De la cititorii noştri

Când copiii pleacă de acasă Seria de articole „Când copiii părăsesc casa părintească“ (22 ianuarie 1998) a fost o adevărată mângâiere. În urmă cu trei ani, trei dintre cei patru copii ai noştri au părăsit casa părintească. Deşi în timp ce îi creşteam mă aşteptam că într-o bună zi vor părăsi casa părintească, nu mi-am imaginat niciodată că trei dintre ei aveau să plece deodată! Apreciez din toată inima grija pe care o manifestă Societatea Watch Tower pentru sentimentele părinţilor.

M. S., Japonia

În prezent eu şi soţia mea slujim ca pionieri speciali, sau miniştri cu timp integral, în afara statului în care ne-am născut. Sfaturile voastre privitoare la modul în care să le arătăm părinţilor noştri că-i iubim, chiar dacă ne aflăm la mare distanţă de ei, sunt foarte practice.

M. M. S., Brazilia

Am  11 ani. Nu credeam că treburile casei mă pregătesc să devin adultă. Dar aceste articole m-au ajutat să gândesc altfel. Vă mulţumesc pentru grija voastră faţă de noi, cei tineri.

D. U., Iugoslavia

Gorilele Mi-a plăcut foarte mult articolul „O vizită la gorilele de munte“ (22 ianuarie 1998). Nu mi-am putut imagina niciodată că un om se poate apropia atât de mult de gorile fără ca acestea să devină violente. În general, în filme gorilele sunt prezentate ca animale feroce. Vă mulţumesc pentru acest articol excelent.

R. P., Venezuela

Bâlbâiala Vă mulţumesc din inimă pentru articolul „Cum înfrunt bâlbâiala“ (22 ianuarie 1998). Experienţa lui Sven Sievers a fost deosebit de încurajatoare pentru mine, întrucât duc şi eu o luptă asemănătoare. De-a lungul anilor, Şcoala de Minister Teocratic m-a ajutat să vorbesc mai fluent.

E. Z. S., Brazilia

Cursurile Şcolii de Minister Teocratic se desfăşoară în fiecare săptămână la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova din zona în care locuiţi. — ED.

M-a impresionat atitudinea pozitivă a lui Sven Sievers în pofida recidivelor. În congregaţia noastră este un frate care se luptă cu bâlbâiala. De acum încolo am să-i vorbesc cu mai mult respect şi consideraţie.

K. K., Japonia

Şi eu mă bâlbâi încă din copilărie. Aţi pus punctul pe „i“ când aţi afirmat că bâlbâiţii trebuie mai degrabă înţeleşi decât compătimiţi. Vă mulţumesc pentru acest articol.

E. C., Italia

Opoziţia părinţilor Tocmai am primit ediţia din 22 ianuarie 1998 a acestei reviste şi am citit articolul „Tinerii se întreabă . . . Ce pot face dacă părinţii mei se opun căsătoriei mele?“. Credeam că nu fac bine că mă opun căsătoriei fiicei mele. Dar articolul menţiona toate aspectele care mă îngrijorau pe mine — vârsta ei tânără, personalitatea viitorului ei partener, perspectiva de a se înjuga la un jug nepotrivit cu un necredincios, riscul de a contracta SIDA şi diferenţele de ordin cultural. Mă rog ca acest articol să-i atingă inima fiicei mele.

N. B., Statele Unite

Un articol bine realizat! Aţi dezbătut într-un mod potrivit un subiect delicat. Au fost analizate multe aspecte, iar cititorul a fost ajutat să fie receptiv şi la alte puncte de vedere cu privire la aceste chestiuni.

S. C., Statele Unite

Sunt ministru cu timp integral de opt ani. Şi părinţii mei sunt creştini, iar între noi a existat un dezacord cu privire la alegerea pe care am făcut-o în căsătorie. Vă mulţumesc foarte mult pentru informaţiile de mare ajutor pe care ni le-aţi furnizat.

T. C. F., Tanzania