală din 1997, conform căreia ortodoxismul, islamismul, iudaismul şi budismul sunt religii tradiţionale.b Din cauza acestei legi, celelalte religii şi-au obţinut cu greu statutul legal. Totodată, legea respectivă le permite instanţelor judecătoreşti să interzică religiile care instigă la ură. Procuroarea a propus ca Martorii lui Iehova să fie scoşi în afara legii, pretinzând că instigă la ură şi dezbină familiile.

Un avocat al apărării a întrebat-o: „Care membri ai congregaţiei din Moscova se fac vinovaţi de încălcarea legii?“. Procuroarea nu a putut da niciun nume, dar a susţinut că literatura Martorilor lui Iehova instigă la ură religioasă. În sprijinul afirmaţiilor sale, a citit câteva pasaje din revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, precum şi din alte publicaţii (vezi imaginile de mai sus). Întrebată cum anume instigă aceste publicaţii la ură, ea a declarat: „Martorii afirmă că religia lor este cea adevărată“.

Unul dintre avocaţii noştri, Martor al lui Iehova, le-a dat judecătoarei şi procuroarei câte o Biblie şi a citit Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez“. Cu Biblia în mână, judecătoarea, procuroarea şi avocatul au început apoi să discute pe marginea versetelor din Ioan 17:18 şi Iacov 1:27. Instanţa a întrebat: „Instigă aceste versete la ură religioasă?“. Procuroarea a răspuns că nu are competenţa de a emite judecăţi cu privire la Biblie. Avocatul nostru a prezentat atunci unele publicaţii ale Bisericii Ortodoxe Ruse care îi critică cu vehemenţă pe Martorii lui Iehova şi a întrebat: „Dar aceste afirmaţii? Încalcă ele legea?“. „Nu am competenţa de a emite judecăţi cu privire la declaraţiile clerului“, a răspuns procuroarea.

ACUZAREA PIERDE TEREN

Procuroarea i-a acuzat pe Martori că distrug familiile, afirmând că ei nu ţin sărbători precum Crăciunul. Dar, mai târziu, ea a recunoscut că legislaţia Rusiei nu le pretinde cetăţenilor să sărbătorească Crăciunul, aceştia, inclusiv Martorii lui Iehova, având dreptul să decidă dacă ţin sau nu această sărbătoare. Procuroarea a declarat, de asemenea, că organizaţia noastră ‘îi privează pe copii de odihnă şi de bucurii’. Întrebată pe ce îşi întemeiază afirmaţia, ea a recunoscut că nu a stat niciodată de vorbă cu un copil al Martorilor. Când o avocată a întrebat-o dacă a participat vreodată la întrunirile lor, procuroarea a răspuns: „N-a fost cazul“.

Apoi, acuzarea a adus ca martor un profesor de psihiatrie, prezentându-l drept expert. Acesta a susţinut că literatura noastră provoacă tulburări psihice. Unul dintre avocaţii apărării a arătat că raportul scris, prezentat de profesor în instanţă, era identic cu un document redactat de Patriarhia Moscovei. Profesorul a admis că unele pasaje erau identice, preluate cuvânt cu cuvânt din acel document. „Am luat informaţiile din aceeaşi sursă“, a mărturisit el. Pe parcursul audierii, a recunoscut că nu avusese niciun pacient Martor. În schimb, un alt profesor de psihiatrie audiat în instanţă a declarat că a consultat peste 100 de Martori din Moscova, constatând că erau sănătoşi din punct de vedere psihic. În plus, el a observat că membrii acestui grup sunt mai toleranţi faţă de adepţii altor religii de când au devenit Martori.

VICTORIE TEMPORARĂ

În 12 martie 1999, judecătoarea a numit cinci specialişti care să analizeze publicaţiile Martorilor lui Iehova, suspendând apoi procesul. Independent de această acţiune judecătorească, şi Ministerul Justiţiei din Federaţia Rusă a numit o comisie de specialişti în acelaşi scop. În 15 aprilie 1999, comisia desemnată de Minister a înaintat un raport prin care preciza că nu găsise nimic periculos în publicaţiile noastre. Ca urmare, în 29 aprilie 1999, Ministerul Justiţiei le-a acordat din nou recunoaştere legală Martorilor lui Iehova. Chiar şi în faţa acestui raport favorabil, tribunalul din Moscova a cerut formarea unei noi comisii care să analizeze literatura noastră. S-a creat astfel o situaţie paradoxală: pe de-o parte, Ministerul Justiţiei îi recunoştea pe Martorii lui Iehova din Rusia drept religie oficială care respectă legea, iar pe de altă parte, Departamentul de Justiţie din Moscova îi cerceta pentru încălcarea legii!

Doi ani mai târziu, procesul a fost reluat, iar în 23 februarie 2001, judecătoarea Elena Proxoriceva a pronunţat verdictul. După analizarea raportului întocmit de comisia pe care o numise, judecătoarea a hotărât: „Nu există niciun temei pentru desfiinţarea şi interzicerea comunităţii religioase a Martorilor lui Iehova din Moscova“. În sfârşit, se recunoştea oficial că fraţii noştri nu erau vinovaţi de niciuna dintre acuzaţiile aduse împotriva lor! Cu toate acestea, procuroarea a respins verdictul şi a făcut recurs la Tribunalul Municipal din Moscova. După trei luni, în 30 mai 2001, instanţa a anulat hotărârea pronunţată de judecătoarea Proxoriceva şi a decis deschiderea unui alt proces, cu aceeaşi procuroare, dar cu un alt judecător. Începea astfel cea de-a treia „bătălie“!

ÎNFRÂNGERE TEMPORARĂ

În 30 octombrie 2001, judecătoarea Vera Dubinskaia a redeschis procesul.c Procuroarea Kondratieva a adus aceeaşi acuzaţie: Martorii instigă la ură. Apoi a afirmat că interzicerea comunităţii Martorilor lui Iehova din Moscova era, de fapt, o modalitate de a le apăra drepturile. Ca reacţie la afirmaţia ei bizară, cei 10 000 de Martori din Moscova au semnat imediat o petiţie prin care cereau instanţei să respingă oferta procuroarei de a-i „apăra“.

Procuroarea a afirmat că nu era necesar să aducă dovezi că Martorii încălcaseră legea, întrucât procesul viza literatura şi convingerile Martorilor, nu activitatea lor. Apoi, ea a anunţat că va cita ca martor un expert, un purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse. Anunţul ei dovedea clar că în spatele campaniei de interzicere a Martorilor era, de fapt, clerul ortodox. În 22 mai 2003, judecătoarea a cerut formarea unei noi comisii care să analizeze publicaţiile Martorilor lui Iehova.

La 17 februarie 2004, instanţa s-a reunit pentru a analiza concluziile comisiei. Specialiştii au stabilit că publicaţiile noastre îi încurajează pe cititori „să-şi consolideze căsnicia şi să ţină la unitatea familiei“. Concluzia? Acuzaţia că literatura noastră instigă la ură este „neîntemeiată“! Şi alţi experţi au susţinut această concluzie. De exemplu, un profesor de istorie a religiilor a fost întrebat de instanţă: „De ce predică Martorii lui Iehova?“. El a răspuns: „Deoarece fiecare creştin are datoria să predice. Asta spun evangheliile şi asta este porunca dată de Cristos discipolilor: să meargă şi să predice în toată lumea“. Totuşi, la 26 martie 2004, judecătoarea a decis să interzică activitatea Martorilor lui Iehova din Moscova. În 16 iunie 2004, Tribunalul Municipal din Moscova a menţinut această decizie.d Iată ce a spus cu privire la acest verdict un frate care este de mulţi ani la adevăr: „Sub regimul sovietic trebuia să fii ateu. Azi trebuie să fii ortodox“.

Ce efect a avut această interdicţie asupra activităţii fraţilor? Ei au reacţionat la fel ca Neemia. Când duşmanii poporului lui Dumnezeu au încercat să zădărnicească eforturile lui Neemia de a reconstrui zidul Ierusalimului, el şi ceilalţi iudei nu s-au lăsat intimidaţi, ci ‘au continuat să construiască şi să lucreze cu toată inima’ (Neem. 4:1–6). Nici fraţii noştri din Moscova nu s-au lăsat intimidaţi de împotrivitori, ci au continuat să se achite de misiunea ce le revine creştinilor, aceea de a predica vestea bună (1 Pet. 4:12, 16). Convinşi că Iehova le va purta de grijă, ei erau pregătiţi să înfrunte cea de-a patra „bătălie“ a acestui „război“ interminabil.

ATACURILE SE ÎNTEŢESC

La 25 august 2004, fraţii noştri au înaintat la Kremlin o petiţie adresată lui Vladimir Putin, preşedintele de atunci al Rusiei. Petiţia, prin care îşi exprimau îngrijorarea profundă cu privire la interdicţie, conţinea peste 315 000 de semnături, adunate în 76 de dosare. Între timp, Biserica Ortodoxă Rusă şi-a dezvăluit adevăratele intenţii. Un purtător de cuvânt al Patriarhiei Moscovei a declarat: „Ne opunem cu vehemenţă activităţii Martorilor lui Iehova“. Iar un lider musulman a afirmat că decizia de interzicere a Martorilor era „remarcabilă şi bine-venită“.

Aşa cum era de aşteptat, mai multe persoane dezinformate au început să-i atace pe Martori. Unii fraţi din Moscova care participau la lucrarea de predicare au fost bătuţi crunt. De exemplu, în timp ce predica într-un bloc, o soră a întâlnit un bărbat furios care a scos-o afară şi a lovit-o atât de tare în coloană, încât ea a căzut şi s-a lovit la cap. Cu toate că sora a avut nevoie de îngrijire medicală, poliţia nu a luat nicio măsură împotriva agresorului. În alte cazuri, unii Martori au fost arestaţi şi reţinuţi la poliţie peste noapte. Li s-au făcut fotografii şi li s-au luat amprentele. Administratorii unor săli din Moscova au fost ameninţaţi că vor fi concediaţi dacă nu vor anula contractele de închiriere făcute cu Martorii. În scurt timp, multe congregaţii au pierdut spaţiile închiriate pentru întruniri. Patruzeci de congregaţii au fost nevoite să folosească acelaşi complex, format din patru Săli ale Regatului. O congregaţie a trebuit să ţină întrunirea publică la ora şapte şi jumătate dimineaţa. „Ca să ajungă la întrunire, fraţii şi surorile trebuiau să se trezească la cinci dimineaţa, şi au făcut acest lucru cu bucurie mai bine de un an“, a spus un supraveghetor itinerant.

„CA MĂRTURIE“

Pentru a demonstra că interdicţia impusă în Moscova era ilegală, în decembrie 2004, avocaţii noştri au făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Vezi chenarul „Franţa examinează un verdict al Rusiei“, de la pagina 6.) După şase ani, la data de 10 iunie 2010, Curtea a hotărât în unanimitate că Martorii lui Iehova erau nevinovaţi!e Curtea a analizat acuzaţiile aduse împotriva noastră şi a decis că sunt total nefondate. Ea a declarat, de asemenea, că Rusia are obligaţia legală „să pună capăt încălcărilor constatate de Curte şi să corecteze cât mai mult posibil efectele acestora“ (vezi chenarul „Decizia Curţii Europene“, de la pagina 8).

Astfel, decizia Curţii, în virtutea căreia Convenţia Europeană a Drepturilor Omului apără activitatea Martorilor lui Iehova, trebuie respectată nu numai de Rusia, ci şi de celelalte 46 de state membre ale Consiliului Europei. În plus, deoarece cuprinde o analiză detaliată a legilor şi probelor, decizia va fi citită cu interes de jurişti, judecători, legislatori şi specialişti în drepturile omului din întreaga lume. De ce? Deoarece în judecarea acestui caz, Curtea a invocat nu numai cele opt hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior în favoarea Martorilor lui Iehova, ci şi victoriile juridice câştigate de Martori la curţile supreme din Africa de Sud, Argentina, Canada, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii, Rusia, Spania şi Statele Unite ale Americii. Invocând aceste victorii juridice şi respingând categoric acuzaţiile procuraturii din Moscova, Curtea a oferit comunităţii mondiale a Martorilor lui Iehova o armă juridică redutabilă în apărarea credinţei şi a activităţii lor.

Isus le-a spus discipolilor săi: „Veţi fi târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei şi pentru naţiuni“ (Mat. 10:18). Lupta juridică din ultimii 15 ani le-a dat fraţilor noştri din Rusia posibilitatea să proclame mai mult ca oricând numele lui Dumnezeu în Moscova şi în întreaga ţară. Cercetările penale, procesele care li s-au intentat şi hotărârea pronunţată în favoarea lor de un tribunal internaţional slujesc „ca mărturie“ şi contribuie „la progresul veştii bune“ (Filip. 1:12). De fapt, când fraţii noştri din Moscova predică vestea bună, mulţi oameni îi întreabă: „Dar nu v-au interzis?“. Deseori, această întrebare le oferă fraţilor ocazia de a le explica oamenilor convingerile noastre. Categoric, nimeni şi nimic nu poate opri lucrarea de anunţare a Regatului! Ne rugăm ca Iehova să-i binecuvânteze şi să-i susţină în continuare pe dragii noştri fraţi din Rusia, care dau dovadă de mult curaj!

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Franţa examinează un verdict al Rusiei

În data de 28 februarie 1996, Rusia a semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. (În 5 mai 1998, Rusia a ratificat Convenţia.) Prin semnarea acestui tratat, guvernul Rusiei a declarat că cetăţenii ruşi au dreptul la:

‘libertate de religie, inclusiv libertatea de a-şi schimba religia şi de a-şi manifesta religia în public sau în particular’ (Articolul 9);

‘libertate de exprimare, care include libertatea de opinie şi libertatea de a comunica informaţii în mod responsabil’ (Articolul 10);

‘libertate de întrunire paşnică’ (Articolul 11).

Persoanele sau organizaţiile care sunt victime ale încălcării tratatului şi care au epuizat toate căile de recurs interne îşi pot prezenta cazul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, Franţa (vezi imaginea de mai sus). Curtea este compusă din 47 de judecători, număr egal cu cel al statelor semnatare. Deciziile Curţii sunt obligatorii. Statele care au semnat Convenţia trebuie să se conformeze acestor decizii.

[Chenarul de la pagina 8]

Decizia Curţii Europene

Iată trei extrase din decizia Curţii:

Cu privire la acuzaţia că Martorii lui Iehova destramă familiile, Curtea a decis:

„Cauza conflictelor familiale este faptul că membrii nereligioşi ai familiei refuză să accepte şi să respecte libertatea rudelor lor de a-şi manifesta şi practica religia“ (par. 111).

De asemenea, Curtea a considerat nefondată acuzaţia de „spălare a creierului“, declarând:

„Curtea constată cu uimire că tribunalele [din Rusia] nu au menţionat numele niciunei persoane al cărei drept la libertate de conştiinţă să fi fost încălcat prin astfel de mijloace“ (par. 129).

O altă acuzaţie era că, prin refuzul de a accepta transfuzii, Martorii lui Iehova îşi pun în pericol sănătatea. Curtea a decis:

„Libertatea de a accepta sau de a refuza un anumit tratament medical ori de a alege un tratament alternativ este obligatorie pentru respectarea dreptului la autodeterminare. Un pacient adult responsabil este liber să decidă, de exemplu, dacă acceptă sau nu o intervenţie chirurgicală ori un anumit tratament medical, cum ar fi transfuzia de sânge“ (par. 136).