Cum înfrunt bâlbâiala

Relatare de Svem Sievers

MĂ BÂLBÂI de când eram copil. Privind la anii copilăriei, apreciez modul în care părinţii mei au tratat această problemă. Când mă bâlbâiam, ei încercau întotdeauna să se concentreze la ceea ce doream să spun, în loc să-mi corecteze modul de a vorbi. Potrivit unui foniatru, părinţii care atrag mereu atenţia asupra bâlbâielii copilului lor pot agrava această deficienţă.a

Mama mea a devenit Martoră a lui Iehova când eu aveam trei ani. În adolescenţă am luat hotărârea să-i urmez exemplul şi am fost ajutat să studiez Biblia temeinic. Pe 24 iulie 1982 m-am botezat ca slujitor dedicat al lui Dumnezeu cu ocazia unui congres ţinut la Neumünster, Germania. Mai târziu m-am mutat în Africa de Sud, unde am continuat să particip la lucrarea publică de predicare, la care participă toţi creştinii adevăraţi, aşa cum li s-a poruncit (Matei 28:19, 20). Poate că vă întrebaţi cum mă descurc fiind bâlbâit.

Răsplăţi în urma faptului că sunt pozitiv

Trebuie să recunosc că, uneori, îmi este greu să-mi păstrez o atitudine pozitivă, dar am descoperit că faptul de a fi pozitiv mă ajută cu adevărat foarte mult. Realitatea este că întotdeauna pot să comunic în vreun fel. Dacă nu prin vorbire, comunic prin mesaje aşternute în scris sau, pur şi simplu, arătându-le celorlalţi literatură biblică. O atitudine pozitivă mă ajută să depăşesc dificultatea de a începe o conversaţie. Mă străduiesc să fac întotdeauna introduceri foarte simple. La începutul unei conversaţii îl las pe locatar să vorbească cât mai mult posibil. Oamenilor le place să vorbească, iar acest lucru îmi dă posibilitatea să aflu cum gândesc ei. După aceea, continuu conversaţia cu lucruri care îi interesează, scoţând în evidenţă mesajul Bibliei. Faptul de a mă concentra asupra a ceea ce spun ei mă ajută să uit de dificultatea mea de vorbire şi mă bâlbâi mai puţin.

O atitudine pozitivă mă ajută şi să fac comentarii la întrunirile creştine. Am descoperit că, cu cât particip mai mult la discuţiile biblice, cu atât auditoriul şi conducătorul se obişnuiesc mai mult cu mine şi ascultă ceea ce spun şi nu modul în care spun acele cuvinte.

Pentru a simţi bucuria succesului, trebuie să încerc mereu. Acest lucru nu mă lasă să cad pradă autocompătimirii şi să devin o persoană introvertită. Lupta împotriva autocompătimirii este o bătălie continuă. S-a spus că, dacă o persoană este azvârlită de pe un cal, este important să se urce din nou pe cal, ca să nu-şi piardă încrederea în sine. Prin urmare, dacă trebuie să mă opresc în timpul unui comentariu, pentru că nu reuşesc să mai vorbesc din cauza bâlbâielii, încerc să mă urc din nou pe cal, ca să spunem aşa, făcând un comentariu chiar cu următoarea ocazie.

Cum pot alţii să ajute

Când trebuie să dau telefon sau să le cer persoanelor necunoscute unele informaţii, apreciez ajutorul plin de tact. Însă, în dorinţa de a fi de folos, unele persoane merg prea departe şi mă tratează ca pe un copil care nu este capabil să ia decizii.

Apreciez, de asemenea, ajutorul pe care mi-l dă iubitoarea mea soţie, Tracy. Înainte ca ea să fie „gura“ mea, noi discutăm situaţia respectivă în amănunţime, iar ea ştie ce aş dori să facem (compară cu Exodul 4:10, 14, 15). Astfel, ea îmi arată respect ca soţ al ei şi îmi dă sentimentul că sunt încă stăpân pe propria mea viaţă.

De mare folos s-a dovedit a fi şi Şcoala de Minister Teocratic. La această întrunire săptămânală, cursanţii participă la citirea Bibliei în public şi prezintă scurte teme legate de subiecte biblice. Am descoperit, spre surprinderea mea, că reuşesc de multe ori să citesc şi să vorbesc destul de bine în faţa unui auditoriu. Dacă nu m-aş fi înscris la această şcoală, probabil că niciodată n-aş fi putut deveni conştient de această capacitate a mea.

Când am ţinut teme la Şcoala de Minister Teocratic m-am simţit deosebit de încurajat, deoarece instructorul se concentra la ceea ce spuneam, şi nu la modul în care vorbeam. Mi-a fost deosebit de utilă publicaţia Ghidul Şcolii de Minister Teocraticb, chiar dacă unele aspecte prezentate în această carte sunt mai greu de aplicat pentru cei care se bâlbâie decât pentru cei care vorbesc normal. De exemplu, uneori, din cauză că mă bâlbâi mult, nu reuşesc să mă încadrez în timpul alocat. Însă mă simt foarte încurajat când conducătorul şcolii se concentrează asupra aspectelor la care pot să fac îmbunătăţiri.

Privilegii de serviciu mai mari

În trecut am avut privilegiul de a citi în public dintr-o publicaţie creştină din care studiam la întrunirile noastre. De asemenea, am avut privilegiul de a conduce acest studiu atunci când nu era prezent un alt ministru calificat, iar în prezent fac acelaşi lucru cu regularitate. Deşi la început am avut emoţii, am simţit ajutorul lui Dumnezeu, reuşind să duc la bun sfârşit aceste sarcini.

Cu toate acestea, mulţi ani, ocaziile de a citi sau de a preda în congregaţie de pe podium au fost limitate. Acest lucru era uşor de înţeles, întrucât uneori îmi trebuia foarte mult timp ca să mă fac înţeles. Prin urmare, îmi foloseam energia la maximum pentru a îndeplini alte sarcini. La început am slujit ca asistent pentru a furniza congregaţiei cantitatea necesară de reviste Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Apoi, după ce am fost numit slujitor ministerial, m-am îngrijit de Biblii, cărţi şi alte publicaţii. Mai târziu mi s-a dat să verific fişele cu teritorii folosite în lucrarea noastră de mărturie publică. Concentrându-mă asupra acestor sarcini şi străduindu-mă să fac o muncă bună, am simţit multă bucurie.

În ultimii opt ani am slujit împreună cu Tracy şi ca evanghelizatori cu timp integral. Iehova m-a binecuvântat cu siguranţă şi în această privinţă. De fapt, uneori mă întreb dacă nu cumva Iehova se foloseşte de această deficienţă a mea, de bâlbâială. Dintre cele cinci persoane pe care am avut privilegiul să le ajut să devină creştini dedicaţi, două se bâlbâie.

Îmi amintesc şi azi cu bucurie de ziua în care am fost numit să slujesc ca bătrân de congregaţie. Deşi capacităţile mele de predare de pe podium sunt limitate, încerc să mă concentrez să-i ajut pe alţii la nivel individual. Bâlbâiala nu-mi limitează capacitatea de a face cercetări scripturale pentru a-i ajuta pe membrii congregaţiei care se confruntă cu probleme serioase.

Pe parcursul ultimilor cinci ani am fost invitat să ţin tot mai multe teme. În afară de temele din cadrul Şcolii de Minister Teocratic, am putut să prezint scurte anunţuri la alte întruniri. Încetul cu încetul mi-am îmbunătăţit fluenţa. Apoi însă, am suferit o recidivă gravă. Îngrijorat, mi-am spus: „Nu voi mai primi niciodată vreo temă“, dar, spre surprinderea mea, numele meu a apărut pe următoarea planificare! Supraveghetorul care prezidează în congregaţia noastră mi-a spus că, dacă voi începe să mă bâlbâi atât de tare, încât să nu mai pot continua, nu va trebui decât să mă uit la el şi va urca pe podium ca să continue el tema. Am apelat la ajutorul său plin de iubire o dată sau de două ori, însă, în ultimele luni, am reuşit să ţin singur tema. Întrucât vorbirea mea s-a îmbunătăţit, mi s-au încredinţat şi teme mai lungi, inclusiv conferinţe biblice. Nu mi-am dat seama de progresul înregistrat decât atunci când, de curând, am fost rugat să particip la două demonstraţii la o adunare de circumscripţie a Martorilor lui Iehova.

Ca să fiu sincer, nu prea înţeleg motivul pentru care vorbirea mea s-a îmbunătăţit. În plus, ea s-ar putea deteriora mâine din nou. De fapt, în timp ce se pare că am făcut progrese evidente în ce priveşte vorbirea de pe podium, am suferit recidive grave când vorbesc cu persoane în particular. Prin urmare, aceasta nu este o povestire cu happy-end, în sensul că nu am ajuns să nu mă mai bâlbâi deloc. Când sufăr o recidivă, încerc să-mi amintesc că trebuie să-mi accept limitele şi să ‘umblu smerit cu Dumnezeu’. — Mica 6:8.

Indiferent ce mi-ar putea rezerva viitorul, voi continua să depun eforturi, ştiind că, în apropiata lume nouă a lui Dumnezeu, bâlbâiala va fi învinsă complet. „Limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit“, spune Biblia. Sunt sigur că acest lucru se va dovedi adevărat în sens literal, precum şi în sens spiritual; în plus, chiar şi „limba mutului va cânta“. — Isaia 32:4; 35:6.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Împreună cu soţia mea, Tracy