Vor supravieţui pădurile tropicale?

LA ÎNCEPUTUL acestui secol, porumbelul călător din America de Nord a dispărut. Această specie a fost, probabil, cea mai numeroasă specie de păsări care a existat vreodată. Ornitologii au calculat că, în urmă cu două secole, populaţia de porumbei călători număra între 5 miliarde şi 10 miliarde de exemplare!

Cu toate acestea, într-o sută de ani, o rezervă aparent inepuizabilă de carne ieftină de pasăre a dispărut în ceea ce a fost numit drept „cel mai tragic declin [al unei specii] din toate timpurile“. Pe monumentul porumbelului călător, ridicat în Parcul Naţional Wyalusing din statul Wisconsin (SUA), se pot citi următoarele cuvinte: „Această specie a dispărut din cauza lăcomiei şi a nechibzuinţei omului“.

Soarta porumbelului călător ne aminteşte că în faţa atacului omului sunt vulnerabile chiar şi cele mai prolifice vieţuitoare de pe pământ. Lăcomia şi nechibzuinţa sunt încă larg răspândite. Iar în prezent se află în pericol nu doar o specie, ci un întreg ecosistem. Dacă pădurile tropicale dispar, toţi locuitorii acestora — aproximativ jumătate din speciile de pe această planetă — vor dispărea şi ei. Oamenii de ştiinţă susţin că un asemenea cataclism ar fi „cel mai mare dezastru biologic [produs] vreodată de om“.

Este adevărat, acum dispunem de mai multe cunoştinţe despre mediu decât dispuneam cu un secol în urmă. Însă această înţelegere a lucrurilor nu este suficientă pentru a stăvili valul implacabil al distrugerii. „Noi distrugem ceva ce are o valoare inestimabilă, se plânge botanistul Manuel Fidalgo, şi nu ne-a mai rămas prea mult timp. Mă tem că, în decurs de câţiva ani, singurele păduri care vor rămâne intacte vor fi cele situate pe versanţii unor munţi inaccesibili tăietorilor de lemne.“

Naturaliştii sunt alarmaţi deoarece pădurile tropicale se refac foarte greu. În cartea The Emerald Realm: Earth’s Precious Rain Forests, reîmpăduririle sunt descrise cu sinceritate ca fiind „un răspuns lent şi costisitor, . . . venit în ultimă instanţă, ca urmare a distrugerii pădurii tropicale“. În cel mai fericit caz, replantarea va cuprinde, probabil, câteva specii de arbori tropicali, iar puieţii vor avea nevoie de o atenţie constantă pentru a nu fi sufocaţi de buruieni.

Dacă o pădure îşi va putea sau nu recâştiga splendoarea ei din trecut depinde de cât de aproape se află zona replantată de o pădure tropicală virgină. O zonă reîmpădurită va putea fi, în cele din urmă, colonizată cu zecile de mii de specii care trăiesc într-o pădure tropicală adevărată numai dacă aceasta din urmă se află foarte aproape. Chiar şi în acest caz, procesul va dura secole întregi. Unele zone abandonate cu o mie de ani în urmă, când civilizaţia maya a dispărut, nu s-au refăcut în totalitate nici în prezent.

„Un nou internaţionalism“?

Un cercetător de la Institutul Smithsonian din Washington, D.C., a făcut următoarea propunere: 10% din pădurile tropicale existente azi să fie păstrate pentru posteritate, ca să se poată salva cât mai multe specii posibil. În prezent, circa 8% sunt protejate, însă multe dintre aceste rezervaţii sau parcuri naţionale sunt parcuri doar cu numele, întrucât nu există nici fonduri, nici personal care să le protejeze. În mod clar, trebuie să se întreprindă şi altceva.

Peter Raven, purtător de cuvânt pe tema protejării pădurii tropicale, explică următoarele: „Eforturile pentru a salva pădurile tropicale necesită un nou internaţionalism, ceea ce înseamnă că la stabilirea soartei pământului trebuie să contribuie oameni de pretutindeni. Trebuie găsite modalităţi de a reduce proporţiile sărăciei şi ale foametei din toată lumea. Vor trebui semnate noi acorduri între state“.

Multor persoane li se pare rezonabilă această recomandare. Salvarea pădurilor tropicale necesită o soluţie mondială — la fel ca în multe alte situaţii cu care se confruntă omenirea. Problema constă în faptul că trebuie să se ajungă la unele „acorduri între state“ înainte să aibă loc o catastrofă mondială şi înainte ca pagubele care s-au făcut să fie ireparabile. Aşa cum lasă să se înţeleagă Peter Raven, distrugerea pădurilor tropicale este strâns legată de alte probleme greu de rezolvat ale ţărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi foametea şi sărăcia.

Până în prezent, eforturile întreprinse pe plan internaţional pentru a rezolva aceste probleme au înregistrat succese limitate. Unii oameni se întreabă: Se vor ridica într-o bună zi naţiunile deasupra intereselor lor mărginite şi contradictorii pentru binele tuturor sau această căutare a unui „nou internaţionalism“ este doar un vis?

Istoria nu pare să ne dea motive de a fi optimişti. Însă, de cele mai multe ori, este ignorat un anumit factor — punctul de vedere al Creatorului pădurilor tropicale. „Ar trebui să ne gândim că distrugem o parte a Creaţiei“, declară Edward Wilson, profesor la Universitatea Harvard, şi „că, prin urmare, lipsim generaţiile viitoare de ceea ce am primit ca moştenire“.

Va permite Creatorul pământului ca omenirea să-i distrugă complet lucrarea? Acest lucru ar fi de neconceput.a Dimpotrivă, Biblia prezice că Dumnezeu îi va ‘distruge pe cei care distrug pământul’ (Apocalipsa 11:18). Cum îşi va impune Dumnezeu soluţia? El promite că va institui un Regat — un guvern ceresc supranaţional — care va rezolva toate problemele pământului şi care ‘nu va fi distrus’ niciodată. — Daniel 2:44.

Regatul lui Dumnezeu nu numai că va pune capăt abuzurilor omului înfăptuite asupra acestei planete, dar va şi supraveghea restabilirea frumuseţii naturale a pământului. Întregul pământ va deveni, în cele din urmă, un parc mondial, exact aşa cum a intenţionat Creatorul nostru să fie la început (Geneza 1:28; 2:15; Luca 23:42, 43). Oameni de pretutindeni vor fi „învăţaţi de DOMNUL“ şi vor învăţa să iubească şi să aprecieze toată creaţia sa, inclusiv pădurile tropicale. — Isaia 54:13.

Descriind acele vremuri binecuvântate, psalmistul a scris următoarele: „Toţi copacii pădurii să cânte de bucurie înaintea DOMNULUI! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea [pământul productiv, NW] cu dreptate şi popoarele după credincioşia Sa“. — Psalmul 96:12, 13.

Din fericire, viitorul pădurii tropicale nu depinde de grija — sau de lăcomia — omului. Biblia ne dă motive să credem că însuşi Creatorul va interveni ca să salveze pădurile tropicale. În lumea nouă, promisă de Dumnezeu, generaţiile viitoare vor vedea gloria pădurii tropicale. — Apocalipsa 21:1–4.

[Notă de subsol]